530 matches
-
popoarelor înaintate, ci se pun deodată în planul vieții contemporane”; factorul receptor modifică însă datele în funcție de împrejurări: de timpul când se împrumută, de locul de unde se împrumută și de condiții speciale, încât diferențierea e fenomen normal. În viziunea lovinesciană, prin sincronism se înțelege ceva analog cu germanul Zeitgeist, un spirit al timpului. Puncte de vedere și idei din Istoria civilizației... aveau să fie reluate în Istoria literaturii române contemporane. În volumul introductiv (Evoluția ideologiei literare) se luau în dezbatere principalele tendințe
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
la alte coduri, evoluția intrând în logica nesfârșitelor căutări individuale și colective. Sustrăgându-se procesului firesc de sincronizare, sămănătorismul („un cimitir al poeziei române”) reprezintă o „epocă de decadență poetică” întru nimic diferențiată de epoci mai vechi. O „rezultantă a sincronismului” e poezia modernistă, expresie a unei orientări diferențiate, dar nu în manifestările ei extremiste, respinse de critic. Invocat în preambulul la Istoria literaturii române contemporane, conceptul de „moment” indică un „spațiu de timp” relativ scurt, în care „sensibilitatea estetică suferă
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
manifestare de Încredere În capacitate de inovare artistică În raport cu normele sau codurile universale. Interesul dezbaterii reiese mai mult din punerea la Îndoială a căilor de modernizare a țării și a culturii sale. Adversarii «protocronismului» sunt, explicit sau nu, adepți ai «sincronismului», o teorie a modernității românești elaborată În anii ’20 de Eugen Lovinescu, critic și istoric literar, una din figurile de marcă ale intelectualității liberale și moderniste dintre cele două războaie. «Sincronismul» presupune recuperarea decalajului și «sincronizarea» prin imitare cu civilizațiile
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sale. Adversarii «protocronismului» sunt, explicit sau nu, adepți ai «sincronismului», o teorie a modernității românești elaborată În anii ’20 de Eugen Lovinescu, critic și istoric literar, una din figurile de marcă ale intelectualității liberale și moderniste dintre cele două războaie. «Sincronismul» presupune recuperarea decalajului și «sincronizarea» prin imitare cu civilizațiile occidentale, operațiune ce rezervă scriitorilor și culturii un rol determinant. «Protocroniștii», dimpotrivă, erau adepții unei «culturi critice» și ai unei politici protecționiste, justificând implicit izolaționismul ultimilor ani ai regimului Ceaușescu. Polarizarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și adăugându-le unele nuanțe într-o demonstrație coerentă, însă nu întotdeauna convingătoare din punct de vedere estetic. Ca și Ibrăileanu, crede că influența Occidentului e foarte benefică în politică, știință și tehnică, dar nu în literatură. Se pronunță împotriva sincronismului, ignoră complet simbolismul și curentele moderniste, „care literatură mare sau cel puțin propriu-zisă nu pot da”. Se afla astfel într-o gravă eroare, căci mai toată literatura interbelică îl va contrazice. Criticul transformă specificul național într-o judecată de valoare
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
la români „individul nu e complet detașat de mediu”, că în societate s-ar manifesta spiritul tranzacțional, de compromis. De aici, puținătatea conflictelor. Observațiile acestea sunt însă contrazise, cel puțin în parte, chiar de romanele apărute în epocă. Adversar al sincronismului, deși e un degustător al lui Marcel Proust și André Gide, pe care îi comentează, criticul rămâne un admirator al lui Balzac, Dickens, Tolstoi, al romanului realist, obiectiv. Dacă e să fie căutat scriitorul R., mai mult decât în eseuri
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
A fost căsătorită cu criticul Radu Enescu. Cercetare de istorie literară, Poezia lui Eminescu în Transilvania (1969) este cea mai rezistentă lucrare semnată de S. Studiul, structurat în patru capitole, își propune să demonstreze că între cele două momente de sincronism cultural dintre Transilvania și Principate până la Unire, primul fiind „epoca Alecsandri”, prin Andrei Mureșanu, și cel de-al doilea „epoca Sadoveanu”, cu Octavian Goga și Ion Agârbiceanu, a mai existat o verigă de legătură, și anume opera eminesciană. Sunt analizate
STAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
de la sămănătorism până la gândirism etc. Și tot de aici pornind, se organizează și pledoaria pentru modernizarea literaturii române. Aplicând conceptul de s. în studiul literaturii, Lovinescu avertiza că „scriitorii vor fi judecați și din punct de vedere al caracterului de sincronism cu dezvoltarea vieții noastre sociale și culturale și cu multiplele întretăieri de curente ideologice, dar și din punctul de vedere al efortului de diferențiere față de ce a fost înainte, diferențiere de material de inspirație în sensul evoluției preocupărilor momentului istoric
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
a depășit speranțele prin incomparabila bogăție de tezaure pe care i-a livrat-o, prin numărul și valoarea arheologică a medaliilor depozitate acolo și Între care se găseau cinci medalii imperiale de aur În perfectă stare de conservare, elemente de sincronism ce par să fi fost pregătite pentru folosul științei europene. Doctorul Gerard, care a vizitat de asemenea Împrejurimile Jelalabadului cu aceleași speranțe, dar nu și cu același succes ca domnii Honigberger și Masson, a consemat rezultatul Într-o notă În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Alexandru Mușina), „poezia fără sare” (Ana Blandiana), „zglobii” (Mircea Dinescu), „poezie zidărită” (Mircea Cărtărescu) ș.a.m.d. Revista consacră studii în serial operei lui Dimitrie Cantemir (1973), Mihai Eminescu (1975), Mircea Eliade (1978), George Enescu (1981), dezbate, de asemenea tendențios, sincronismul și protocronismul (1980), avangarda literară, al cărei spirit nu îl înțelege (1978), ține să își aproprie, ca spirite afine, pe G. Călinescu și pe N. Densușianu. După 1989 periodicul păstrează aceeași structură, dar nu reușește să mai capteze, nici măcar parțial
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
pe care le cizelează tot mai mult, în medalii definitive” - observații ce apar într-un articol despre Titu Maiorescu (4/1919). Concepută astfel, formula inițială a publicației, aparent liberală și permisivă, conține, în forme destul de limpezi, pilonii ideologici ai teoriei sincronismului, așa cum se va structura ea pornind de la categoria imitației, formulată de Gabriel Tarde, mentorul filosofic al lui E. Lovinescu. Atribut al tinereții, în sensul de etos privilegiat, nemarcat de rătăciri și de uscăciune afectivă, imitația este fecundă la popoarele tinere
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
a doua serii, textul explică atât antigândirismul lui E. Lovinescu, motivat prin respingerea ortodoxismului și a misticismului, a tradiționalismului și a naționalismului, cât și atitudinea distant-înțelegătoare față de avangardismul revistelor „Contimporanul”, „Integral”, „unu”, pe care le consideră expresia violentă, extremistă, a sincronismului. Încă de la primele numere, distribuția rubricilor se stabilește cu limpezime, cronica literară fiind ținută de E. Lovinescu, cea a ideilor de Tudor Vianu, cronica plastică de Francisc Șirato, multă vreme cronicar dramatic fiind Liviu Rebreanu. Alte rubrici vor fi „Revista
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
aceleași convingeri literare, menținute îndeobște mult după încetarea tipăririi revistei. În faza finală se consumă ultimele polemici cu „Viața românească” (Poporanismul anacronic, 2/1926), se afirmă intenția de a defini literatura de la S. printr-o nouă semantizare a conceptului de sincronism, raportat la ideea de diferențiere („Departe de a fi antinomică, diferențierea se înglobează ca un element decisiv în legea generală a sincronismului sub imperiul căruia se dezvoltă viața civilizațiilor moderne”, Sincronism și diferențiere, 10/1927), este exprimată răspicat neaderența lui
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
2/1926), se afirmă intenția de a defini literatura de la S. printr-o nouă semantizare a conceptului de sincronism, raportat la ideea de diferențiere („Departe de a fi antinomică, diferențierea se înglobează ca un element decisiv în legea generală a sincronismului sub imperiul căruia se dezvoltă viața civilizațiilor moderne”, Sincronism și diferențiere, 10/1927), este exprimată răspicat neaderența lui Lovinescu și a publicației pe care o conduce la formele xenofobe de activism cultural, cu atât mai mult la cele rasist-violente, de
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
de la S. printr-o nouă semantizare a conceptului de sincronism, raportat la ideea de diferențiere („Departe de a fi antinomică, diferențierea se înglobează ca un element decisiv în legea generală a sincronismului sub imperiul căruia se dezvoltă viața civilizațiilor moderne”, Sincronism și diferențiere, 10/1927), este exprimată răspicat neaderența lui Lovinescu și a publicației pe care o conduce la formele xenofobe de activism cultural, cu atât mai mult la cele rasist-violente, de extremă dreaptă („Etnicul poate fi un determinant estetic în
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
Mihai Cimpoi (Iconarii între logos și istorie), Mircea Lutic (studii despre reviste literare bucovinene), Grigore C. Bostan (Intelectualul român la Cernăuți), Nicolae Bilețchi (Nuvelistica lui Ion Druță: viziune unitară și coerență compozițională), Alina Ciobanu-Tofan (Fenomenul literar basarabean între protocronism și sincronism) ș.a. În cadrul rubricii „Eminesciana” participă cu articole George Muntean (Eminescu și Veronica Micle, Mihai Eminescu. Note despre debutul său literar), Constantin Hrehor (Eminescu și Putna), Dumitru Apetri (Bucovina - dragostea și durerea marelui Eminescu) ș.a., de asemenea fiind preluat și tradus
SEPTENTRION LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289625_a_290954]
-
Procust, Romanul adolescentului miop, Huliganii, De două mii de ani, Inimi cicatrizate, Întâmplări din irealitatea imediată ș.a.). Cele două direcții nu sunt conceptualizate, dar îndărătul lor pot fi identificate câteva perechi antitetice: colectivism/individualism, rural/urban, sacru/profan, mit/istorie, autohtonism/sincronism. În ciuda acestei imprecizii conceptuale și a tendinței discrete de a minimaliza filiera „sincronistă”, cartea se distinge prin finețea unor interpretări valorizând sugestii din etnologie și antropologie (exercitate mai ales asupra primei categorii de romane). Aspectul teoretic, exclusiv în volumul secund
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
Vrabie, Gândirismul; Călinescu, Ist. lit. (1941), 773-802, Ist. lit. (1982), 857-886; Ion Pillat, Mărturisiri literare, RFR, 1942, 2; Pillat, Tradiție, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 78-109, II, 97, passim; Manolescu, Metamorfozele, 25-43, passim; Rotaru, O ist., II, 355-368; Mircea Braga, Sincronism și tradiție, Cluj, 1972; Micu, „Gândirea”, 363-680; Titu Popescu, Specificul național în doctrinele estetice românești, Cluj-Napoca, 1977, passim; Z. Ornea, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, București, 1980; Mircea Braga, Recursul la tradiție, Cluj-Napoca, 1987; Scarlat, Ist. poeziei, IV
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Ipostaze, 5-31; Manolescu, Poezia, 52-56, 187-197; George, Semne, 315-329; Tudor Vianu la 75 de ani, SXX, 1972, 5 (semnează Matei Călinescu, Al. Dima, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Alexandru Duțu, Eugen Ionescu, Edgar Papu ș.a.); Florin Mihăilescu, Vocația sintezei, LCF, 1972, 41; Braga, Sincronism, 68-73; [Tudor Vianu] LCF, 1973, 1 (semnează Edgar Papu, Gelu Ionescu, Nicolae Balotă), RL, 1973, 2 (semnează Valentin Lipatti, Al. A. Philippide, Matei Călinescu, Venera Antonescu, Lucian Raicu, H. Zalis, Doina Ciurea); Andriescu, Disocieri, 271-276; Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 162-164; Georgescu, Printre
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
2; Ion Voiculescu, Amintirile unei odăi, ST, 1971, 4; Constant Ionescu, Amintiri despre V. Voiculescu, RL, 1971, 26; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 93-96; George, Semne, 287-304; Mincu, Critice, II, 117-140; Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar, ed. 2, București, 1971, 284-292; Braga, Sincronism, 168-214; Vlad, Povestirea, 103-105; Cornel Ungureanu, Nostalgia eposului, F, 1973, 1; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ultimele sonete în opera lui V. Voiculescu, VR, 1973, 5; Sașa Pană, V. Voiculescu și Urmuz, MS, 1973, 3; Virgil Carianopol, Scriitori, I, 93-102; Ist. teatr. Rom
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
de vedere prezentate mai sus ridică problema evaluării procesului de dezvoltare a societății românești din secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Proiectele raționalist liberale, neoliberale etatiste tratează dezvoltarea socială ca proces legic, corespunzător logicii capitalismului, legii sincronismului, „legii orbitării”. Celelalte proiecte analizează procesul de dezvoltare în termeni de inadecvare, absență a normalității, excepție de la modelul general acreditat și lipsă de legitimitate. În sprijinul tezei dezvoltării sociale normale și legitime a societății românești din perioada avută în vedere
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială cu toate efectele subsecvente etc. Teoriile dezvoltării dependente. Depășirea paradigmei modernizării O examinare istorică În spatele teoriilor modernizării se poate identifica un sistem de gândire extrem de persistent și cu o largă răspândire, sistem pentru care Eugen Lovinescu a propus termenul sincronism, vrând să sugereze că acest sistem este, totodată, expresia unui spirit al veacului, ce se difuzează în lume după modelul valurilor de imitație masivă în albia cărora se propagă modelul occidental ca model societal universal și civilizație planetară unică. La
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economia tranziției, este îmbrățișat de politicieni și de „analiști” în mod constant în toată perioada modernității, până după 1989, în ciuda eșecului său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl numim sincronism, a fost relansat de occidentali și îmbrățișat de est-europeni în ultimul deceniul al secolului tocmai încheiat sub forma teoriilor și ideologiei tranziției. Eșecul sau criza acestui „sistem de gândire” a îmbrăcat forma „valurilor succesive” sau a „cascadei în trepte”: începutul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
criză de durată deja seculară, persistentă din anii 1890 până în anii 1990. În tot acest interval înregistrăm trei cicluri subîntinse de cinci faze de criză ale unui asemenea sistem de gândire. Putem spune deci că un atare sistem de gândire (sincronismul) este difuzat ca „instrument al colonialismului mental”, și nicidecum ca sistem funcțional de gândire. Care sunt așadar diferențele notabile dintre cele două moduri de gândire? Teza modernistă susține că influența occidentală generează modernizare și deci dezvoltarea unei societăți întârziate. Teza
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de dezvoltare al celui din urmă fiind mult mai lent și acest element este cel care îi diferențiază pe cei doi. Copilul normal crește fizic și mintal în același ritm, pe când la un copil cu dizabilitate mentală nu apare acest sincronism, iar decalajul dintre vârsta mentală și cea cronologică crește progresiv. 2. Heterodezvoltarea teză lansată de C. Păunescu, care distinge în structura psihică a persoanei cu dizabilități mintale dezvoltarea sub limită a unor aspecte ale activității psihice, concomitent cu dezvoltarea peste
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]