157 matches
-
conceput de Eduard Gruber pentru a cuantifica fenomenul studiat de el, deoarece vom face o analiză detaliată a articolului său în cursul acestei lucrări. Prezintă importanță în acest capitol IX al cărții lui Théodore Flournoy insistența autorului asupra complexității fenomenelor sinestezice, lectorul fiind avertizat că acestea nu se limitează la cazurile relativ simple și puțin accentuate de care s-a ocupat în lucrare. Porțile științei trebuie larg deschise pentru a se evidenția eventualități infinit mai bogate și mai complexe care nu
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
imagini sunt în conștiință. > Urechea anatomică cu tablouri intuitive; > Diapazoane (Stimmgabel); Rezonatorii; > Pendulul acustic (Schallpendel); > Aparatul lui Politzer pentru producerea celui mai mic sunet posibil. > Pielea în secțiuni transversale cu tablouri intuitive (de asemenea papilele gustului și organele mirosului); > Compasul sinestezic la lui Fechner (Tastzirkel). > Creierul în diverse secțiuni cu tablouri intuitive; > Cronoscopul lui Hipp; Un aparat mare pentru demonstrație și un aparat mic de preciziune pentru măsurarea actelor psihice; > Elemente Daniel și cele necesare pentru stabilirea curenților electrici; Aparat de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
tobelor sau al difuzoarelor sparte din hol devenea la un moment dat asurzitor, întreaga clădire se zguduia din temelii, ca la cutremur. În puținele momente de pauză, auzeai trilurile corale, extrase din zeci de laringe înfierbântate; lectura se pierdea, acoperită sinestezic. Senzația de prăbușire iminentă era întărită și de trecerea vagoanelor pe bulevard (pe vremea aia, Schitu Măgureanu plimba de sus până jos tramvaie), care făceau geamurile să zăngăne și podeaua să vibreze, cu tot cu scaune, scară și masa la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cezar Săvescu, Ion Minulescu, Adrian Maniu, N. Davidescu ș.a. Singurul lucru care lasă să se întrevadă evoluția ulterioară este opțiunea pentru poezia „nouă”, în plină epoca de supremație a sămănătorismului. Procedeele sunt îndeosebi în spirit minulescian, care îi furnizează apetente sinestezice - simfonii de lumini, culori parfumate, acorduri violete, ritmuri în roz-albastru, cât și imagini exotice: flori bizare, ciclam și orhidee, mimoze și iriși, covoare persane etc. Motivele curente ale simbolismului (pietrele prețioase, călătoria pe mare, cifra trei) vor fi prezente și
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
impresiile multiple ale simțurilor particulare?... În ce fel rămân unificate impresiile după ce unificarea a dispărut?”. Formularea lui Straus restituie, în accepția lui Beyaert, o dublă tensiune generativă. Una care duce spre sinestezie/synesthésie , alta care provoacă, dimpotrivă, o dehiscență/ dehiscence sinestezică, o separare a modalităților sensibile. Soluția problemei relațiilor intersenzoriale în imaginea picturală ar putea veni, într-o oarecare măsură, dinspre Analyse des sensations. Le rapport du physique au psychique de Ernst Mach. El propune ideea unei sinestezii comandate de vizibil
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
în lucrarea noastră. 8 Pentru lexicul percepției, vezi și studiul lui Buck (1949: 1017-1084). Autorul urmărește contrastiv lexicul percepției în limbile indo-europene (cuprinzând verbe, substantive, adjective) și oferă în analiză și date din română. 9 Pentru un studiu asupra adjectivelor sinestezice - care pot exprima, prin tranzițiile semantice, caracteristici perceptuale sincretice -, vezi Gebăilă (2010). 10 Obiectivarea sensurilor cuvintelor s-a făcut pe baza consultării definițiilor lexicografice, luând în considerare doar sensul primar (cel care denotă percepția fizică) al lexemelor analizate. Analiza polisemiei
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
progresivă a discursului. Acordul de la major al măsurilor finale primește o culoare modală inedită grație sunetului re#, tratat ca apogiatură superioară a terței tonului de bază. Coda conduce spre o risipire a senzațiilor și o dispersare în tăcere a concentrării sinestezice, sugerate prin diluarea finalului întrun efect prelungit de ecou (pp), asociat reținerii progresive a tempoului. Atmosfera intimă a unei stări interioare ce atinge irealul prin subtilitatea trăirilor invocate, aparținând prin excelență lumii senzitive a subconștientului, apelează la o cvasi-permanentă evoluție
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
să ne îndepărteze de trăirile derizorii ale unor simple emoții pământene, ridicându-ne în sferele celeste ale comunicării superioare ce se adresează cu prioritate zonelor profund senzitive ale subconștientului. Natura atmosferei astfel create trasează o evidentă afinitate cu acea trăire sinestezică a preludiului baudelairian ce ne amorțea simțurile într-o plăcută abandonare. Scena luminii selenare îndreptate spre o țintă învăluită în mister aduce cu sine corespondențele sonore ale unei pasive solitudini, iradiată uneori de o tandrețe reținută sau o senzualitate sfioasă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pecetea lirismului tonegarian. E aceeași structură simetrică menită să închidă textul într-un fel de balon al viselor. Reveria înlocuiește treptat realitatea și granițele dintre cele două se reduc, într-un tablou ce abia păstrează câteva urme de viață. Sugestia sinestezică cu care se deschide și se închide textul, "Prin părul lui Avesalom adierea trecea ca pe o liră", suprapune și două imagini, una a acvaticului, a mortuarului, și una a spațiului aerian, sonor. Se remarcă și aici ruperile de ritm
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care nu o mai descoperim, în poezia anterioară, decât la simboliști, în structuri de tip refren. Dar dacă acolo finalitatea principală era aceea de a asigura o muzicalitate aparte textului, de a apropia poemul de cântec, oferindu-se o percepție sinestezică a semnificațiilor, în cazul poeziei contemporane asemenea structuri repetitive capătă funcții diferite. Ele proliferează adesea pentru a crea imaginea unui text pe cale de a se face, ca și cum procesul creator cu ezitările, cu reluările sale s-ar substitui el însuși poemului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bine, știind că nu fac decât să ne apropie și mai mult originalele. Categoric, filmul îți face o mare poftă de Beatles, dar te lucrează, cum făcea și Frida, pe palierele subtile dintre culoare, formă și sunet, pe filierele acelea sinestezice care se deschid în stare de grație. Across the Universe se vede și se ascultă cu aceleași simțuri. Julie Taymor vine cu un caleidoscop suprarealist Într-un context actual în care filmul muzical ia forma filmului biografic, vezi Walk the
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ce se regăsesc pe un singur domeniu axiologic-adevărul devenit document al unei existențe. în contextul familiei, ca simbol matriceal al lumii satului, tăierea salcâmului capătă funcție apocaliptică deoarece anunță disoluția întregii lumi a câmpiei dunărene. Este descris mai întâi universul sinestezic al lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
lumii satului, tăierea salcâmului capătă funcție apocaliptică deoarece anunță disoluția întregii lumi a câmpiei dunărene. Este descris mai întâi universul sinestezic al lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află "sub vremi”. Imaginea descrisă este în perfectă consonanță
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
este pur subiectiv, nu se poate tăgădui că există totuși, în fiecare sistem lingvistic dat, ceva ce s-ar putea numi "fizionomia" cuvintelor, un simbolism al sunetelor mult mai răspândit decât simpla onomatopee. Nu încape îndoială că combinațiile și asociațiile sinestezice sunt foarte frecvente în toate limbile și că aceste corespondențe au fost, cum era și normal, exploatate și prelucrate de poeți. Ideea dintr-o poezie ca binecunoscuta poezie a lui Rimbaud Les voyelles (Vocalele), care ne prezintă o corespondență perfectă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
numeroase clasificări. Nu există numai imagini "gustative" și "olfactive", ci și imagini termice și de apăsare (chinestezice și tactile). Există apoi importanta distincție dintre imaginile statice și imaginile cinetice (sau dinamice). Imaginile colorate pot întrupa simboluri tradiționale sau personale. Imaginile sinestezice (fără deosebire dacă sunt rezultatul unei anormale constituții psihologice a poetului sau al convenției literare) transpun datele unui simț în limbajul altui simț, de pildă, transpun sunetele în culori. În sfârșit, există distincția, utilă pentru cititorul de poezie, între imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lui de a fi, sensul în care el ia naștere și luminează, fulgeră înțelegerea 42. Deschidere a vederii deopotrivă, căci acum nespusul se întrevede prin ceea ce se spune, se lasă spus în imaginație. Altfel spus, se rostește (în) vizibil, așa cum - sinestezic - "se-aud miresmele pocnind" și "un fier mai palid și mai firav" se spune altfel pentru a putea fi văzut. Se spune cum nu a fost niciodată spus, în imagini creatoare de imagini, în manifestările vizibile ale invizibilului. Doar acestea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
umbrele, apoi reflexele care se văd în ape, sau la suprafața corpurilor opace, lustruite și strălucitoare și toate reprezentările de acest fel" (Platon, Republica, 2005: 7). Filosoful făcea referire la imaginea strict vizuală (deosebită de imaginile auditive, olfactive, senzoriale, tactile, sinestezice etc.), ca și la procesul de reprezentare al oglindirii în natură. Nici Aristotel nu invocă experiențe senzoriale sau forme cu dimensiuni spațiale, corporalitate reprodusă. Ideea pe care se fundamentează filozofia greacă este că eidos-ul - reprezentarea, forma, ideea - există în materie
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Dispozitivul optic pe care-l avem la dispoziție precizează o deosebire esențială. Lupa, microsco- pul, luneta sunt adaptate lentilei complexe pe care o repre- zintă ochiul uman. În cazul de față, lentila care mărește este una a percepțiilor conjugate, una sinestezică, însă ceea ce permite focalizarea în sfera percepției rămâne percepția vizuală, celelalte forme de percepție fiindu-i subordonate. Din acest punct de vedere, următoarea considerație a lui Bossuet este cum nu se poate mai avenită : „Sous les yeux sont en quelque
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
impresie deza- greabilă. Cât despre simțul tactil, atingerea copilului pro- voacă un recul dezgustat naratorului. Toate aceste senzații care au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă se amestecă componistic într-o uvertură a exasperării. În orice caz, efectul cocktail-ului sinestezic este deconcertant. Deși prozatorul disprețuia simbolismul, compozițiile sim- boliste în cheie parodică o dovedesc din plin, toată această concentrare perceptivă pusă sub semnul unei hipersensi- bilități care se descarcă în minuția notației se alimentează de la un fond comun al epocii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
faptului că ne aflăm în regimul unui imaginar bântuit, și deopotrivă într-un regim spectral al imaginii, fie cea redată prin intermediul visului, fie cea pe care obsesia o creează. De asemenea, intrăm cu nevroza lui Leiba Zibal într-o dimensiune sinestezică, într- un regim al dereglării sistematice a simțurilor dilatate până la teroare care își are atât o explicație clinic-patologică, cât și una mitologic- culturală. Acest imperiu al simțurilor dere glate nu face numai obiectul medicinei alieniste, dege- neraționismului, ci invocă și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
încă nu a fost pe deplin elucidată nici pînă în prezent), Thomas Chatterton (1752-1770) rămîne în anglistica românească unul dintre cei mai puțin studiați autori englezi, deși este recunoscut de critica modernă ca unul dintre primii inițiatori ai unei "revoluții sinestezice", definitivate ulterior de John Keats și P. B. Shelley, și continuată în parte de poeții prerafaeliți, folosită în mod fundamental de simboliștii francezi, și în secolul al XX-lea sublimată cel puțin în următoarele poetici: 1) imagismul - imaginea poetică în calitate de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Chatterton cînd s-a străduit să creeze "rowleyeza" - ca "mină împărătească" "forînd" în timpul adînc pînă la "zona" medievală - prin intermediul unei poezii în care se observă permanent "filoane" dense de idei, exprimate în imagini vii, uneori extrem de cromatice și auditive, uneori sinestezice, și mai ales extrem de violente. Avem în Chatterton în acest sens poate poezia cea mai violentă din literatura engleză, poezia care cel mai mult se află sub imperiul ideii de moarte sălbatică, sub semnul lui bellum omnium contra omnes, descris
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Împrăștie-n fereastră balsamul evocării./ Odihne rubinii în piscină/ Pe luna șoldului Salomeei,/ Și tolăniri pe tigri jupuiți,/ O roabă siriană/ Să-i treacă pântecul regesc/ La rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic de registrul simbolist (reveria agonică, respingerea și în același timp atracția față de citadinul maladiv, amurgul în
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
consemnata în poem drept "mitinglicitatieproces" la care femeia, dezbrăcată de orice complexe și antrenată de spiritul ludic al manifestărilor incriminate, își scoate la vînzare organe palpitînde, ambalate în pungi de la Magazine Litteraire. Un gest metafizic ce consumă în aceeași semantica sinestezica ritmica și cu bagajul de amintiri freudiene anterior sedimentate. În numele feminismului astfel slujit, ultimul cuvînt revine în spectacol unei fetițe inocențe (adorabila Luna Bella Brudiu). Armonicele dizarmonii (sunete de tuba și violă, executate live de Florin Olaru și Tamara Manea
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
particular. O elevă a sa, Amalia Popper, pe care a iubit-o platonic în ultimii ani petrecuți în Triest, a fost principala sursă de inspirație pentru "Giacomo Joyce", un „poem de dragoste” autobiografic, în proză, în care naratorul creează tablouri sinestezice în jurul figurii misterioase a unei domnișoare adorate. Amalia Popper reprezintă pentru unii biografi și geneza personajului joycian Molly Bloom. Orientarea literară a lui Joyce spre fluxul conștiinței, semnalată încă din paginile romanului "Portret al artistului în tinerețe", este accentuată de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]