1,315 matches
-
mai este italian demult, ci japonez sau chinez. Regizorul nu se așteaptă ca americanii să recunoască în tânărul furios, Abe, pe politicianul cu morgă asasinat într-o lojă, ci doar profilul eroului american pentru care fapta este grăitoare însoțită de simulacrul cu iz de predică evanghelistă a câtorva reflecții cristaline în simplitatea lor, nemuritoare prin vocea „patriotului naționale”. Abe reușește eradicarea deopotrivă a sclavagismului și a vampirismului, echivalente în plan simbolic pentru că aici se aplică fără urmă de ironie elocvența unui
Ultimii „bampiri“, Abe și agheasma constituțională by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4325_a_5650]
-
Ce vrea să spună această repunere în context? În primul rând, că însuși capitalismul a devenit spectral, a rupt contractul cu realitatea, generând ecuații și funcții tot mai complicate în raport cu umanul, construind un viitor în epură, un viitor populat de simulacre. Anarhismul bakunian, marxismul în formula sa militanto-revoluționarutopistă constituie deopotrivă expresii ale iraționalului, instituindu- se ca heralzi ai apocalipsei societăț ii de hiperconsum. Există un anumit erotism, mai precis o senzualitate în exercițiul puterii, concretizată în scene de sex, dar prezentă
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
există ca să sfârșească într- o carte. Sfârșitul unui manuscris este sfârșitul lumii. Îmblânzitorul apelor este însuși autorul. Despre debutanți, numai de bine, sugera mereu Călinescu. În ciuda deficiențelor și a unui tezism latent, Îmblânzitorul apelor este un excelent microroman poetic despre simulacrele vinovăției și ale singurătății. Fin analist al ambiguităților și un specialist al morbideții, A. R. Deleanu este un scriitor în toată puterea cuvântului.
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
un singur tur ar reprezenta o nouă încălcare a voinței suverane a cetățenilor exprimată la Referendumul din 2009”, întrucât cetățenii României s-au exprimat, ”într-o proporție covârșitoare, pentru adoptarea unui sistem de vot uninominal performant, și nu pentru un simulacru care va adânci și mai tare deficitul de reprezentativitate al instituției parlamentare”. Constatăm cu stupoare că aceleași partide care au impus în urmă cu patru ani un sistem de vot fraudulos, în urma căruia au putut ajunge în Parlamentul României candidați
Noua Republică, pe poziția PDL și a lui Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44716_a_46041]
-
1935 e luat din Jahre der Entscheidung (1933). Chiar și în privința publicisticii politice fusese acuzat de Nicolae Iorga, care deplângând lipsa de idei din presa românească, l-a inclus - fără să-l numească - printre cei câțiva „pretențioși“ ce vântură doar simulacre de idei. Nae Ionescu era la curent cu aceste șoapte și insinuări. În prefața Rozei vânturilor, prevede că unii l-ar putea învinui de inconsecvență sau de lipsă de originalitate chiar și în opera sa publicistică. „Dar ce însemnează originalitate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
viitor incert, atât timp cât aparține textului... Nu o dată desenul ales de poet este un flash fabulativ, un traseu enigmatic al nemișcării ce mimează mișcarea. Impresionează mai mereu harul mimului de a face din minciuna lui adevăr și din renunțarea lui un simulacru de bucurie. Structura "fabulei" este de fiecare dată originală, emblematică nu doar pentru o stare, ci pentru o atitudine conform căreia orice se poate compara cu orice, se poate aduna orice cu orice și rezultatul rămâne cel scontat de mim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
jumătatea plauzibilă, susținută a poeziei lui Emil Botta, și cealaltă jumătate, exhibată, indiferentă la reacțiile pe care le produce, îndrăgostită de sine. Ceea ce rezultă este un joc în care cele două părți își dispută prioritatea și bucuria manifestării: sărbătoare și simulacru, inocență și viclenie, echilibru și disperare. Este o tentativă de recuperare a temporalității, o aventură sortită eșecului. Timpul, ca un ceasornic capricios, își dereglează acele și pornește à rebours, dar mișcarea în sens invers nu duce la un timp câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de adaptare. Memoria (= oglinda) înstrăinează. Jocul de oglinzi duce la dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând toate sensul inițial, amintirea vieții. (Meridian) Oglinda este o aventură a spiritului, o încercare (eșuată) de luare în posesie a sinelui, hărțuindu-l cu imagini deformate, inexacte. Ea înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dizarmonicul se dizolvă, se dezagregă, moare. Ca atare, simțul armoniei, "al ordinei sublime", cum spunea Hölderlin, este înnăscut omului. O proza informă tăiată în fragmente revărsate pe verticală pentru a simula versificația nu este armonie, nu este poezie, ci un simulacru, un bastard antipoezie. Cititorul o respinge pentru că îi "jignește", cum scria Eminescu, arheul aprioric simțul armoniei. "Un bâiguit" în expresie eminesciană, care nici măcar nu mai sună din coadă.... Morala poeziei Poetul are conștiința transcendentală a unei chemări, a unei misiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poate contracara. Sunt puși pe fapte mari, vor executări judecătorești, ADM care a condus ședința a urlat, vulpe, leu, de fapt jigodie de Cist al armatei comuniste, dar în sala tipi amorfi, lehămisiți, cu reacții de indignare, dar depășiți de simulacrul de democrație utilizat. Așa că în loc să scadă cheltuielile, au crescut, ăștia parcă sunt guvernul Ponta cu accizele lui la benzină și taxa pe stâlp. AVOCAT: La executor suntem pregătiți. Invocam că adunarea din 2006 a fost ilegală, „din tufiș”, cum spuneți
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Paler nu există însă nici un rege, iar Dumnezeu este cu desăvîrșire absent. Noul Daniel se substituie și unuia, și celuilalt, visele sînt ale lui, iar acestea sînt fie cu adevărat "vise", consemnate ca atare într-un "caiet de vise", fie simulacre de vise, prezentate ca "realități", fie scorneli deliberate. După fiecare ședere în Sala cu Oglinzi sculptorul le spune locuitorilor Azilului povești despre nevăzutul și poate inexistentul Bătrîn, parvenind astfel efemer la condiția de profet al unei divinități sau măcar autorități
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Augustin, Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității", întrucît "mlaștinile pierzaniei licăresc mai
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
profetică pe care previziunile făcute la televizor o au în ochii noștri, chiar dacă de obicei ele se dovedesc a fi pure elucubrații, forța cu care televiziunea poate modela și schimba convingerile - toate acestea sînt trăsături ce amintesc de valențele unui simulacru de fenomen religios. "Televiziunea joacă în viața omului modern rolul unei religii. Este vorba mai exact de o simulare, de o substituire a adevăratei vieți religioase. Televiziunea nu generează o religie, ci un surogat de religie, o modalitate profană prin
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
rare, un coupe-papier de fildeș, un mic cap de marmură al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior de piramidă hermetic sigilat și chipurile scumpe din jurul meu împietrite ca simulacrele de pe sarcofage." Iubirea de lucruri a unui mizantrop, și spaimele abia inhibate ale unui optimist lucid.
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
un parlament ales de popor care-i numea pe judecători, Ana Pauker, Robespierre-ul nostru feminin, se comportă altminteri: Cum a procedat Ana Pauker? Și-a ucis adversarii fără alegeri libere, chiar fără Marea Adunare Națională. Justiția ei a fost un simulacru sîngeros. A utilizat pe Alexandru Petrescu și a băgat în pușcării zeci de mii de adversari. S-a dispensat și de justiția militară. A inventat pedeapsa administrativă, fără judecată, fără condamnare. La Sighet au murit 60 de foști miniștri. Mulți
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
mai hulit ca oricând. Niciodată, de la întemeierea lui, Ministerul Propagandei n-a avut parte de miniștri înțelegători față de nevoile gazetarilor și drepți față de revendicările lor. întotdeauna au fost respectate, însă, formele, și din când în când se făcea câte un simulacru de dreptate. D-l Nichifor Crainic n-a respectat nimic, n-a stimat nimic, n-a înțeles nimic din frământarea vremilor prin care trecem. Domnule General, Noi, ziariștii, am fost constrânși în ultimii ani să ne dezbrăcăm de orice personalitate
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
artă a versificației unor autori ce s-au voit "realist-socialiști", dar nu o dată și altceva. Purtate prin mîlurile tendinței de o factură sau alta, productele lor s-au îndepărtat de la darul inițial, mai mult ori mai puțin consistent, degenerînd în simulacre, deseori de-o factură industrioasă. Despre Maria Banuș: "Cu o tristă destoinicie, scriitoarea a traversat toată întinderea proletcultismului și a realismului socialist, laolaltă cu alte personalități masiv promovate de regimul comunist". La rîndul său, Mihai Beniuc a emis "o lungă
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
patron nu trebuie să-l impună subalternilor, și asta pentru simplul fapt că spiritul lui plutește în aer ca unda firească a unei norme subînțelese, acel secret nu poate sta decît în grija obsesivă de a nu atrage atenția asupra simulacrului de realitate pe care un post îl creează zi de zi prin emisiunile pe care le produce. Iar stranietatea cărții lui Bourdieu - Despre televiziune - stă tocmai în faptul că textul ei reprezintă înregistrarea integrală a două emisiuni televizate în cursul
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
începutul acestui articol: că cineva, făcînd o emisiune TV, poate face o critică acerbă tocmai ideii de televiziune, țesînd o contrareclamă subtilă pe care o îndreaptă chiar împotriva mecanismului pe care se sprijină rețeaua mondială a imaginilor televizate: crearea unui simulacru pe care oamenii ajung să-l perceapă nu numai ca pe un lucru aievea, dar ca pe o realitate care înlocuiește treptat realitatea propriu-zisă. Cele două emisiuni TV au fost realizate de Bourdieu pe 18 martie 1996, în cadrul unei serii
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
ca existență de sine stătătoare. Lumea este starea de viitor a energiei obiective care o alcătuiește. Omul este, mai înainte de toate, o stare de dispariție obiectivă și se proiectează ca energie subiectivă în prelungirea lumii, spre a se plasa în simulacrul ideal a ceea ce numim înțeles. Energia subiectivă se manifestă în prelungirea lumii ca existență fără lume. În sine, omul nu poartă necesitatea realității, a societății și a tuturor lucrurilor prin care încearcă să creeze, în interiorul lumii, o lume a omului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută a lumii și se va mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii, ca existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul ideal a ceea ce numim astăzi înțeles. Omul este o ființă morală pentru că nu poate concepe lumea în afara punctului de perfecțiune absolută în care locuiește. O ființă morală este momentul de perfecțiune a stării de existență subiectivă care s-a proiectat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
transfigurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă de substituție, încearcă actualizarea punctului ideal al viitorului conceput în prelungirea lumii. Miza este morală, pentru că orientează lumea către un înțeles pe care lumea nu îl are. Omul se proiectează în simulacrul absolut al stării de per fecțiune obiectivă a lumii ca moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență fără lume, în prelungirea lumii, pe care omul transfigurat în energie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență fără lume, în prelungirea lumii, pe care omul transfigurat în energie subiectivă o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării de existență prin care i se manifestă temeiul, energia obiectivă. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă. Factorul spiritual generat de punctul de perfecțiune absolută a lumii în care locuim instituie adevărul ca argument
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în punctul ideal al viitorului propriu, context în care această stare de existență are drept principiu simulacrul trecutului ca sfârșit al lipsei de sens. Omul transfigurat în energie subiectivă devine o existență fără lume, care își poate concepe înțelesul ca posibilitate de creație a unei lumi înzestrate cu sens. Factorul spiritual prilejuiește intuiția unei lumi înzestrate cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]