238 matches
-
că Dani a plecat după țigări? Mergi mai bine și Îți vâră capul sub robinetul cu apă rece! * Ultima parte a acestei cronici nu va mai fi redactată pe baza unor impresii proprii, ci pe relatările corului antic, tot atât de discontinue, sincopate și confuze ca și propriile mele impresii. Din ceea ce am auzit, imaginat, dedus, eu, cronicarul, voi alcătui ad usum Delphini următoarea narațiune, cât de cât obiectivă, pe care la un moment dat mă tem că o voi Înlocui, fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atât, vremea răcoroasă de martie sau de octombrie rămăsese singurul reper al acelui timp calp ce-i separase, lucrând totodată subtil și pe nesimțite ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri, delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în sine - Adelina întotdeauna a ținut să-mi precizeze că m-am căsătorit cu un bărbat castrat. O ploaie de petarde răpăi scurt și Leo se trânti pe pavaj. Extrase cu dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voi! Vă avertizez! Lăsați-o pe Lili să se termine! Dar, în secunda aceea, de neatenție și de stupoare generală, micul Vierme avansează rapid, de-a bușilea, strecurându-se în dribling printre picioarele mesei și sosește în dreptul Gladiatoarei, care suspină sincopat, în stadiul de platou, cu ochii-nchiși. Aici, cu o abilitate de scamator sau de scrimer, Boss răstoarnă conținutul paharului acesteia, în altceva: În Cupa lui Iosif din Arimateea! Gladiatoarea întinde un braț, din inerție, palmează cana, o duce la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de altfel, vocația tradițională a monahului (monos: singur) este tocmai aceea de a fi unit structural cu catolicitatea, cu lumea în totalitatea ei. Și asemenea imaginii melodiei tânguitoare a cântului gregorian care îl sudează pe monah la comunitatea sa, ritmul sincopat pe care îl regăsim în transele contemporane și în diversele aglomerații are cu siguranță aceeași funcție. Există deci participare la un ansamblu mai vast. Persoana solitară este nimeni. Sau, mai bine, o persoană nu este nimeni. Este o purtătoare de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în Moldova, germano-maghiară în Transilvania, turco-greco-bulgară în Valahia, ca să nu mai vorbim de Bucovina și Dobrogea, ori de ponderea elementelor iudai ce, armenești, albaneze, săsești, italienești, ucrainiene, sâr bești ș.a.m.d. Trei: blestemul (feeric!) al arderii etapelor. Specificul dezvoltării sincopate, cu sincronizări bruște, aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de sărbători, apoi ma și felicitat pentru volumul II, pe care el nu l-a citit - nevăzând - ci i-a fost citit de cei dragi din jurul său. Încet-încet, marcat de efortul lui de a-l înțelege, a vorbit tot mai sincopat și mai încet, mai șters ca ton vocal, devenind din ce în ce mai de neînțeles. Continui să-l ascult fără a-l înțelege, dar mimam înțelegerea. Mi se plângea că îi este foarte greu în starea în care se află însă îl mângâiam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
niciodată nimic. — Cu ce se ocupă azi? — E jurnalistă. Hai să nu vorbim despre ea, cred că prezența mea e suficientă, nu-i așa? La început îi veni greu s-o țină, pentru că muzica era atît de rapidă și de sincopată, că toți ceilalți dansau fără să se atingă. Lanark dansă pe sunetul mai lent degajat de cameră, al cărei singur zgomot era conversația. Ascultate laolaltă, toate conversațiile sunau ca o cascadă care sporovăie într-un lac, transformînd orchestra într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Siberia și China vizitate de Corto sunt cuptorul alchimic în care se concep ideile în numele cărora, peste decenii, Mao, Guevara sau Fanon luptă. Corto explorează continentele din care se ridică Trilaterala anticapitalistă a anilor ’60 și ’70. Cinematografică și dramatică, sincopată și sângeroasă, frenetică ca un poem de Maiakovski și hipnotică ca o doză de opiu, călătoria siberiană a lui Corto este deschisă către trecut și către viitor. Evocând, rimbaldian, crepusculul, ea este și prefigurarea viitorului care se arată în Asia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Abia dacă se observa că Orfeu introducea, în aria lui din actul al doilea, tremolouri care nu figurau în text și îi cerea cu un ușor acces de patetism stăpânului Infernului să se lase înduioșat de vaietele sale. Unele gesturi sincopate care îi scăpaseră, celor mai pricepuți li s-au părut un efect de stilizare care se adăuga și el la interpretarea cântărețului. A fost nevoie de marele duet al lui Orfeu și Euridice din actul al treilea (era momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să se simtă din nou tânăr și curtenitor. Nimeni n-a știut ce punea la cale până ce n-a reapărut în pragul ușii mele cu câte un geamantan în fiecare mână. Jones și Keeley au rămas consternați din pricina bătrânei inimi sincopate și fisurate a lui Krapptauer. Vice-Bundesfuehrer-ul avea culoarea sucului de roșii. — Tâmpitule! strigă Jones. Nu, nu... mă simt foarte bine, protestă Krapptauer zâmbind. — De ce nu l-ai lăsat pe Robert să facă treaba asta? întreabă Jones. Robert era șoferul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
oricine l-ar fi putut urmări, dar și de batalioanele de turiști vorace care-și concentrau invariabil atacurile asupra zonelor din jurul pieței San Marco. În fiecare an devenea tot mai greu să ai răbdare cu ei, să le suporți mersul sincopat, În insistența lor de-a merge câte trei În rând, chiar și pe cea mai Îngustă calle. Erau dăți când Îi venea să strige la ei, chiar să-i Împingă la o parte, dar se mulțumea să-și stăpânească această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trei locuri, toate sub înrâurirea legendelor Sf. Nicolae; în afară de asta, aflase că mușcăturile tarantulelor provocaseră stări de rău aproape întregii populații, iar acele suferințe puteau să-și găsească leacul doar în dansul lui San Vito, executat în ritmul unei muzici sincopate și fără oprire. Da, știa asta, erau vorbe de târg, superstiții, născociri ale oamenilor din popor care, atunci când își dădeau drumul, nu se mai puteau opri cu una cu două. Cu toate astea, în spatele vorbelor care circulau, se aflau mereu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lumii Își pierde caracterul de interogație. E o afirmație disimulată, prin care eul cumulează, trecând În faza a doua, și funcțiile celui care Întreabă 16. Eul autentic, scrie Ricoeur, „se constituie prin actul Întrebării”17. Răspunsul implicit la Întrebările repetate, sincopate, ale eului Îl formează confesiunea. Firește, „chestionările” sale provin dintr-o mare incertitudine, din dorința clarificării și a cunoașterii. Eul interogativ acționează ca o ființă pentru care există problema ființei, a existenței 18. Incapabil să-și asume până la capăt responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
1982) cu modificări de la un moment la altul. Percepția realului merge în pas cu un fel de reflexivitate acrimonioasă de observator interogativ, bântuit de neliniști existențiale. Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
distrați, cu gesturi pe care situația, lumina roșiatică ciudată le făceau nemăsurat de lente, aproape artificiale. Din vreme În vreme, sufla zefirul dinspre nord-vest, o briză de coastă care aducea un miros intens de ars și un vuiet surd și sincopat, asemenea duruitului timbalelor ori al tunetului, care se prelungea monoton. Faulques și Olvido luau micul dejun cu cafea și pâine prăjită, privind coloanele de fum negru care urcau vertical din vechea Ragusa. Se trezise Într-o noapte și n-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prima dată în filmul Înainte de tăcere, l-a făcut pe regizorul Radu Penciulescu, să remarce pe drept cuvânt că fostul său student, Alexa Visarion, lucrează prin constrângere și eliberare. Secvențele se succedă dens și coerent, într-un montaj dinamic, aproape sincopat, iar jocul actorilor este intens până la combustie. Prim-planurile abundă în redarea filmică a discuțiilor de la masa cea simbolică, iar caracterele se dezvăluie complex, dar nu complet, până la paroxism. Personajele lui Caragiale nu se menajează deloc, se lasă târăte cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
m, b, v, l, care senmnifică în context, plânsul, în versuri scurte, unde multe cuvinte au valori expresive; o neliniște metafizică sugerată de cele trei cuvinte-cheie : plumb, cavou, singur, care creează o melodie tristă, dizarmonică: "Muzica lui Bacovia este dizarmonică, sincopată, țipată la trompetă, histerică" (N. Manolescu). Poezia Plumb poate fi considerată expresia concentrată a creației bacoviene. Lacustră Unul din motivele fundamentale bacoviene este acela al ploii, al umezelii, al singurătății. În poezia Lacustră, poetul contemplă ploaia, la început senzorial "aud
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
E un răstimp în care mulți și-au putut verifica apetitul succesului și al puterii. Ne închipuim anevoie o epocă mai favorabilă testării limitelor proprii, testare ce trebuie socotită deopotrivă șansă și servitute. Revoluțiile sunt prin natura lor misterioase, convulsive, sincopate, uneori și lungi, foarte lungi. Șuanii din Vandeea au trebuit să aștepte două secole pentru a li se face, sub ochii noștri, dreptate. Drenajul istoriei este anevoios și costisitor. Numai naivii își imaginează istoria ca o cale maior în ireversibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Provocarea" n-a avut, atunci, efectul scontat. Abia peste un sfert de secol, după consumarea marelui boom tehnologic, Charles Moraye putea să constate recrudescența ideii în cauză, vorbind chiar de o "eră postistorică"5. Lumea se îndrepta, cu pași inegali, sincopați, spre un nou tip de raporturi, bazate pe deschidere, transparență, dialog. Sistemul comunist își pierduse vigoarea inițială, iar analiștii întrezăreau deja, nu fără contestații, sfârșitul unei epoci de confruntare. Nu există victorie finală fără istorie", declara Joseph Joffe (1979)6
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
până când/ trupul său/ se multiplica într-un număr de treizeci de alte trupuri/ putând lua înfățișare de copil,/ de bărbat, de femeie,/ sau chiar de animal sau de plantă". Efortul pare, până la urmă, inutil, peste toate textele ce decupează, uneori sincopat, frânturi ale căutării (inclusiv al unui sine aproape pierdut, risipit în cioburile unor oglinzi sparte sau ascuns în spatele unor ochelari fumurii -metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru viitor, ci și pentru trecut), nu mai aveam corespondență, telefon, iar în fața casei se postase o mașină", povestește Ana Blandiana. În aceste condiții, tot ce puteam să fac era să scriu", continuă aceeași autoare, a cărei scriere devenise una sincopată, cu trape și sertare. O nouă realitate, construită pe sudoarea celei dintâi, ar fi fost singura șansă de supraviețuire pentru sufletul ei sensibil de poet. E, de altfel, drumul oricărui om de cultură cu atât mai mult a unuia obligat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
opriți a mai face modificări și reparațiuni instalației electrice din locuințele lor prin persoane neautorizate de primărie. Aceste modificări se vor face doar de șeful uzinei electrice”. Pe de altă parte, plățile pentru consumul de energie au devenit tot mai sincopate. Foarte curând, abonații au realizat faptul că asigurarea unor standarde moderne de viață implică și costuri suplimentare. Începând cu luna mai 1904, Primăria a fost nevoită să trimită tuturor consumatorilor locali, fără nicio excepție, repetate somații, în care se solicita
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
particulare, fie în barăci construite din scândură, pe scene improvizate, rolurile fiind jucate de diletanți, „în special de tineri elevi, majoritatea fii de negustori, veniți vara în vacanță”. La nivelul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, sincopatele „stagiuni” ale teatrului băcăuan au adus în atenția publicului spectator un program relativ bogat, cuprinzând atât piese franțuzești cât și piese românești, cele mai gustate fiind creațiile lui Vasile Alecsandri precum „Păcală și Tândală”, „Iorgu de la Sadagura”, „Piatra din casă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
română a fost adesea comparată cu "revoluțiile de catifea" din Europa Centrală, subliniindu-se violența represiunii (și deci, măcar câteodată, eroismul). Adesea a fost subliniat contrastul dintre ritmul alert al reformelor economice, politice, instituționale; din aceeași Europă Centrală și stagnarea sincopată a primilor șapte ani din viața societății românești după revoluție. S-a observat mai puțin conjuncția paradoxală a acestor două realități care ar fi trebuit, în buna logică a revoluțiilor, să se excludă reciproc: faptul că răsturnarea de regim a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]