297 matches
-
Răzvan și Vidra, prima dramă românească, publicată în 1867), V. Alecsandri, B. Șt. Delavrancea, Al. Davila, N. Iorga). În perioada interbelică se dezvoltă drama poetică și mitică, drama expresionistă și drama de idei sau drama psihologică, aducând teatrul românesc în sincronie cu cel european, reprezentat de Ibsen, Dürrenmatt, Cehov. Dramaturgii români cei mai cunoscuți sunt Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mihail Sorbul, G.M. Zamfirescu, Al. Kirițescu, Victor Ion Popa. Dramaturgia românească postbelică este reprezentată de Radu Stanca, Horia Lovinescu, Dumitru Radu Popescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aceea, trebuie săși împlinească, responsabil, datoria. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu Tudor Arghezi, Flori de mucigai INTRODUCERE: Lirica modernistă interbelică În sincronie cu „spiritul veacului“ (Eugen Lovinescu), scriitorii interbelici au deschis poeziei românești noi orizonturi tematice, au creat limbaje lirice inedite. Prin numeroase arte poetice, prin teme și motive vizând scriitorul și scriitura, poeții moderniști au pus în dezbatere limitele limbajului și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
eroul principal al dramei, întruchipează scenic omul superior, în mai multe ipostaze existențiale. Prima este cea de intelectual inadaptat, împătimit de jocul Ideilor platoniciene, adevărată horă a ielelor care îl prind în vârtejul lor, lăsândui în suflet nostalgia absolutului. În sincronie cu acest eu lăuntric există o ipostază socială - cea a intelectualului cu principii ferme, care înțelege să lupte pentru convingerile sale. Astfel, ca avocat și ca director al ziarului Dreptatea socială, Gelu acționează neobosit, sprijinind cauza socialiștilor. Deținând informații compromițătoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
limba comună, uz și vorbire ocazională și perspectiva schimbării, care la Coșeriu nu este avută în vedere, fiindcă analiza vizează la el planul sincronic și fiindcă acest lingvist stabilește în mod distinct ce aparține planului diacroniei și ce aparține planului sincroniei. Baza comună a teoriilor dezvoltate de Philippide și de Coșeriu se află însă în gîndirea lui Hermann Paul, ceea ce determină la acești doi lingviști români o accentuată corespondență de idei, în legătură cu această problemă. De altfel, de la concepția aceluiași neogramatic german
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbitorii ei și de vorbitorii altor limbi este o limbă istorică. O astfel de limbă are un nume propriu, de forma unei sintagme, alcătuite din cuvîntul limbă și un adjectiv determinant (limba română)45. O limbă istorică, chiar și în sincronie, nu este un sistem unitar și omogen (dacă nu este o limbă moartă), ci cunoaște mai multe varietăți locale, sociale și expresive. Ea nu are o motivație logică, ci doar una istorică și este motivată în structura ei materială și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
au relevanță fenomenele lingvistice produse în timp, dar ieșite din uz în vremea sa, fiindcă, pentru el, limba se reduce la aspectul existent în momentul în care vorbește. Pe de altă parte, faptul că limba funcționează sincronic presupune că, în sincronie, trăsătura ei esențială este funcționalitatea, prin exercitarea unui rol social. De aceea, prin limbă funcțională se poate înțelege o formă abstractă a limbii pe baza căreia se realizează vorbirea la un moment dat, fără a avea în vedere diferențele de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
chiar și diacronia reală poate deveni sincronică, adică poate fi prezentă în orice moment, fiindcă textele mai vechi se cunosc și pot fi oricînd reluate elemente din ele, pot fi deci cunoscute și revalorificate, realizînd o coprezență a diacroniei în sincronie. Conținutul formelor limbii, în speță sensurile cuvintelor, rezultat al structurărilor produse prin desemnare și prin semnificație, este legat, în ultimă instanță, de forma și de nivelul cunoașterii. Ca atare, limba populară dă expresie cunoașterii obișnuite, inegale de la un individ la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Fundației Culturale Române, București, 1996 Coșeriu, Eugeniu, " Nu există schimbare lingvistică", în "Cercetări de lingvistică", XXXVII (1992), nr. 1, p. 7-12 Coșeriu, Eugen, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994 Coseriu, Eugenio, Principios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986 Coșeriu, Eugeniu, Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997 Coșeriu, Eugen, Solidaritățile lexicale, în "Revistă de lingvistică și știință literară", Chișinău, 1992, nr. 5, 37-45 Coseriu, Eugenio, Teoria del linguaggio e linguistica generale. Sette studi, Editori Laterza, Bari, 1971
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
p.38-39. 39 Wilhelm von Humboldt, Fragmente lingvistice, în "Secolul XX", nr. 325-326-327 (1988), p. 161-162. 40 Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, Editorial Gredos, Madrid, 1991, p. 22. 41 Vezi Eugenio Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 27-28; id., Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.42-43. 42 Eugenio Coseriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 42. 43 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.21-23. 44 Vezi Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
40 Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, Editorial Gredos, Madrid, 1991, p. 22. 41 Vezi Eugenio Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 27-28; id., Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.42-43. 42 Eugenio Coseriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 42. 43 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.21-23. 44 Vezi Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 170. 45 Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 57. 46 Vezi Eugen
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nivele de analiză lingvistică, în volumul colectiv Limbaje și comunicare, II, Institutul European, Iași, 1997, p. 42. 47 Introducción al estudio estructural del léxico, în Eugenio Coseriu, Principio de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 111. 48 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 44. 49 Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 39, 58-59. 50 Vezi Ion Coteanu, Idiostilul, în volumul colectiv Sistemele limbii, București, l970, p.47-48; id., Stilistica funcțională a limbii române, Editura Academiei, București, 1978, p.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Chomsky, La linguistique cartésienne, Editions du Seuil, Paris, 1966, p. 18. 129 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Humanitas, București, 1995, p. 218 ș. u. Vezi și Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 9. 130 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 45. 131 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.161. 132 Ibidem, p. 10. 133 Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 5. 134 Eugen Coșeriu, Prelegri și conferințe, p. 22-24. 135 Se constată aici preluarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
293-428). 168 Așa s-a întîmplat cu limba română literară în Basarabia și în Bucovina de nord, unde funcțiile ei sociale au fost preluate de limba ocupanților, iar intelectualii români s-au format tot în limba acestora. 169 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 15. 170 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", în "Cercetări de lingvistică", XXXVII (1992), nr. 1, p. 13 (studiul întreg la p. 7-20). 171 Bertil Malmberg, Lingüística estructural y comunicación humana, Editorial Gredos, Madrid, 1985, p.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
există schimbare lingvistică", p. 17. 180 John Lyons, Semantics, Cambridge University Press, Cambridge, London, New York, 1977, vol. I, p. 247-248. 181 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, p. 364-366. 182 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 77. 183 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 61. 184 Vezi, Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 294. 185 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică,p. 90. 186 Se pune însă problema dacă aceste deprinderi articulatorii sînt individuale sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lingvistică,p. 90. 186 Se pune însă problema dacă aceste deprinderi articulatorii sînt individuale sau comune unui întreg grup uman și unde își au originea. 187 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 90. 188 Ibidem, p. 91. 189 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 190 Ibidem, p. 80. 191 Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 90. 188 Ibidem, p. 91. 189 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 190 Ibidem, p. 80. 191 Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
191 Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istoie, p. 71 și 66. Prin aceste precizări, Coșeriu se apropie de Philippide și se deosebește de neohegelieni. 199 În mod
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istoie, p. 71 și 66. Prin aceste precizări, Coșeriu se apropie de Philippide și se deosebește de neohegelieni. 199 În mod surprinzător, Coșeriu (Introducere în lingvistică, p. 79) crede că teoria bazei de articulație a fost lansată abia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În principiu, libertatea este creația în limitele sistemului, însă schimbarea nu poate fi o libertate de acest tip, fiindcă, de cele mai multe ori, sînt depășite aceste limite, ca atunci cînd se introduc elemente din altă limbă, de exemplu. 204 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 217. 205 Ibidem, p. 176. 206 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", 12. 207 Petre Botezatu, Schiță a unei logici naturale, Editura Științifică, București, 1969, p. 255-274. 208 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", p. 15
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
histoire, Paris, 1921, p. 50 ș. u. 214 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 45-46. 215 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 121. 216 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 313. 217 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 174-175. 218 Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală. p. 296. 219 Sistem, normă și vorbire, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 78-79. 220 Alexandru Philippide, Originea românilor, vol
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
voi descrie esența unora dintre aceste metode. Nu fără a preciza Însă de la bun Început că multe din ele nu-i sînt de prea mare folos istoricului, atîta timp cît eșuează În tentativa lor de a integra sistem și istorie, sincronie și diacronie. Pentru istoricul ideilor, cea mai extraordinară consecință a continuum-ului einsteinian spațiu-timp este existența „obiectelor ideale”, care devin de Înțeles numai atunci cînd sînt recunoscute ca atare În propria lor dimensiune. S-ar putea ca acest lucru să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mult ne-au Îmbogățit pînă azi Înțelegerea trecutului toate metodele de cunoaștere care tratează sincronic fenomenele istorice (inclusiv obiectele ideale), este legitim să tragem o linie despărțitoare Între cele care n-au reușit să ofere chei semnificative de integrare a sincroniei cu diacronia și cele care nu s-au dat În lături dinaintea acestei supreme Încercări a disciplinei noastre de studiu. Fascinația exercitată În secolul nostru de arhetipuri și repetiție, de formalism, structuralism și „morfologii” de tot felul nu mai are
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
omologiilor, Însă modul În care se petrece transformarea rămîne În esență neexplicat. Întrecându-l pe Goethe, lingvistul Ferdinand de Saussure (1857-1913) a constituit principala sursă de la care s-au alimentat structuraliștii, referindu-se necontenit la distincția operată de el Între „sincronia” și „diacronia” unei limbi și la accentul pus de el, În consecință, pe studiul sincronic al limbii 12. Cu nuanțări introduse mai Întâi de prințul Nicolas S. Troubetskoy (Principles of Phonology, 1939) și apoi de Roman Jakobson, fonologia a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de o lărgime maximă. CÎnd veșmîntul atinge maximumul expansiunii, nu poate decît să revină la forma tubulară, trecînd prin stadiul intermediar al „amplorii posterioare”24. Din păcate, structuralismul a pus În umbră fertila intuiție a lui Brooks Young, Îngustînd semnificația sincroniei și reducînd morfodinamica modei la o simplă morfologie. Răspunzător de această sărăcire metodologică se face Roland Barthes, după care „sistemul modei” Înseamnă pur și simplu o corelație statică Între accesorii. Ca și cum Barthes ar fi locuit În Platlanda, a redus moda
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi urmat retragerea din lume, luciditatea mortificantă, iluminarea neputinței, sau, altfel spus, lașitatea. Diacronia e, însă, numai o aparență. Ce-i drept, poate că anumite accente se schimbă în timp, dar caietele sunt, oricum, expresia contradicțiilor care se dezvoltă în sincronie. Victoria lui Ă care se edifică pe ruinele neputinței de a acționa Ă este că nu se angajează în nimic, că nu crede în nimic. Tocmai de aceea invidia și dezgustul față de cei care cred se află într-o permanentă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]