528 matches
-
influența direct deciziile politice. Prin urmare, deși densitatea nobiliară în Principate (cca 1,6% • Bela Borsi-Kalman, Hungarian Exiles and the Romanian National Movement, Colorado, Boulder, 1991, p. 9-29. • Documente din sec. XVI-XIX privitoare la familia Mano, București, 1907. • Ilie Bădescu, Sincronism european și cultură critică românească, București, 1984. 6 Cf. Mihai Sorin Rădulescu, Elita liberală românească 1866-1900, București, 1998. 7 K. W. Swart, Sale of Offices in the Seventeenth Century, The Hague, 1949. • Ion Ionașcu, Concluzii greșite în istoriografia burgheză despre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
provocator și după 30 de ani, când asistăm la o nouă încercare de optimizare prin raportare la același ideal de tehnicizare a învățării, etapă marcată și de existența unor mașini inteligente, cum sînt computerele. Acesta este al doilea moment de sincronism mondial. Instruirea programată a fost primul pas către instruirea asistată de computer. Ceea ce le leagă este ideea de „program”. Programul inițial a fost un instrument de așezare riguroasă a cunoștințelor, pe bază binară: adevăr-fals, și la vedere, avînd hârtia ca
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
morala lui ne condamnă la orizontalitate. Este clar că C. se desparte aici de toată tradiția românească, se desparte (aproape programatic) de Blaga, dar și de cei mai mulți dintre colegii săi de generație. Este de partea formelor fără fond (în sensul sincronismului lovinescian), preconizează occidentalizarea rapidă, saltul istoric, fanatizarea sufletului românesc, cultul forței, distrugerea infecundei democrații și impunerea dictaturii populare, indispensabilă în cadrul culturilor mici: „Ea este singurul mijloc prin care ei își pot înfrânge inerția [...]. Orice soluție am căuta pentru România, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
ritmul de dezvoltare al acestuia din urmă este mult mai lent și acest element este cel care îi diferențiază pe cei doi. Copilul normal crește fizic și mintal în același ritm, pe când la un copil deficient mintal nu apare acest sincronism, iar decalajul dintre vârsta mintală și cea cronologică crește progresiv. Teza heterocroniei are consecințe asupra metodologiei de lucru cu deficientul mintal, unde accentul trebuie pus pe organizarea unei intervenții bazate pe individualizarea și diferențierea acțiunilor educative, utilizarea metodelor și procedeelor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
nu este interesată de câștigarea autonomiei afacerilor sale pe piața liberă, nici în descentralizarea administrativă care i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se perpetuează și după 1989 (Tănase, 1995, p. 3). Modelul sincronismului vieții contemporane Eugen Lovinescu (1881-1943), critic literar, istoric al culturii, scriitor și sociolog român, a construit un model al dezvoltării sociale ca modernizare cu unele accente diferite de viziunea lui Zeletin. În lucrarea sa sociologică Istoria civilizației române moderne, vol
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
istoric al culturii, scriitor și sociolog român, a construit un model al dezvoltării sociale ca modernizare cu unele accente diferite de viziunea lui Zeletin. În lucrarea sa sociologică Istoria civilizației române moderne, vol. I-III (1924-1925), E. Lovinescu formulează legea sincronismului vieții contemporane, care explică, la capătul unei laborioase analize comparativ istorice, formarea pe cale revoluționară a civilizației românești moderne. Principalele secvențe ale legii sociologice a sincronismului sunt următoarele: a) Rolul anticipativ și creator al ideologiei. Procesul formării civilizației române a debutat
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
lucrarea sa sociologică Istoria civilizației române moderne, vol. I-III (1924-1925), E. Lovinescu formulează legea sincronismului vieții contemporane, care explică, la capătul unei laborioase analize comparativ istorice, formarea pe cale revoluționară a civilizației românești moderne. Principalele secvențe ale legii sociologice a sincronismului sunt următoarele: a) Rolul anticipativ și creator al ideologiei. Procesul formării civilizației române a debutat ca revoluție ideologică prin importul ideilor „libertare” din Apus, în vederea construcției constituționale moderne în societatea românească. Principalul agent social al înfăptuirii revoluției ideologice l-au
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
principiile și limba culturii franceze. Cu alte cuvinte, în termenii lui Eugen Lovinescu, are loc acum o "mutație a valorilor estetice", concretizată prin adaptarea la spiritul veacului, coagulat în liniile directoare ale civilizației franceze. Națiunile Europei pulsează în ritmul unui sincronism dat de prelungirile clasicismului și, mai ales, subordonat dorinței ardente de prelucrare a acestuia în termeni proprii pentru a asigura scoaterea din marginalitate. Este un efort care duce, în final, la diferențiere, după cum sugera același Lovinescu, atrăgând atenția că "prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de la sămănătorism până la gândirism etc. Și tot de aici pornind, se organizează și pledoaria pentru modernizarea literaturii române. Aplicând conceptul de s. în studiul literaturii, Lovinescu avertiza că „scriitorii vor fi judecați și din punct de vedere al caracterului de sincronism cu dezvoltarea vieții noastre sociale și culturale și cu multiplele întretăieri de curente ideologice, dar și din punctul de vedere al efortului de diferențiere față de ce a fost înainte, diferențiere de material de inspirație în sensul evoluției preocupărilor momentului istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
conceptului de „literatură nouă” (momentul european depășise estetica propriu-zis simbolistă), ține să precizeze că Lovinescu, pe urmele abatelui Brémond, își însușise termenul „inefabil poetic”, preluat mai târziu cu insistență de G. Călinescu, și că ideile de bază ale concepției sale, sincronismul și diferențierea, cu o întemeiere sociologică obiectivă, militau pentru modernizare și europenism. Lovinescu deschide o cale regală ca exponent al criticii estetice românești și ca părinte al generației de critici interbelici. Despre aceasta S. se pronunță deseori, realizând, prin caracterizările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
lup / sfântă maică Putna (...) // De durere de singurătate / de grija pentru țară". Plin de Ciudă pentru prea puținele sentimente (după ce dăduse O viziune a sentimentelor), semnatarul Elegiilor era, funciar, un luptător: un gladiator tandru, un strălucit cap de serie în sincronism cu poetica europeană. MARIN SORESCU: PRIVILEGIUL SPIRITULUI O briză de tinerețe fără bătrânețe suflă peste paginile celui care într-o confesiune (Încoronare) clama încrezător: "Sunt împăratul lumii: am douăzeci de ani..." Nimeni nu întrevedea în liniștitul, aproape timidul student în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frecvenței cardiace este necesar în condițiile în care fibrilația atrială cu răspuns ventricular rapid este însoțită de angină, dispnee, amețeli. Aceste manifestări sunt consecințele agravării disfuncției diastolice ca urmare a scurtării perioadei de umplere a ventriculului stâng în diastolă, pierderea sincronismului de contracție atrio-ventricular, scurtarea timpului de perfuzie coronariană, reducerea debitului cardiac și creșterea presiunii la nivelul capilarului pulmonar. Reducerea frecvenței cardiace atrage după sine îmbunătățirea parametrilor hemodinamici în cazurile în care instalarea fibrilației atriale nu se asociază cu hipotensiune importantă
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
psihologie și medicină până la geografie și astronomie. Elemente de psihologic și medicină clasică se regăsesc până în doctrina mistică, specifică ortodoxiei, despre Rugăciunea lui Iisus. Cunoscuta metodă isihastă a acestei Rugăciuni poartă numele de „metodă științifică”, pentru că se întemeiază pe principiul sincronismului psihofizic, pe relația intimă dintre anatomo-fiziologie și psihologie. E foarte interesant de stabilit bunăoară câtă înrudire izbitoare e între felul cum concepe aparatul respirator și funcția aerului în corp un autor antic ca Diocles din Carystos (v. IV a. Ch.
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rezultatul dezechi - librului dintre două tipuri de forțe - cele care determină închiderea valvei mitrale și forțele de tracțiune ale valvei (tethering) (47). Forțele de închidere scad prin reducerea contractilității și disincronismul segmentelor bazale VS, contracția sistolică alterată a inelului, reducerea sincronismului între mușchii papilari. Elementul central nu este disfuncția mușchiului papilar, ci deplasarea sa apicală și postero-laterală consecutivă remodelării ischemice a VS. Deoarece cordajele nu sunt extensibile, se va produce tracțiunea valvelor și deplasarea punctului de coaptare spre apex. Valva mitrală
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
botezat” o tendință mai generală, cum i se părea la acea dată, și care se afirma cu o vigoare tot mai evidentă. Exegetul nu ascunde faptul că noțiunea, împreună cu vocabula folosită, fusese din capul locului „gândită în opoziție cu ideea sincronismului, adică a năzuinței ce alimentează o conștiință retardatară”. Nu numai că scriitorii și, în genere, oamenii de cultură români nu ar fi fost întotdeauna îndatorați unor surse străine, cu precădere occidentale, dar nu o dată în decursul vremii ei ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
definitiv este prioritatea valorii și nu valoarea priorității. Numeroasele discuții care au urmat apariției cărții lui Edgar Papu au adus importante clarificări, parte din ele admise chiar de autor, care a renunțat a mai situa conceptul său în opoziție cu sincronismul și a început să sublinieze, dimpotrivă, caracterul de complementaritate: „Fenomenul sincronismului este valabil la noi, dar a fost considerat a fi singurul. Pe lângă el mai există însă și celălalt fenomen, al protocronismului, de care mă ocup în cartea mea.” Iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
au urmat apariției cărții lui Edgar Papu au adus importante clarificări, parte din ele admise chiar de autor, care a renunțat a mai situa conceptul său în opoziție cu sincronismul și a început să sublinieze, dimpotrivă, caracterul de complementaritate: „Fenomenul sincronismului este valabil la noi, dar a fost considerat a fi singurul. Pe lângă el mai există însă și celălalt fenomen, al protocronismului, de care mă ocup în cartea mea.” Iar exegetul își va continua preocuparea în altă lucrare, publicată în 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Dan Zamfirescu, Via magna, 1979, 109-294; Andrei Pleșu, Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului, SXX, 1981, 1-3; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, passim; Paleologu, Alchimia, 7-14; Papu, Motive, passim; Dan Zamfirescu, Accente și profiluri, București, 1983, passim; Ilie Bădescu, Sincronism european și cultură critică românească, București, 1984; Rachieru, Vocația, 36-59, passim; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 159-223, 387-477; Ilie Purcaru, Literatură și națiune, București, 1986, 82-94, passim; Corneliu Vadim Tudor, Mândria de a fi român, 209-263, passim; Katherine Verdery
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
decât la Nietzsche, nu mai puțin radicală, implicând toate datele rupturii de metafizică 99, inclusiv ideea morții Demiurgului, a eternei reîntoarceri, a epigonismului. Din păcate, Occidentul păstrează o ignoranță intermitentă față de alte culturi, iar cărturarii români, complăcându-se în epigonism (sincronism), refuză a vedea comoara din propria casă. Deși postmoderniștii îi dau dreptate lui Nietzsche și-l ignoră pe Eminescu, se dovedește că Nietzsche, cel interpretat de postmodeniști, e pierzător, iar Eminescu câștigătorul încă ignorat. Și asta se vede din rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
minorități naționale, religioase, etnice, sexuale...", deși acestea au "traiectorii istorice diferite"159. Iată de ce gândirea transmodernistă opune multiculturalității conceptul mai flexibil de interculturalitate. Interculturalitatea implică un trans-sincronism, o eliminare a sincroniilor unilaterale. Blaga observa că o cultură care invită la sincronism este cea franceză ("fii ca mine!"), pe când cultura germană e transsincronistă, îndemnând: "fii ca tine!". Firește, nici aici nu putem absolutiza. S-a crezut că descurajarea identităților naționale în cadrul Uniunii Europene poate avea o miză majoră, așa cum și-a imaginat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
civilizații postindustriale, a unei tehnologii informaționale de tip occidental, în condițiile unei economii centralizate și ale îngrădirilor libertății "postmodernismul s-a manifestat la noi în artă ca un avangardism de refugiu, ca un mod de rezistență la paranoia ideologiei totalitare. Sincronismul de care se vorbește a avut loc doar la nivel teoretic"196. Dar dacă postmdernismul a fost, în România pre-decembristă, "un avangardism de refugiu", înseamnă că a constituit, implicit, orice altceva, numai nu postmodernism, dat fiind că, în Occident, postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
adversar intern tocmai licărul "naționalist" ivit din teoria protocronismului elaborată de Edgar Papu. Protocronismul voia să scoată în relief anumite "priorități" culturale izvorâte din inițiative autohtone, fără a aștepta modernizarea pe calea simplei imitații pe care ar fi promovat-o sincronismul lovinescian (aici, problemele sunt ceva mai complicate!). Așadar, se crede eronat că protocronismul refuza modernitatea. Edgar Papu remarca doar că și tradiția are inițiative inovatoare. El gândea sub modelul complex al fețelor lui Ianus, zeul roman bifrons, care veghează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
consecință, veritabilul "progres" în materie culturală nu vine din sincronizarea unilaterală, ci, simultan, din nutrirea în izvoare autohtone. Din păcate, unii "entuziaști" au pornit la vânătoare după "priorități autohtone", făcând vulnerabilă teoria protocronismului căreia i se poate reproșa meteahna contrarie sincronismului. Însă Mircea Eliade a întâmpinat cu speranță teoria profesorului Papu, întrucât aceasta confirma previziunile sale de salvare prin renaștere națională în fața monstrului sovietic comunist (v. Destinul culturii românești, 1953). Bineînțeles că vechii ideologi cominterniști au simțit imediat primejdiile potențiale din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
gânduri și ne face să credem că ori postmodernismul occidental a fost altceva decât a ajuns el pe malurile Dâmboviței, ori Ihab Hassan deja gândea transmodernist, dat fiind că postmodernismul, la noi, e perceput nu sub semnul organicismului, ci al sincronismului producător de forme fără fond. După Malcolm Bradbury, schimbarea spre postmodernism s-a produs odată cu mișcarea "tinerilor furioși" din Anglia, la începutul anilor '60, trecând prin Doris Lessing și John Fawles, care au experimentat tradiția romanului englez, aceștia demonstrând că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și capacitatea de a semnifica este determinată de existența sistemului semnificant; substanțialismul este înlocuit de relaționism - potrivit căruia semnificația este produsul diferențelor și 39 opozițiilor și nu al unor conținuturi indistinct și pentru sine prezente; iar istorismul este substituit de sincronism - pentru care efectul de sistem rezidă în sustragerea elementelor sale de sub acțiunea perturbatoare exterioară, în păstrarea echilibrului și în conservarea semnificației inițiale. Prin urmare structuralismul francez reduce statutul simbolului la acela de semn. Această contragere a simbolului la semn este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]