285 matches
-
comunitar precreștin, și penitența colectivă, menționată obsesiv în imaginarul medieval, utilizează schema subiectivă pentru a "determina" arhetipul divinității (atât christice, cât și imperiale), intermediar obligatoriu în drumul acesteia spre imaginea reală (figurală). Nevoia de a expune, de a proiecta în afara sinelui ideea de putere și sensul acordat ei, duce la o anumită concentrare a intuiției, care, prin intermediul schemei, ajunge la "substantivizarea" arhetipală - spre exemplu, la figura întemeietorului de cetate sau de lume (Durand, Structurile antropologice 52). Într-o perspectivă jungiană, din
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și identificării. În filosofia europeană, Spinoza este aproape de o asemenea idee. Din perspectiva "ecologiei profunde", abordarea holistă și conștiința ecologistă duc spre o asemenea perspectivă asupra unității și experimentării acesteia. Prin autorealizare are loc punerea în condiție de identitate a sinelui personal cu alți întregi, până la nivelul cosmosului. Prin realizarea identității între persoană și întreg devine posibilă autorealizarea înțeleasă ca trecere de la iubirea de sine la iubirea Sinelui, așadar, de la interesele egoiste ale persoanei la identificarea cu natura, la o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
al doilea rând, "ecologia profundă" oscilează între sinele holistic, conceput mistic și indiscernabil, și sinele expansiv. Această oscilare este generată din felul în care este concepută relația dintre sine și celălalt pornind de la confuzia dintre dualism și atomism. Dacă identificarea sinelui cu ceilalți înseamnă mai degrabă empatie decât identitate, atunci ea duce la expansiunea sinelui. Dar nu cumva această extindere a sinelui înseamnă o extindere egoistă, iar nu o depășire a egoismului? Tot ceea ce am realiza nu ar fi nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care va avea consecințe nefaste. În antiteză cu intensitatea devastatoare a emoțiilor resimțite alături de Florica, în relația cu Ana și cu fiul său, Petrișor, Ion manifestă o indiferență rea, plină de egoism, o cruzime ce reliefează natura instinctuală, violentă a sinelui de adâncime. Această atitudine revelează erodarea gravă a valorilor morale și a omeniei din sufletul lui Ion. Deși e vinovat moral pentru sinuciderea Anei, el nu are remușcări, cum nu are nici când îi moare copilul, în care văzuse mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
va avea consecințe nefaste. În antiteză cu inten sitatea devastatoare a emoțiilor resimțite alături de Florica, în relația cu Ana și cu fiul său, Petrișor, Ion manifestă o indiferență rea, plină de egoism, o cruzime ce reliefează natura instinctuală, violentă a sinelui de adâncime. Această atitudine marchează erodarea gravă a valorilor morale și a omeniei din sufletul lui Ion. Deși e vinovat moral pentru sinuciderea Anei, el nu are remușcări, cum nu are nici când îi moare copilul, în care văzuse mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
face acest lucru, trebuie mai Întâi să se Împartă cel puțin Într-o stare care să vadă și cel puțin o stare care să fie văzută. „Mecanismele pentru această diviziune subiect-obiect sunt iluziile duble ale ierarhiei Încurcate și ale identității sinelui cu locul experiențelor noastre trecute, pe care Îl numim ego” . Paradigma newtoniană bazată pe diviziune Între materie și spirit a dus la o viziune a Universului ca sistem mecanic constând din obiecte separate care, la rândul lor, au fost reduse
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
un Godot, ci un alt diferit, desigur Sf. Benedict"35; și tot un exemplu este și identificarea precisă a filosofiei, operată de Michel Foucault, cu "contestarea tuturor fenomenelor de dominare" și afirmația sa despre proiectul, nebulos definit, de a da "sinelui ... tehnicile de administrare" care ar permite ca "jocurile puterii să fie jucate cu minimum de dominare"36. Există, fără îndoială, diferite rațiuni (în legătură cu modele de gîndire, contexte, stiluri de argumentare și biografii) pentru care fiecare din acești gînditori părăsește cărarea
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
compensa o lipsă constitutivă a identității. Ceea ce subliniază conceptul de identitate este de fapt un proces dinamic de identificare. Problema fundamentală este noțiunea unui Sine coeziv, care nu are corespondent în realitate, prin urmare recomandarea lui Lacan este schimbarea noțiunii Sinelui cu cea a Subiectului. Pentru Lacan limbajul, și nu alt fapt social, este trăsătura definitorie a realității sociale, propunând o teorie discursivă a socialului. Indivizii sunt subiecți ai dorințelor, fiind componenta pre-socială a identității. Cea de-a doua componentă a
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
care interpretăm un anumit eveniment, o acțiune politică sau un comportament. Noțiunea "etnicității" nu este o categorie de semnificare care se construiește pe sine mai mult decât genul. Dacă ne identificăm în sens etnic, se creează și se susține ideea sinelui asociat unui grup presupus a împărtăși anumite caracteristici. Puterea socială, politică, economică și legală este distribuită și structurată social pe baza înțelesului social asociat acestei diferențe.594 Suveranitatea este o instituție și există în virtutea unor așteptări și înțelegeri intersubiective; nu
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ceva trebuie făcut, a fost tema cheie în mai multe analize post-structuraliste.701 O întrebare majoră a fost dacă aceste intervenții au modificat constituirea lui Alter ca antagonistic, amenințător și radical diferit, specifică Războiului Rece sau promovarea unei identității a Sinelui ca superioară. Mai mulți post-structuraliști au argumentat că Alter nu mai este o amenințare, ci este o victimă umană care are nevoie să fie salvată, dar că această construcție a subiectului a depolitizat conflictele și a permis Vestului să apară
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Sinele fiecăruia își croiește destinul în funcție de felul în care o posibilitate sau alta va fi închisă ori deschisă. Orice posibilitate teoretică lipsită de oportunitatea întrupării rămâne o simplă fantezie. Angoasa care însoțește relația erotică conduce la o suspendare parțială a sinelui în sfera absolută a posibilității. Angoasa nu-și are altă origine decât în dilema paroxistă „totul” sau „nimic”. Henry concentrează această situație într-o expresie cu efect, arătând că subiectul contemplează în angoasă nici mai mult, nici mai puțin decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
însăși a vieții. Resimțirea de sine este privilegiul strict al umanității întrupate și proba unei altfel de subiectivități decât cea garantată de, prin, și mai ales în conștiință. Resimțindu-mi propriul trup, un întreg rezervor patetic de afectivitate se dezvăluie Sinelui „mai adânc decât sine însuși” (Augustin), mai viu decât conștiința. Înainte de a fi într-o lume de reprezentări, Sinele întrupat resimte viața care dezvăluie esența corporalității infinit mai profund decât eul conștiinței transcendente lumii (cuplată în actele noetico-noematice ale intenției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry 153 Biografice 153 Darurile marginalității 155 Revelațiile imanenței 157 Apariție și aparență 159 Revelația ca autoafectare 164 Fenomenologia filialității 167 Miopia lumii și revelația Vieții 172 Impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a consulta populația în prealabil sunt contestate. Nimeni nu decide în numele meu, fără ca eu să am un cuvânt de spus; • valorile personale primează asupra valorilor instituționale, dragostea asupra căsătoriei, credința asupra Bisericii; • fericirea persoanelor are întâietate asupra imperativului colectiv; • căutarea sinelui poate să ducă în realitate la narcisism: a mă iubi pe mine suficient ca să nu am nevoie de altcineva care să mă facă fericit"199. Studiile dedicate opțiunilor valorile ale românilor, fie cele realizate de către Institutul de Cercetare a Calității
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
să-i supere sau să-i vătămeze pe ceilalți și să încalce așteptările sociale sau normele"; • tradiție "respectul, devotamentul și acceptarea obiceiurilor și ideilor pe care cultura sau religia le impun indivizilor"; • securitate "siguranța, armonia și stabilitatea societății, relațiilor și sinelui"; • putere "dobândirea statusului și prestigiului, controlului și dominației asupra oamenilor și resurselor"; • realizarea "succesul personal prin demonstrarea competenței în conformitate cu standardele sociale"; • hidonism "plăcerea și gratificarea senzorială a sinelui"; • stimulare "entuziasm, noutate și provocare în viață"; • Auto-direcționare "gândire, acțiune, creativitate și
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
p. 100. 380 La poetica della sillabazione di sogni notturni și esaurisce con Nuove Poesie, Maria Gabriella Riccobono, "La poesia ermetica di Quasimodo, letture esoteriche", Italianistica, 37, 2007, pp. 277-293, p. 279. 381 Singurătatea și izolarea pot fi înfrânte. Părăsirea sinelui pentru o dimensiune superioară este redata prin imaginea separării apei marine de sare: Come îl sale dall'acque / io esco dal mio cuore // În te salgo, o delfica / non più umano (Delfica). Precum sarea din ape / eu ies din inima
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pentru a-l asimilă apoi firesc. E o coborâre în sine și o descoperire tragică a neputinței de a se defini autentic: „rătăcit în sinea mea rătăcit / acolo unde nimeni nu se hazardează dus pe targă aripilor uitării / [...] rătăcit înăuntrul sinelui acolo unde nimeni nu se hazardează nimeni decât uitarea”. Deși s-a putut crede că mișcarea inițiată de Ț. și propria lirica sunt manifestări de nonconformism instinctual și dezorganizat, nu e de ignorat că poetul este dublat în permanență de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
înalță, acoperindu-și progresiv verticala, pînă ce ajunge pe culme și se realizează ca variantă unică, personală de univers inteligibil 4. Pierre Hadot insistă pe faptul că grija de sine a filozofului antic nu viza, așa cum interpretează Michel Foucault, construirea sinelui individual, ci, dimpotrivă, transformarea, depășirea, universalizarea lui, realizarea părții celei mai bune a sinelui, care e, în fond, un sine transcendent. Tema însoțitorului ceresc, a îngerului călăuzitor și proteguitor pe care doar cei ce și-au limpezit ochiul interior sînt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Cinghiz Aitmatov, Vaporul alb, Chișinău, 1990. Repere bibliografice: Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1986, 151-160; Ioan Lascu, Rătăciți prin istorie, R, 1991, 2; Gheorghe Perian, Pentru o nouă hartă a poeziei românești, TR, 1991, 13; Cornel Munteanu, Meditație asupra sinelui, ST, 1991, 2-3; Nicolae Popa, Nostalgii medievale, LA, 1991, 25; Teodor Vârgolici, „Arhivele Golgotei” L, 1992, 26-27; Teodor Tanco, Ut pictura poesis, ST, 1991, 10; Constantin Ciopraga, Poeți basarabeni: Leo Butnaru - Arcadie Suceveanu, DL, 1994, 1; Ștefan Hostiuc, Arcadie Suceveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
face ceva. Este important de știut că furnizorul feedbackului nu trebuie neapărat să aibă intenția de a oferi un feedback pentru ca cel ce repționează să interpreteze o acțiune ca feedback social (Scholl, Beauvais, Leonard, 2002). 3.3.2.3 Dezvoltarea sinelui ideal În stadiile timpurii ale interacțiunii cu un grup de referință, chiar dacă grupul de referință este cel primar (de ex. familia) sau secundar (de ex. colegii de la serviciu), alegerile și deciziile sunt canalizate prin sistemul social existent. Atunci când un individ
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
sau nu motivat de către conceptul de sine și dacă sursa motivației va fi internă sau externă, depinde de mai multe lucruri. După cum s-a discutat mai sus, un individ poate deține un concept de sine scăzut sau ridicat, percepții a sinelui puternice sau slabe, standard de evaluare fix sau ordinal. Aceste caracteristici duc la tipuri de concepte de sine individuale și anumite tipuri de comportament. Pentru a demonstra maniera în care modelul propus al conceptului de sine ne poate ajuta în
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
un bordei poate să apară pacea și bucuria. La o adică, locuința poate lipsi (stai În gazdă sau la hotel), dar ceea ce ține de cămin poate deja să Înflorească și să rodească. 8.2. Casa - loc al regăsirii și Împlinirii sinelui Mediul casnic, domestic ocupă un loc privilegiat În existența umană. Casa Îi leagă pe oameni de lucruri și Îi pune În legătură cu semenii. Fiind „centru al lumii”, casa imită structura macrouniversului, aducând sub adăpostul ei atât elemente ale exteriorului fizic (cer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
unui Întreg șir de revendicări sindicale, al reducerii timpului de muncă În urma extensiunii și proliferării tehnicului, a redistribuirii sale În consens cu obiectivele personale. Acest timp devine un interval pentru autoformare, informare, noi practici spirituale (individuale sau comunitare). Timpul alocat sinelui este consacrat unor activități (auto)motivante, imaginate pe cont propriu, ce aduc bucurie și satisfacție. Timpul non-activ nu este unul mort, marginal, ci susține și propensează timpul cu adevărat creativ, prolific din punctul de vedere al realelor beneficii și reverberații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
unor activități (auto)motivante, imaginate pe cont propriu, ce aduc bucurie și satisfacție. Timpul non-activ nu este unul mort, marginal, ci susține și propensează timpul cu adevărat creativ, prolific din punctul de vedere al realelor beneficii și reverberații. Timpul alocat sinelui nu este În nici un caz vid, golit, al nimicului. Timpul cu adevărat liber este cel dominat, utilizat și trăit prin decizii individuale și gândite responsabil, prin dorința personală de a experimenta stări după cum simte fiecare, prin revalorizarea timpului substanțial, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
alții, chiar dacă nu În chip direct și imediat. Gândul dintr-un anumit moment de reverie poate deveni cândva un bun spiritual și pentru alții. Departe de a-l repudia și diminua, acest timp trebuie protejat, Încurajat și reconsiderat. Timpul rezervat sinelui presupune acel răgaz al reînnoirii sinelui, al Îmbogățirii lui Împotriva tuturor automatismelor care duc la sclerozarea ființei, la rutina clișeelor și la plictisul programului repetitiv. Este acel timp „gol”, care dă semnificație și aureolează timpul „plin”. Timpul pentru sine este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]