145 matches
-
între ele, care sînt metonimia și sinecdoca pe de o parte, metafora și comparația pe de altă parte. Fără a subestima importanța metaforei, voi insista asupra a doi tropi esențiali care concură la apariția, în mod spontan, a imaginației spațiale. Sinecdoca este cea care se definește prin ideea includerii; cealaltă, metonimia, prin ideea de coexistență. Ambele au capacitate particulară de creație: în descrierea romanescă ele fac să varieze o logică a spațiului și o logică a imaginației, sau mai bine spus
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descrierea romanescă ele fac să varieze o logică a spațiului și o logică a imaginației, sau mai bine spus, o logică a imaginarului prin faptul că ele vorbesc despre și structurează o lume. R. Debray-Genette, 1984 Scrierea realistă: metonimia și sinecdoca A fost de mai multe ori subliniată întîietatea procedeului metaforic din școlile romantice și simboliste, dar nu s-a înțeles destul de bine faptul că predominanța metonimiei guvernează și definește efectiv curentul literar pe care îl numim "realist". Urmînd linia raporturilor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Moș Goriot Teorie pe care Balzac o pune în practică în deschiderea romanelor sale prin lungi descrieri ale mediului ambiant, un tot unitar care se presupune că are rol de a explica, indicînd statutul sau conduita personajelor reprezentate ca o sinecdocă a ansamblului. (63) Cuvintele acestea trebuie să pară nelămurite celor care n-au studiat încă obiceiurile specifice tîrgurilor împărțite în orașul "de sus" și "orașul de jos"; astfel că e foarte necesar să intrăm aici în unele explicații despre Angoulême
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a dinamicii comunicative aduce un anumit număr de răspunsuri asupra importanței textului "de suprafață" în tratarea informației. Este posibil chiar să rezumăm sensul configurațional al secvenței prin parcursul unei relații de coerență dintre două elemente în care se regăsesc figurile (sinecdocă, metonimie și comparație) și propozițiile descriptive de bază: NOUL VENIT Sinecdocă Sinecdocă (pd. PART) (pd. PART) PE TOT AȘA CA FAȚA GENUNCHI Metonimie ȘAPCA SA Comparație UNUI IMBECIL (P1) pd. SIT pd. ASM (P2) Descrierea șepcii face posibilă, prin transferul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
textului "de suprafață" în tratarea informației. Este posibil chiar să rezumăm sensul configurațional al secvenței prin parcursul unei relații de coerență dintre două elemente în care se regăsesc figurile (sinecdocă, metonimie și comparație) și propozițiile descriptive de bază: NOUL VENIT Sinecdocă Sinecdocă (pd. PART) (pd. PART) PE TOT AȘA CA FAȚA GENUNCHI Metonimie ȘAPCA SA Comparație UNUI IMBECIL (P1) pd. SIT pd. ASM (P2) Descrierea șepcii face posibilă, prin transferul metonimic al referinței, construirea unui element absent din prima descriere a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de suprafață" în tratarea informației. Este posibil chiar să rezumăm sensul configurațional al secvenței prin parcursul unei relații de coerență dintre două elemente în care se regăsesc figurile (sinecdocă, metonimie și comparație) și propozițiile descriptive de bază: NOUL VENIT Sinecdocă Sinecdocă (pd. PART) (pd. PART) PE TOT AȘA CA FAȚA GENUNCHI Metonimie ȘAPCA SA Comparație UNUI IMBECIL (P1) pd. SIT pd. ASM (P2) Descrierea șepcii face posibilă, prin transferul metonimic al referinței, construirea unui element absent din prima descriere a "noului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
noul venit" [înlănțuirea de la (40) și apoi de la (39)]. Dacă luăm în considerare doar paragraful 7, P1 dezvoltă o Pd. SIT exemplară prin dimensiunile sale temporală ("terminaserăm rugăciunea") și spațială ("pe genunchi"). Ca și P2, P1 se încheie printr-o sinecdocă a "nou venitului": genunchii săi (P1) și fața sa (P2). În ambele cazuri este vorba de o intrare în relație: singura diferență: într-un caz, sinecdoca apare în context metonimic (Pd. SIT), iar în altul, în context analogic (Pd. ASM
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
terminaserăm rugăciunea") și spațială ("pe genunchi"). Ca și P2, P1 se încheie printr-o sinecdocă a "nou venitului": genunchii săi (P1) și fața sa (P2). În ambele cazuri este vorba de o intrare în relație: singura diferență: într-un caz, sinecdoca apare în context metonimic (Pd. SIT), iar în altul, în context analogic (Pd. ASM). În primul caz, nu este necesară nici o interpretare (funcția referențială este suficientă), pe cînd în celălalt caz trebuie refăcut lanțul (două) operațiilor de asimilare și a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descrierea lui Clarimonde (o rochie neagră cu guler, brodată cu motive de culoare violet) și plecînd de la aceasta, se aduce o explicație posibilă, dar nu sigură pentru deznodămîntul întîmplării. a) Aspectualizarea și tematizarea sînt derivate direct din analiza temei-titlu Clarimonde. Sinecdocele (PART.): rochie neagră, mănuși negre și verbul a toarce pot fi lecturate prin cele două izotopii: cea a umanului (Clarimonde) și cea a animalului (păianjen). b) Aceasta duce la sublinierea importanței asimilării nuanțate explicit: Ai spune că sînt niște piciorușe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
159, 208 reprezentativă (descriere) 14, 33, 79, 212, 222, 223 S schematizare 17, 125-127, 223 script 184, 186 secvență (structură secvențială) 93, 94, 103, 104, 106, 150, 159, 176, 177, 181, 186, 188, 189, 193 semiozică (funcție) 34, 45, 72 sinecdocă 63, 156-158, 209 situație (punere în) 145, 146-150, 162, 207, 218 superstructură 93, 94, 98, 103, 122, 130, 146, 176, 177, 179, 183, 189 T tablou 10, 16, 21, 75, 86, 88-90 tematizare 130, 140, 143, 144, 146, 147, 149
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
rolul de a edifica logica internă a structurii poematice, substituind termenii binomului cauză-efect: La noi sunt... lacrimi multe, multe. (O. Goga) Funcționând ca un principiu de coerență textual, metonimia concretizează în imagini artistice noțiuni abstracte, concentrează expresia, maximalizând planul ideatic. Sinecdoca (gr. synekdoché - cuprindere la un loc) își actualizează valoarea expresivă în câmpul logic al incluziunii, operând substituiri de ordin cantitativ: singularul în locul pluralului și invers, partea în locul întregului sau mutația inversă, genul substituind specia etc.: [...] tot ce mișcăn țara asta
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
2: "Toți, măi, toți?"]), de la formularea unor ambiguități polisemantice ("Am privit cum apare luna de pe deal.") pînă la confuziile terminologice (""Arbitrariul" i-a despărțit pe boxeri"), de la generalizarea abuzivă a licențelor poetice precum metonimia ("Îl știam om cu cap... ") sau sinecdoca ("Tot românul e născut poet.") pînă la substituțiile semantice nepermise ("l-a ajutat să nu mai sufere = "l-a ucis"), de la semiafirmarea adevărului ("Nu am mîncat biscuiții", spune cu voce tare copilul, pentru ca în sinea lui să completeze: "Nu în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pacifistă sau agresivă)"144. Insinuările au rolul de a descalifica interlocutorul sau un terț, dat fiind că locutorul face rareori insinuări la adresa propriei persoane. Caracteristic limbajului conotativ, subînțelesul recurge la o gamă variată de tropi, dintre care se disting metonimia, sinecdoca, metafora, litota, ironia și hiperbola. În general, actele discursive nu permit delimitări nete între denotativ și conotativ, dar în cazul informațiilor conotative, acestea sunt "mai degrabă sugerate, decât asertate"145. Valorificând intens conținuturile implicite, limbajul politic recurge constant la forme
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Aparatul retoric care este utilizat în această clarificare relațională este deosebit de sugestiv pentru înțelegerea legăturii dintre cei doi termeni. Fiind considerată o figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni în relație de contiguitate în interiorul unui domeniu noțional"149. Dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vine din basmul popular. Alecsandri flatează mitologia națională În popularele poeme Peneș Curcanul, Sergentul, Frații Jderi, folosind o retorică simplă și eficientă. O retorică a eroismului popular, aceea ce cultivă inima de foc și brațul de oțel. Un lirism al sinecdocei. Inima bravă și brațul tare stau față În față cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În cîrd omorul”. Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar nu Înfrînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a șasea a sabatului, în care a fost răstignit, n-a fost între cei morți decât o zi și două nopți; atunci care este adevărul cuvântului dumnezeiesc și cum se află el? De bună seamă, este folosită aici figura numită sinecdocă, adică după ziua în care a fost răstignit a trecut o noapte și ziua următoare, iar în cealaltă noapte a înviat. Și astfel, adăugându-se și noaptea care a precedat zilei sale și ziua care a urmat nopții sale, se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a-l defini pe celălalt, e vorba mai degrabă de o pluralitate de sensuri; doar în cazul primelor patru tipuri se poate vorbi de polisemie adevărată, de accepții ale aceluiași cuvânt. La primele două tipuri există o relație de implicare (sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
63. Mai apropiat de semidoctul caragialian, apare la Al. O. Teodoreanu "poetul" Florinel Guguștiuc din schița Bibliofilie, un "moment" veritabil, prin atmosfera stilistică ironică și prin conturarea inspirată a portretului colectiv al intelectualului de cafenea, realizată prin sugestia de tip sinecdocă a confundării categoriei cu semnul ei distinctiv consumul de "jvarț". Caragialiana strategie a camuflării disprețului într-o condescendență măgulitoare, augmentează efectul revelării ireversibile a imposturii: Chiar ieri, a răspuns poetul, cineva care venea din străinătate mi-a vândut pentru cinci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mic, cu sensul a cunoaște ceva foarte bine, unde auricularul e un simbol al cunoașterii, este întregită și de alte expresii frazeologice, și de gesturi comportamentale, în care e implicat degetul cel mic, devenit un fel de marcă sau o sinecdocă a persoanei umane. Ea există și în limba poloneză: W malym palcu. Între metodele, care traversează istoria, descrierea omului se deplasează pe trei direcții, oamenii în mod normal își folosesc mâinile lor numai ca să suplimenteze transmiterea ideilor prin vorbire: practică
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar utilizarea imaginilor metaforice subliniază valoarea cognitivă a expresiei. Întrebuințarea unor tropi și figuri de stil (metonimia, sinecdoca, personificarea ș.a.) favorizează o formulare poetică cifrată. Forța de invenție se bizuie nu numai pe folosirea posibilităților existente în limba vorbită, ci și pe crearea unor cuvinte noi. Câteodată, obiectele și fenomenele propuse spre a fi ghicite sunt indicate prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]