185 matches
-
o gaură în dreptul inimii, o bancnotă de un milion câștigată de personajul din prima proză (Traducerea) și care reapare în Peisaj deltaic, la un bețiv sarcastic. Sunt niște legături insesizabile, unele cu implicații autobiografice, dar și care suprapun peste aparenta simplicitate a prozei o rețea ascunsă de simboluri și chei de lectură, una, posibil, livrescă. Prozatorii au, fiecare, câte un talent „de bază”. Mihai Bădică are talent în creionarea, din câteva linii, a unui personaj sau situații convingătoare (narativ), chiar dacă situația
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
-și sune soțul pentru a-i spune adevărul, iar pe Mihai să-și confirme că decizia de a renunța la postul de profesor este definitivă. Ana joacă la limită cartea naivității mergând până la servilism, îndrăzneala purtând acest fard necreditabil al simplicității, seducția este însă numitorul comun al acțiunilor ei și mi se pare important că ea se orientează asupra ambilor amanți. Adrian Sitaru reușește să-și plaseze personajele pe mai multe niveluri energetice, cel realist, mai ales prin începutul filmului, anunță
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
își propune a reface "comica, absurda și în fond teribila situație" a legăturii cu Leni, în contul noii venite care "a fost aici ieri, s-a dezbrăcat, pe urmă, în fața năruirii mele, s-a purtat de o delicatețe, de o simplicitate care au făcut să trecem ușor printr-un moment care mi se părea fără ieșire, fără salvare". Concluzia? "E foarte frumoasă. E mult mai frumoasă decît puteam crede după cele mai încrezătoare așteptări". Aflînd de la Cella (o altă iubită) date
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
născut în 1944. Declanșatorul real al amintirii are mai curând legătură cu începutul articolului de care vorbeam: „Când ai picioare atât de frumoase ar fi păcat să le ascunzi într-o rochie lungă. Yudjia Wang și le arată cu multă simplicitate. Întro rochie scurtă, se așează la pian în față a 600 de persoane ale căror priviri nu se îndreaptă de la început spre mâinile ei. Numai ea își poate permite această cochetărie. Oricât de atrăgătoare i-ar fi coapsele, atenția publicului
Mâinile lui Li Ming Chang by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5553_a_6878]
-
este mai complicată în cazul creștinismului, referitor la fondatorii săi fiind avansate, de regulă, două nume: Iisus și Pavel. Iar pentru a justifica prezența apostolului în ecuație, se aduce repede o serie de argumente: nu este cel care a convertit simplicitatea mesajului lui Hristos într-un discurs speculativ, doctrinal și polemic? Nu învățatului din Tars îi revine meritul de a rupe legăturile cu iudaismul, acest decisiv divorț, la care Iisus niciodată nu s-a gândit? Dar oare, Pavel, după ce a renegat
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
de istoricul de artă René Huyghe, pentru un dialog similar, despre Sacralitatea operei de artă... Dar, ca și René Huyghe, Dl. Alain Besançon mi-a impus de la început, nu prin emfază sau superioritate ostentativ afișate, ci printr-o afabilitate și simplicitate, printr-o condescendență generatoare - spontan - a unui anume confort sufletesc care, pentru noi, cei din Estul Europei, rămâne încă un deziderat... Timp de o oră am avut, așadar, privilegiul de a conversa - de la egal la egal - cu una dintre mințile
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Aș insista să se pună accentul pe toate publicațiile, pe toate manualele profesorilor din Blaj, pe toate actele de caritate și pe tot ce profesorii din Blaj au lăsat prin testament bunurile lor în favoarea elevilor săraci, după cum și spiritul de simplicitate a vlădicilor Blajului când a fost vorba de ei, în schimb foarte generoși când a fost vorba despre clădiri pentru dezvoltarea învățământului” (p.112) Sau în altă scrisoare: „E interesantă istoria neamului nostru și a Bisericii noastre: stejarii loviți de
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
ca într-o capcană întinsă cititorului neatent, nici mai mult nici mai puțin decît într-o paranteză. S-ar putea spune, glumind numai pe jumătate, că Ion Vartic adoptă în acest caz atitudinea dandy-ului spiritual de tip Brummell. Ideea simplicității vestimentare care i-ar fi permis dandy-ului să treacă neobservat este transpusă acum, la nivelul discursului critic, într-o deloc întîmplătoare discreție a indicațiilor parantetice și frecventelor note de subsol. Acestea adăpostesc, uneori în mai mare măsură decât corpusul
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
se despoaie de aparențele simțurilor, drept care realitatea se transferă în imaginație, ființînd doar ca amintire a trecutului și că aspirație spre viitor. În Paradis, spiritul eliberat din treaptă-n treaptă se îndumnezeiește, iar ca urmare formele se destramă, pierzîndu-se în simplicitatea luminii, în melodia lipsită de culoare, în gîndirea pură. Nicu Caranica, Anul 1940, Ed. Eminescu, 1997, 114 pag. prețul 6630 lei.
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
de dans. Nu tot astfel însă stă lucrul și în ce privește muzica dansului romînesc. Ea e mai întotdeauna complexă. Mai mult decît din necesitatea calculată a dansului, ea izbucnește din impulsii sufletești nestăvilite. Și produce o aparentă discordanță în confruntarea cu simplicitatea relativă, a dansului. Inutil? Nu. Căci ea nutrește trupul dansatorului cu supraabondență de energie, necesare executării cu maximum de însuflețire a „pașilor”. Melodiile - 116 - comunicate, în opera sa, de Maestrul Gh. Popescu Județ sînt, din acest punct de vedere cît
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
up to the Second Modernity - Provisional Considerations, pag. 5-6, la adresa: http://www.searchnewmusic.org/Mahnkopf modernity.pdf. footnote> Conform lui Mahnkopf, compozitori că Ligeti (1923-2006, texturalism micropolifonic și pluralism de genuri și tehnici), Kagel (1931-2008, teatru instrumental), Rihm (n. 1952, Noua simplicitate și neoromantism), Schnittke (1934-1998, polistilistică) sau Adès (n. 1971, orientare moderată, detașata de "excesele" postmoderne) sunt compozitori postmoderni. Însă, chiar dacă spre deosebire de listă lui Kramer, una simptomatica, lista lui Mahnkopf deja oferă nume de compozitori și titluri de lucrări, atrage atenția
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Hans-Jürgen Bose, Wolfgang Rihm, Manfred Trojahn ș.a.), ca replică apărând orientarea New Complexity (Michael Finissy, Brian Ferneyhough ș.a.), în calitatea lor de emulație postmodernă a relației antinomice între principiile complexității (principiul stocastic la Xenakis sau muzică lui Morton Feldman) și simplicității (Cage, Kagel sau Stockhausen) în cadrul ultimei avangarde. Generalizarea procedeului de pastișa și a tehnicii de collage că proceduri legitime de operare cu un material muzical tradițional (Grand Pianola Music (1982) de John Adams). Activitatea lui Gavin Bryars, fondatorul formației Gavin
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Nazism nu este mai mult În Kant, În Fichte, În Hölderlin ori Nietzsche (cu toții, gânditori solicitați de nazism) - nu este, la limită, mai mult, chiar În muzicianul Wagner - decât este Gulagul În Hegel sau În Marx. Sau Teroarea, cu toată simplicitatea, În Rousseau”. Și totuși!... Implozia artistului solitar, Înlănțuit și consumat de nobila inutilitate a creației, tânjește, s-ar zice, uneori, după explozia colectivă care să-i redea vitalitatea haotică a străzii. Nu este chiar cu totul de neînțeles, chiar dacă greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nici vorbă măcar să mă gândesc serios. Nici o posibilitate. Așa ceva, cum acuma m-aș gîndi: Dacă aș fi general, să cuceresc Rusia! Pe fata aceasta, cu rochiile ei veșnic reflectând albastrul, parcă o văd și acum. Avea ceva distins, ceva de simplicitate, ceva de șoltic - mult feminin. De-atunci a început și plăcerea mea pentru muzică. În Roman era o muzică militară admirabilă, care cânta toate operele pe care le-am auzit apoi la teatru. Toate așteptările mele, toate serile de grădină
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cei care se iubesc fug, îi cunună un preot în secret și sunt fericiți toată viața. Pentru ce scriitorii cei mari nu-i lasă niciodată pe bieții oameni să fie fericiți? Nu cumva pentru că sunt nefericiți ei, din lipsă de simplicitate a sufletului, cum mi-ai spus mata odată? Mi s-a părut că văd în ochii ei un interes mai mult decât teoretic, și am sărit alături în considerații estetice. Grav și doctoral (și doară în stare normală nu sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sunt cei care altădată erau denumiți „mongoloizi“, termen la care s-a renunțat, din grija de a nu face o aluzie de tip rasist la mutra lor; ei sunt oameni cu un anumit grad de înapoiere mintală, cu o anumită simplicitate în felul lor de a fi, care are, printre altele, și interesanta trăsătură că acești oameni nu fac rău, nu sunt în stare să facă rău. La chip, toți seamănă izbitor unii cu alții, ca și cum ar face parte din aceeași
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dispreț voalat, o transfigurare a unei realități și a unor deficiențe. Ironia disprețuiește gestul naiv și spontan, fiindcă starea ironică este dincolo de irațional și naiv. Este însă, în ironie, multă invidie față de oamenii naivi. Ironicul, neputîndu-și manifesta admirația lui pentru simplicitate, din cauza enormului său orgoliu, invidiază și înveninează, disprețuiește și se crispează. Din acest motiv, îmi pare mult mai autentică ironia amară, ironia tragică și agonică, decât cea surâzătoare, ce izvorăște dintr-un scepticism ușor, cu seninătăți vagi și echivoce, cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
George Enescu, ne consolează în avans de întreaga mediocritate obișnuită a vieții noastre muzicale... Nu este numai o serie de concerte pe care ni le dă George Enescu. Este o școală veritabilă de educație muzicală la care ne invită, cu simplicitatea generoasă pe care i-o cunoaștem. Din această școală, admirabilă prin varietatea programului, prin noblețea spiritului ei, prin severitatea repertoriului, vom ieși cu toții, muzicieni sau simpli auditori, mai bine informați despre această artă, iubită la noi atât de rău și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Dar dintre toate sentimentele pe care ți le inspiră prezența irațională a Divinului, cel mai mult mă interesează acela al stării de creatură. Te trezești catapultat direct dintre termopane, Carrefoururi, rate la bancă, limite de creditare într-un ținut arondat simplicității: căci orice are legătură cu Divinitatea e simplu. Ce e mai simplu decât a-ți defini existența prin supunere? Cel care se supune lui Dumnezeu. Sau, mai curând, cel care se supune Morții... Mă întreb dacă tot ceea ce considerăm noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
trecut și spre tradiție, apărată cu prețul izolării complete până după jumătatea secolului al XIX-lea, și cu cealaltă către modelul cosmopolit actual, forjat de societatea de consum de tip american. Totuși, cred că această formulă dihotomică, a cărei seducătoare simplicitate îi garantează succesul, nu exprimă pe deplin complexitatea alarmantă a Japoniei contemporane. Paradoxul enunțat de Oe se menține la un nivel de suprafață, fiindcă, în măsura în care este vorba despre un paradox, el rezidă, în opinia mea, în altceva, anume în caracterul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Duelîndu-se acum cu Lică, și Maxențiu amesteeîndu-se, Ada trebuia să facă diplomație pentru ca ordinele prințului să nu irite la grajduri pe domnul maestru de călărie. Toată intriga asta plăcea, de altfel, Adei. Odată ce lucrurile nu se desfășurase cu repeziciune și simplicitate, șiretlicurile o distrau. Fantoșa prințului n-avea nici o putere efectivă, dar putea muri, și dincolo, cel viu era mereu reticent și dubios. Ceea ce însă convenea minunat Adei era că putea să mintă în voie. Toate întrebările lui Maxențiu cereau și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la repetiții. Elena nu-i precizase nimic în privința asta și asista uneori de teamă ca nu cumva contrariul să fie o greșală, dar, odată acolo, era chinuit de ideea că poate n-ar fi trebuit să vie. Se prezintă cu simplicitatea cu care se adapta oricărei situații; nu cerca să se amestece cu oameni și lucruri ce nu i se potriveau, dar îi se alătura fără stîngacie. Toată stângăcia lui era sufletească. Pe când sta acolo cordial și discret, era turburat de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vizită. Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu. Marele eveniment, pentru care se pregătea de atâta timp, cu atâta spaimă, se petrecuse: hemoptizia. Se petrecuse într-o dimineață, cu simplicitate și fără nici un simptom precursor. Era singur cu feciorul. Simțise valul abia când era ajuns în gură. Făcuse un semn spre apartamentul Adei și se aplecase în cuvetă. Alb ca pânza, privise fără oroare sângele. Se culcase încet pe pat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina se roși iar. Cum avea fața plină de vinișoare aparente, când se roșea o acoperea cu mici serpentine vinete, grozav de urâte. Mini simți deodată o plictiseală. - Trecem dincolo, propuse. Decorul sufrageriei, care uneori o încînta prin pitoresc și simplicitate, acum îi strecura un fior umil de provincie și mizerie. în birou Nory se trânti în fotoliu și aprinse o țigară. - Când ne-am întors de la moșie, urmă Lina, totul era la rost. - Fericită ființă care găsește că totul e
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mari erau pentru ea: Bucureștiul, Galații, Oradea, Aradul, indiferent. Unificarea solului era pentru Nory un fapt împlinit. De când pantofii de lux veneau de la Temișoara, de când "trapista" era brânză națională, de când parfumul în sticle bizare era industrie proprie, Nory luase cu simplicitate și confort posesiune teritorială. Erau numai câțiva inși de specialitate - politicianii - care încă nu se înțelegeau asupra unor amănunte - adică afaceri de partid. Așa credea Nory. Acei mărunți locuitori provinciali, disprețuiți de Nory, luaseră și ei posesie teritorială din acel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]