239 matches
-
Întocmai ca pe vremea proceselor staliniste, în procedura cărora mai întîi se dădea sentința și după aceea se făcea rechizitoriul, și în cazul Muzeului... mai întîi s-a făcut repartiția și abia după aceea s-a început, printr-o sofistică sincopată și greoaie, inventarierea calităților arhitecturalo-metafizico-psihologico-etc.etc. ale locului, care, ca nisipurile mișcătoare, absoarbe și aneantizează tot ce-i intră în raza de bătaie. 6. Pentru că, în loc să se manifeste liber, așa cum i-ar fi stat bine, spiritul contemporan, ferecat zdravăn între
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
de jocuri de noroc și, în cele din urmă, pianist (carieră pe care și-a început-o în casele de toleranță). A fost primul mare compozitor și pianist de jazz de culoare și o importantă figură de tranziție între jazzul sincopat (ragtime) și jazzul de pian. A devenit în scurt timp cel mai popular și influent pianist al epocii. Mai multe piese de-ale sale fac parte din patrimoniul de aur al jazzului și bluesului: „Wolverine Blues“, „The Pearls“, „Black Bottom
Agenda2005-38-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284220_a_285549]
-
mandragoră, care „nu s-a format la întâmplare. A luat forma gândurilor cuiva. A creat-o cineva, poate fără să știe”. Se șoptește, evident, despre versatilitatea operei diavolului. Întreg romanul, nerecomandabil celor slabi de înger, desfășoară, în afară de partiturile „canonice” ale sincopatei navete trezie-somnie, și un carusel populat de figuri redevabile horror-ului. Nu este vorba, desigur, de efecte hollywodiene inspirate de un Stephen King, să zicem, uneori cu fantome parodiabile, ci de zvonurile neliniștitoare care răzbat din adâncurile ființei umane, atrasă
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
iubita este un personaj chagallian... Găsim aici aceeași exuberanță lexicală și îmbinarea perfectă între inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și tentativa de a turna în forma sonetului poemele unui lexic eteroclit plin de elementele civilizației tehniciste, industriale, de consum, precum și tonul ironico-parodic, sarcastic uneori
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
influențe eclectice, forțat sau stângaci asimilate (vezi Mr. Jones, Portocala mecanică etc) și recurge, uneori, la rezolvări & locuri comune: un tânăr, abia ieșit din adolescență, iubește muzica, crede că viața e frumoasă și vrea să cucerească lumea cu creațiile lui sincopate. Vitalitatea aceasta, care-i dă farmec, este diagnosticată, curând, ca fiind exaltarea unui maniaco-depresiv, drept pentru care familia, scoala & societatea se grăbesc să-l vindece de "nebunia muzicii" și să-l aducă la "normalitate". Un film care începe banal și
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
în cursul unei dinamici. Interesantă, medical, este sincopa albă, când pacientul pălește deodată, fără să i se oprească respirația. Sau atunci când i se oprește respirația, învinețindu-se brusc: sincopa albastră, amintită. Jazmanii negri de la Newport... New Orleans... care cultivă muzica sincopată, RAG-TIME, școala americană populară în jurul anului 1900. Ritmică biologică impunătoare sesizată de urmașii sclavilor africani... Precipitare patetică... și întrerupere bruscă, în pauza în care aerul dispare ca mistuit de o explozie colosală. S-a aplicat și în poezie, în curentul
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
realitate ce minimalizează individul și aneantizează elementele de diferență, de specific. În maniere atent personalizate, toți scriitorii îtinerei generații' sunt marcați de imediatul implacabil, pe care încearcă să-l trezească din încremenire, să-l readucă la ritmul unei trăiri ardente, sincopate, adevărate. Atunci. Acum Menționând "prezentul ca timp al narării și referință istorică", Simona Sora prefigurează cu acuratețe metoda abordată de protagoniștii rândurilor de față. Dacă volume precum cele ale Ioanei Baetica și Ionuț Chiva marșează hotărât pe problematica unui prezent
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
românește. De aici aș începe lectura volumul de față, Partea din toate, subintitulat integrator Carte singură, VI. De la două din constantele poeziei autorului lui Prufrock: dimensiunea înalt spirituală, aflată într-o permanentă conexiune cu dogma religioasă, și preocuparea pentru ritmuri, sincopate intenționat (doggerel, li s-a spus), atât cât să dea naștere unei muzicalități speciale (atât de insolită încât i-a adus în epocă reproșuri) de tip Stravinski, cel din Sărbătoarea Primăverii. Prima direcție e, cum s-a văzut, fundamentală: ea
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
însuși e personaj insolit, cu personalitate scindată și reacții neașteptate, oscilând între râs și plâns, între sincopă și precipitație ideatică. Ieșirile lui publice stârnesc, de mult ori sfidează, ca și personajele din epoca filmului mut, sublimul și hilaritatea. Lirica sa sincopată are, de asemenea, puncte tangente cu poezia lui Bacovia, în special cu stanțele burgheze. Scriind aceasta, îmi vin în minte versuri disparate, telegrafice, din poezia Antrenare: „La locul întâlnirii/ am așteptat/ de un timp/ ore trec/ dezolant./ Aceasta gândeam/ iar
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
a complicațiilor adaptării), vom gusta, fără îndoială, noile istorii relaționale desenate și adâncite de prozator. Protagonistul romanului se află, precum majoritatea predecesorilor săi din cărțile postrevoluționare ale lui Virgil Duda, între două lumi: una a prezentului fierbinte israelian, trăit accelerat, sincopat și nevrotic; și alta a trecutului românesc, nu mai puțin palpitant, în datele inițiale, dar topit acum într-o nostalgică rememorare. Plecat definitiv din România de peste douăzeci de ani (similitudinile cu traseul scriitorului sunt vizibile), Radu Glasberg, burlacul însingurat și
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
SUA, are aplomb de scriitor și profunzime de psiholog. De fapt, autorul a învățat tiparul descrierii de tip reportericesc, genul acela de povestire în care întâmplarea e înfățișată ca și cum s-ar petrece chiar sub ochii cititorului, într-o relatare rapidă, sincopată, aproape gâfâită, de om care surprinde din mers un fenomen și îl urmărește până la încheierea lui. Medicul dă impresia că, din clipa când intră în sala de operație, poartă la guler un reportofon care îi înregistrează toate gândurile, rezultatul fiind
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
o plantă care crește pe zaț. Oricum, mai autentic, în căutări întretăiate de rădăcini dezgropate și de muguri încă neplesniți, decât va fi atunci când se va fi fixat (ce nenorocire!) într-o formulă mult mai brutală, mai năbădăioasă și mai sincopată. Fragmentele unei călătorii căutând „serul deplinelor sugestii" (Aevea), descărnarea realității de ultima ei concretețe, pentru a o regăsi, întreagă, în închipuire, sunt o grefă de sensibilitate pe o structură de manifest. Metafore și simțiri ce încă seamănă cu modernismul care
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
materii/ rupte, împrăștiate, din câmpul tău energetic... Ai fost azi/ pe aici? Parcă mi te închipui: purtând/ resturi animale și spori, dispărând în abis, visătoare...// Restul? E în fotografie, în spatele căreia/ pâlpâie ceva.". Textul este întru totul caracteristic pentru lirismul sincopat al lui Liviu Ioan Stoiciu; și pentru scenografia sa dezarticulată. Procesul creației poemului pare mai important decât produsul finit. Când acesta e în fine obținut, nu are rotunjime formală. Păstrează un aspect descusut și, mai mult decât atât, face vizibil
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
de ramolit lichefiat la creieri, de boșorog redus la fixul memoriei minții ... un soi de limbaj de aurolac handicapat... de rocker drogat cu "iarbă" periculoasă... dezlănțuit, violent, cumva dement...urlînd , bolborosind, sărind prin casă, pe casă, peste casă... în ritmul sincopat, asurzitor al consoanelor delabrate , al vocalelor impure, rupte din carnea informă, sîngerîndă a frazei ajunse un morman de viscere hidoase, putride, colcăitoare (oh! viermii vioi, mișcularzi, elocvenți... ai hoiturilor lui Baudelaire!)... și de oase frînte, țăndăruite, de nervi vineții, scîrboși
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
atmosferă a maeștrilor care "ușor ca din cutie scot lumile din haos" și epocile le-nșiră ca "mărgelele pe ață". Nemulțumirea exegetului se îndreaptă deci spre tehnica poetică blagiană, sesizată de altfel cu justețe, care conferă fluxului poetic un ritm sincopat complet diferit de patosul și cadența imnică de anvergură unică a versurilor poeților cehi (mai ales ale lui Béezina), la care ne vom referi în cele ce urmează. Otokar Béezina este considerat cel mai important poet spiritualist ceh, aparținând școlii
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
a detaliului, arătînd o remarcabilă forță de surprindere a acestuia, își concepe cartea ca pe un joc de domino cu două numere (textul epic și comentariul critic de însoțire), transmițînd fluxul existențial, totuna cu cel al scriiturii, printr-o frază sincopată. Documentele personale din primul volum sînt reactualizate în romanul Compunere cu paralele inegale, despre care Mircea Mihăieș credea că este "ultimul roman textualist" ("Orizont", 17/1988). Nu și cel din urmă, desigur. Prin Compunere cu paralele inegale, textualismul dă semne
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
posibilitatea de a dezvălui alte fațete ale talentului lor. Atmosfera dansantă, plină de vigoare și culoare, în care evenimentele muzicale se succed într-un ritm alert a sugerat muzica de film. Am admirat umorul cu care au fost subliniate motivele sincopate, paleta coloristică subtil diferențiată, precum și fantezia cu care au fost conturate imaginile muzicale. Versiunea oferită de pianiștii Dana Borșan și Toma Popovici s-a remarcat prin prospețime, strălucire, spontaneitate și dezinvoltură. Asemenea unor actori care întruchipează cu succes personaje
Excelen?? pianistic? by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84209_a_85534]
-
din umbră sau direct, vindecă traseele tânărului răcan, necopt, se vede, și cu adolescența nervilor neîncheiată. Între cele două perspective, asupra lumii stagiului militar și a radiografierii lumii comuniste, discursul este întretăiat de secvențe biografice și altele, ale unor destine sincopate, utile ca detalii de viață ce întregesc tabloul Revoluției. Marea miză a lui Adrian Buz din 1989 are în vedere felul în care participarea la un miracol - Revoluția - se anulează, descrește și devine indiferență. Euforia dezarticulată ascunde altceva: timpul, bucăți
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe cititor
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
se așază într-o perspectiva mult mai largă, creația artistului este privită prin grila marilor evenimente ale istoriei generale, iar existența publică a pictorului și ființa sa determinată nu sînt altceva decît niște barometre hipersensibile ale ritmurilor, de multe ori sincopate, pe care le-a cunoscut năvalnicul și istericul secol XX. Corneliu Baba este aici, în film și în veacul său, - iar acest lucru trebuie reținut în mod special - un artist, un martor și o instanță, un apologet al umanismului și
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
omagiu și totodată precum o regăsire într-un trecut-viitor care-l fascinează pe autorul ce receptează cu destulă indiferență prezentul, care, la rîndu-i, nu-l înscrie în cinstirea cuvenită. Iată un ton ce ni-l reamintește, în structura-i eliptică, sincopată, pe Ion Barbu: "Cu luare-aminte (pe cînd, seara,/ iatacele-n eșarfe-ncep;/ ea tace leneș; arfe-ncep;/ culoarea minte) (pe cînd seara// alb astru-n cearcăn vînăt, ori/ mărgea-n privirea mea aprinde),/ mărgean, privirea mea, a prinde,/ albastru-ncearcă-n
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
de absența logicii firești, pe de alta nici nu desenează un peisaj complet fantastic, cu o logică funcțională doar pe teritoriul acestui text. Lumea Parohiei lasă spații goale care neliniștesc, care pot fi umplute cu orice, într-o coerență mereu sincopată. Împrumută aici, desigur, mecanismul poeziei. Tirania subiectivității apasă greu odată cu fiecare rând al cărții. Aceasta nu e o poveste a ultimilor ani de comunism, nici a familiei oarecum înstărite, matriarhale, din satul românesc. Nu este o imagine a tinereții sau
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
și un furnicar ținuți în lesă... Răsucite în sus, mustățile lui Dali sfidau cerul. Ochii ațintiți spre turnul Eiffel, așijderea... Mihai Ursachi contempla această poză, fie stînd în jilțu-i verde într-o atitudine napoleoniană, fie plimbîndu-se prin cameră în ritmul sincopat al muzicii lui Wagner. Încălțat în cizme militare, bine lustruite, asculta fragmente din Aurul Rinului sau din Walkiria, cu bărbia ridicată cu semeție în aer, lovind ritmic tocurile de dușumea. Mihai Uraschi își însușise bine lecția daliniană. Uneori, cînd îl
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
-nțelegem ca și pînă acum, simțind în gît un nod, iar în suflet pornirea de a-mi ascunde capul în fulgarinul lui albastru..." (p. 72) Romanul Gerda este un Bildungsroman postmodern, povestea copilăriei și adolescenței naratorului (re)trăită din perspectiva sincopată, mereu surprinzătoare, a unor flashback-uri ale memoriei. O viață aproape banală (așa pare din tonul egal al povestirii, pentru că în realitate copilăria unui băiat crescut doar de tată nu este una cu totul comună), cu bucurii și eșecuri, speranțe
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
care mimează neantul fără a-i ceda. O dovadă suplimentară a faptului că Bacovia nu este "identic" cu descompunerea pe care o tratează ca pe o temă, o constituie intenția sa de performanță, intenția de-a face din rostirea dezarticulată, sincopată, din tăcere, o textură sui-generis. Vorbind cu sine însuși, ca interlocutor, a dorit a-și transforma discursul într-un obiect estetic valid, în felul său atractiv. A intenționat a-și construi, din rebuturi, din deșeuri, din negativități existențiale, o existență
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]