809 matches
-
la alte mamifere, este datorată fenomenului de apoptoză. Foarte precoce în timpul embriogenezei, creierul trece printr-o primă fază apoptoică care îl remodelează. Neuronii realizează între ei legături sinaptice întâmplătoare și într-o fază succesivă, prin fenomene apoptoice, sunt eliminate acele sinapse care nu stabiliseră legături utile. Astfel, așa cum ilustrează exemplele precedente, supraviețuirea tuturor celulelor din țesuturile organismelor multicelulare depinde de continua activitate a semnalelor provenite din ambianța extracelulară. Ca răspuns la apariția în organism a unui antigen străin, limfocitele B produc
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
creierului. Ele coboară pe distanțe variate prin măduva spinării și la capătul lor la mare distanță de creier, vin în contact dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motorii aparținând sistemului nervos periferic. Mesajele pot fi transmise prin intermediul sinapselor, între neuronii periferici și cei spinali. A doua funcție a măduvei spinării este de a controla activitățile reflexe simple. Aceasta se obține prin neuroni, ale căror prelungiri se extind pe distanțe mici în sus și în jos prin măduva spinării
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
Sinapsa este "regiunea de comunicare" dintre doi neuroni, sau un neuron și un organ efector (mușchi, glandă etc.). Transmiterea impulsului nervos nu se realizează printr-un salt electric, deoarece membrana postsinaptică nu este excitabilă electric. Transmiterea se realizează printr-un mecanism
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
comunicare" dintre doi neuroni, sau un neuron și un organ efector (mușchi, glandă etc.). Transmiterea impulsului nervos nu se realizează printr-un salt electric, deoarece membrana postsinaptică nu este excitabilă electric. Transmiterea se realizează printr-un mecanism chimic. Excepție fac sinapsele electrice, prin care PA (influxul nervos) se transmite neuronului următor ca atare (mesaj electric), fără mediație chimică, fără recodificare. Denumirea de "sinapsă" a fost dată de Sherrington în 1897, și, inițial, se referea la locul de contact dintre doi neuroni
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
salt electric, deoarece membrana postsinaptică nu este excitabilă electric. Transmiterea se realizează printr-un mecanism chimic. Excepție fac sinapsele electrice, prin care PA (influxul nervos) se transmite neuronului următor ca atare (mesaj electric), fără mediație chimică, fără recodificare. Denumirea de "sinapsă" a fost dată de Sherrington în 1897, și, inițial, se referea la locul de contact dintre doi neuroni. Santiago Ramón y Cajal a adus la începutul secolului argumente pentru întreruperea sistemului nervos la nivelul acestor sinapse. În 1921, a fost
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
fără recodificare. Denumirea de "sinapsă" a fost dată de Sherrington în 1897, și, inițial, se referea la locul de contact dintre doi neuroni. Santiago Ramón y Cajal a adus la începutul secolului argumente pentru întreruperea sistemului nervos la nivelul acestor sinapse. În 1921, a fost dovedită existența mediatorilor chimici de către Otto Loewi. Anul 1954 a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu microscopul electronic. Axonul se termină
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
contact dintre doi neuroni. Santiago Ramón y Cajal a adus la începutul secolului argumente pentru întreruperea sistemului nervos la nivelul acestor sinapse. În 1921, a fost dovedită existența mediatorilor chimici de către Otto Loewi. Anul 1954 a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu microscopul electronic. Axonul se termină printr-o porțiune lărgită care se numește buton sinaptic. Butonul sinaptic are o porțiune de membrană îngroșată unde se
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
o componentă care fixează molecula de mediatorul chimic și o componentă reprezentată de un canal ionic. Aceste canale ionice, care se deschid numai sub acțiunea mediatorului chimic specific, determină depolarizarea celulei postsinaptice. Mecanismul transmiterii sinaptice se desfășoară în 6 etape. Sinapsele nu sunt statice, nu sunt niște porți din fier prin care trec mediatorii. "Ele iși pot modifica permanent funcționalitatea, pot fi înlocuite, pot crește sau scade în numar." Plasticitatea sinaptică constă în principal în trei lucruri: Lezarea sau distrugerea sinapsei
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
Sinapsele nu sunt statice, nu sunt niște porți din fier prin care trec mediatorii. "Ele iși pot modifica permanent funcționalitatea, pot fi înlocuite, pot crește sau scade în numar." Plasticitatea sinaptică constă în principal în trei lucruri: Lezarea sau distrugerea sinapsei duce la refacerea acesteia în aprox. 35-40 de zile. Dacă, de exemplu, se trece de la un mediu banal la unul complex, "crește numărul sinapselor cu peste 10%". Din această cauză este recomandat ca stimularea copiilor să fie făcută prin mijloace
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
crește sau scade în numar." Plasticitatea sinaptică constă în principal în trei lucruri: Lezarea sau distrugerea sinapsei duce la refacerea acesteia în aprox. 35-40 de zile. Dacă, de exemplu, se trece de la un mediu banal la unul complex, "crește numărul sinapselor cu peste 10%". Din această cauză este recomandat ca stimularea copiilor să fie făcută prin mijloace cât mai diverse, deoarece sinaptogeneza (adică formarea noilor sinapse) este pregnantă la copii, față de neurogeneză, care aproape că dispare dupa naștere (majoritatea neuronilor se
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
zile. Dacă, de exemplu, se trece de la un mediu banal la unul complex, "crește numărul sinapselor cu peste 10%". Din această cauză este recomandat ca stimularea copiilor să fie făcută prin mijloace cât mai diverse, deoarece sinaptogeneza (adică formarea noilor sinapse) este pregnantă la copii, față de neurogeneză, care aproape că dispare dupa naștere (majoritatea neuronilor se produc înainte de naștere). Evoluția cognitivă (procesele gândirii etc.) este strâns legată de dezvoltarea sinapselor. Este important ca stimularea să se mențină, mai ales până la vârsta
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
făcută prin mijloace cât mai diverse, deoarece sinaptogeneza (adică formarea noilor sinapse) este pregnantă la copii, față de neurogeneză, care aproape că dispare dupa naștere (majoritatea neuronilor se produc înainte de naștere). Evoluția cognitivă (procesele gândirii etc.) este strâns legată de dezvoltarea sinapselor. Este important ca stimularea să se mențină, mai ales până la vârsta adultă, deoarece sinapsele (create), care nu se mai folosesc, se distrug în timp. Un exemplu interesant legat de dezvoltarea capacităților psihice și de dezvoltarea neurobiologică este corelația dintre mielinizarea
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
la copii, față de neurogeneză, care aproape că dispare dupa naștere (majoritatea neuronilor se produc înainte de naștere). Evoluția cognitivă (procesele gândirii etc.) este strâns legată de dezvoltarea sinapselor. Este important ca stimularea să se mențină, mai ales până la vârsta adultă, deoarece sinapsele (create), care nu se mai folosesc, se distrug în timp. Un exemplu interesant legat de dezvoltarea capacităților psihice și de dezvoltarea neurobiologică este corelația dintre mielinizarea axonilor din encefal și apariția si progresul rapid al limbajului. (Vezi psihologia dezvoltării, neuroștiințe
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
îi, sau mediatorii chimici, sunt substanțe chimice care se găsesc în sistemul nervos( de exemplu creier), prin intermediul cărora se face transmiterea, modularea și amplificarea impulsurilor nervoase în sinapse (zona de contact dintre doi neuroni). Existența neurotransmițătorilor a fost confirmată prin cercetările lui Otto Loewi, iar mai tarziu Paton a introdus condițiile necesare că o substanță să fie considerată neurotransmițător: Neurotranmițătorii se categorizează în patru grupe: Principalii transmițători din
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
din creier sunt glutamatul (excitator) și GABA (inhibitor). În afară de neurotransmițătorii propriu-ziși, neuronii mai secretă și alte substanțe folosite pentru transmiterea impulsului nervos: îi se găsesc în vezicule care conțin mai multe molecule de mediator. Cand potențialul de acțiune ajunge la sinapsa, se deschid canalele de Că++. Că++ pătruns în terminalul presinaptic, stimulează transportul veziculelor spre membrana sinaptica, unde acestea fuzionează cu membrana, și moleculele sunt eliberate în fanta sinaptica. Acest proces se numește exocitoză. Apoi, mediatorul se cuplează cu receptorul specific
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
diametru) - celulele lui Betz. Prelungirile axonale ale acestor neuroni giganți descind în substanța albă cerebrală și converg la nivelul capsulei interne ("ramul posterior"), după care își continuă traiectoria descendentă. O parte a acestora, după ce se încrucișeză în trunchiul cerebral, fac sinapsă cu neuronii motori periferici (în engleză: "lower motor neuron") situați în nucleii motori ai nervilor cranieni. Cea mai mare parte a axonilor motori își continuă traiectoria descendentă prin trunchiul cerebral, se încrucișează în bulb și coboară în măduva spinării, unde
Girusul precentral () [Corola-website/Science/298564_a_299893]
-
neuronii motori periferici (în engleză: "lower motor neuron") situați în nucleii motori ai nervilor cranieni. Cea mai mare parte a axonilor motori își continuă traiectoria descendentă prin trunchiul cerebral, se încrucișează în bulb și coboară în măduva spinării, unde fac sinapsă (majoritatea prin intermediul unor interneuroni) cu neuronii motori periferici ("în engleză: lower motor neuron") din cornul anterior al măduvei spinării. O mică parte a fibrelor motorii se încrucișează de-abia în măduva spinării, după care fac sinapsă cu neuronii motori periferici
Girusul precentral () [Corola-website/Science/298564_a_299893]
-
măduva spinării, unde fac sinapsă (majoritatea prin intermediul unor interneuroni) cu neuronii motori periferici ("în engleză: lower motor neuron") din cornul anterior al măduvei spinării. O mică parte a fibrelor motorii se încrucișează de-abia în măduva spinării, după care fac sinapsă cu neuronii motori periferici. Neuronii piramidali giganți ("celulele lui Betz"), împreună cu prelungirile lor axonale , reprezintă neuronul motor central ("în engleză: upper motor neuron"). Axonii celulelor Betz formează tractul corticospinal ("calea piramidală", "calea motorie"). Diferitele părți ale corpului (membre, trunchi, față
Girusul precentral () [Corola-website/Science/298564_a_299893]
-
Observațiile principale au fost că în Hipocampul și Neocortexul din creierul mamiferelor, în primul rând GABA are efecte excitatorii, și de fapt este neurotransmițătorul excitator cel mai important în multe regiuni ale creierului, înainte de dezvoltare maturare a glutamatului ergic din sinapse. Cu toate acestea, această teorie a fost disputată din cauza că resultate aratate sunt bazate pe feliile de creier ale șoarecilor imaturi incubați în fluid artificial cerebrospinal (ACSF) (modificat într-un fel în care să țină seama de compoziția normală a
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
form subst cenușie iar prelungirile-fibre nervoase-intră în alcnervilor și a subst albe dendritele-conduc imp nervos spre corpul celular, iar axonii de la corpul celular spre terminațiile dendritelor[butoni terminali] neuronii comunica între ei cât și cu cel efectoare prin struct numite sinapse;transimp nerv se face cu ajutorul unor subst numite mediatori chimici; în momin care imp nervos ajunge la butonul terminal,mediatorul chimic esteeliberat în fanta sinaptica și acționează asupra membranei neuronuluiurmator celulele gliale:mult mai numeroase decât neuronii, au forme și
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
de azot de la grupurile de amino de aminoacizi pentru a fi eliminate, prin intermediul glutamat că un intermediar și, în cele din urmă eliminat din corp în formă de uree. Glutamatul este cel mai abundent neurotransmițător excitator din sistemul nervos. În sinapsele chimice, glutamatul este stocat în vezicule. Impulsuri nervoase declanșează eliberarea glutamatului din neuronul pre-sinaptic, iar la neuronii post-sinaptici sunt activați receptorii pentru glutamat, cum ar fi receptorii NMDA. Datorită rolului său în plasticitatea sinaptica, glutamatul este implicat în funcțiile cognitive
Acid glutamic () [Corola-website/Science/326873_a_328202]
-
sunt activați receptorii pentru glutamat, cum ar fi receptorii NMDA. Datorită rolului său în plasticitatea sinaptica, glutamatul este implicat în funcțiile cognitive, cum ar fi învățarea și memorarea. Plasticitatea cunoscută sub numele de potențare pe termen lung are loc în sinapsele glutamatergice din hipocamp, neocortex, și alte regiuni din creier. Transportatorii de glutamat se găsesc în membranele neuronale și a celulelor gliale. Ei transporta rapid glutamatul din spațiul extracelular înăuntrul celulei. În leziuni cerebrale, aceștia pot lucra în sens invers, si
Acid glutamic () [Corola-website/Science/326873_a_328202]
-
0.5-2 m/s). Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului. Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări. Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse. Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului. Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări. Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse. Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule. Sinapsele pot fi excitatorii
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule. Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii. În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deși unii specialiști susțin existenta a 40 de miliarde,sau și mai exagerat,100
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]