6,584 matches
-
artă brută și expoziții în afara țării. În 2013 se înființează Dimișcă Studio/Gallery în inima Bucureștiului, spațiul expozițional al fundației care expune constant artiștii din mișcarea artă brută și valențele ei (folk art, neue invention, artă naivă, artă marginală, art singular,arta naiva ,arta populara contemporana, raw art, outsider art, arta vizionara, art alternativ, artă noua figuratie ). Spațiul este vizibilă la nivel internațional, fiind singurul din Europa de Est de acest fel. Mereu în căutare de nume noi, Dimișcă Studio/Gallery are deja
Ultimul eveniment la Dimisca Studio/Gallery [Corola-blog/BlogPost/93837_a_95129]
-
Prima galerie de Outsider Art specializată în Arta Singulară, Arta Brută, Noua Figurație, Arta Naivă, Outsider Art, Arta Populară, Arta Alternativă, Arta Vizionara, Arta Schizofrenica, Raw Vision și Arta Contemporană din întreaga lume. La data de 22 ianuarie 2014 are loc deschiderea publică a atelierului artistului Laurențiu Dimisca și
Premieră în România şi Europa de Est [Corola-blog/BlogPost/93959_a_95251]
-
Arta Populară, Arta Alternativă, Arta Vizionara, Arta Schizofrenica, Raw Vision și Arta Contemporană din întreaga lume. La data de 22 ianuarie 2014 are loc deschiderea publică a atelierului artistului Laurențiu Dimisca și vernisarea expoziției permanente a Salonului Internațional de Artă Singulară, ediția a III-a. Participă peste 50 de artiști internaționali din Europa Centrală, Europa de Est, Africa, America, Cuba etc.: Hélène Blondin (FR), Manitoba (FR), Richie (FR), Metras Valérie (FR), Delpierre Am (FR), Cărel Stephane (FR),Kyral Sylvie (FR), De Witte Irma
Premieră în România şi Europa de Est [Corola-blog/BlogPost/93959_a_95251]
-
noastră, acțiunea constantă și perseverentă pentru promovarea, implementarea și, în ultimă instanță, consacrarea unei idei, a unui adevăr, a unui concept, a unei descoperiri, a unei acțiuni civice etc., folosind instrumentele specifice ale profesiei de jurnalist. Nu trebuie confundată acțiunea singulară cu proiectul. Un text jurnalistic, de exemplu, sau o emisiune radio, sau o emisiune Tv nu reprezintă un proiect. Acestea sunt doar elemente ale proiectului, forme de acțiune ale acestuia. Un ziar sau o revistă, da, sunt proiecte jurnalistice. În
UZPR instituţionalizează conceptul de „proiect jurnalistic” [Corola-blog/BlogPost/94015_a_95307]
-
de multe ori, în arpegiile melancoliei dense, ori ale unui patos sublimat. Lirica Ilenei Mălăncioiu nu este una a adeziunii la valorile exteriorității, ci, mai degrabă, una a retranșării în spațiul propriului sine, într-un teritoriu imaginar cu o arhitectură singulară și rafinată. Pasărea tăiată este, poate poemul reprezentativ pentru viziunea, stilul și mijloacele de construcție lirică ale Ilenei Mălăncioiu. Dincolo de poetica implicită prezentă, ce impresionează aici e fiorul tragic, desenat în versuri limpezi, de o edificatoare pregnanță a delimitării unor
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
critic, atât cu realitatea, cât și cu literatura. Cele care vor urma păstrează mai mult sau mai puțin evident aceeași dublă adresă critică și ironică. Deruta, 1973, un roman al clivajului dintre istorie, politică și cotidian, aduce o perspectivă aproape singulară, diferită de aceea obișnuită, a preeminenței politicului. Să menționez că la Ivasiuc, romancierul "politic", "radical", de care Duda ar putea fi apropiat numai datorită obstinației analitice, se constată chiar preeminența politicului teoretic. O relație cât de cât asemănătoare ca aceea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
în cenaclul lui Lovinescu și ceea ce ne-a apropiat a fost pasiunea comună pentru Stéphane Mallarmé. Asta s-a întâmplat în 1942, anul centenar al nașterii sale, cu prilejul căruia apăruseră o seamă de scrieri importante, mai ales franceze, despre singularul poet. Erau volume substanțiale, atât cu caracter biografic și memorialistic, cât și exegetic, precum și ediții prestigioase sub raportul condiției grafice, din operele cele mai ermetice și mai supuse interpretării, ale autorului Herodiadei și După amiezii unui faun, dar îndeosebi al
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
îl reprezintă chiar cronica despre Craii de Curtea-Veche. Mateiu Caragiale i se înfățișează lui Vladimir Streinu, “ca cel mai bizar scriitor român”, individualizându-se prin “imaginația somptuoasă, gustul pentru bogăția decorativă, viziunea decadenței mărețe”. Criticul surprinde cu finețe profilul original, singular în literatura română al eroilor (Pantazi și Pașadia) care “transportă într-un mediu social vătămat o anume subțirime, fiind adică desfrânați fără trivialitate și nesățioși de spurcăciune, fără a fi vulgari... măsura degradării le este seniorială, dezgustul - măreț”. Sunt propoziții
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
că cel mai greu dintre cuvintele pe care le poate pronunța un scriitor este cuvântul eu”. Cele două texte la care ne referim sînt texte „subiective”, polemice, scrise - în sensul literal sau metaforic al cuvîntului - la persoana I-a a singularului. Scopul Prefeței la ediția a II-a este de a afirma, înainte de toate, că Estetica nu a fost numai o lucrare de informare și sinteză, ci și expresia unei concepții estetice proprii: „Lucrare de informație, de integrare și de analiză
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
cicluri sunt mai slabe decât acelea din al treilea (mai eclectic) deoarece sunt mult prea strânse în menghina unei simetrii tematice și formale. Și e păcat, pentru că autoarea are o anume voluptate a asociațiilor de cuvinte... Nu chiar atât de singulari... E deja un truism că cine traduce, trădează; în acest caz, această antologie oferă - pe alocuri - o dublă trădare: având ambiția de a prezenta și poeți aparținând minorităților din Basarabia, ea a necesitat traducerea unor poezii din rusă în română
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
i-aș include pe Adrian Ciubotaru, Valeriu Matei și Ana Rapcea. Cristian Simionescu, }inutul bufonilor, Editura Junimea, Colecția "Dictatura și scriitura", Iași, 2002. 291 pag. Simona-Grazia Dima, Călătorii apocrife, Editura Paralela 45, Colecția 80/ Seria "Poezie", Pitești, 2002. 123 pag. Singular destinies. Contemporary Poets of Bessarabia, editată și tradusă de Cristina Cîrstea, Adam J. Sorkin și Sean Cotter, Editura Cartier, 2003. 155 pag
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
meu revistei 22, unde a apărut. (Un fragment, spre măgulirea mea, a fost selectat pentru coperta a 4-a a noului volum.) Acest articol era, cel puțin în parte, o scrisoare deghizată în care pronumele la persoana a 2-a singular - acel "tu" cu care te adresezi unui prieten regăsit - alunecase în pronumele la persoana a treia... Abia așteptam să citesc noul volum al jurnalului suedez - trimis de Editura Polirom prin poșta electronică - și l-am citit, în pagini tipărite de imprimanta
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
In doar douăzeci de pagini, această prefață strînge esențialul despre devenirea istorică a literaturii române de la origini pînă în primele două decenii ale secolului XX. Antologia a fost gîndită și realizată ca un întreg, de aceea, probabil, și sînt la singular termenii din subtitlul volumului (Ťtraduction et extraitť; amuzant este că unii anticari francezi și belgieni, la care mai poate fi găsită azi această carte, au simțit nevoia ca în anunțuri să corecteze punînd la plural unul sau altul din cele
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
incisivii puternici ai unui câine care latră. în ŤRepere bio-bibliograficeť, cu care se deschide culegerea, de el alcătuită, de Opere a lui Virgil Mazilescu (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003, 400 pp.), Alexandru Condeescu îl definește cu acuitate și profunzime pe singularul scriitor: ŤDe la primele poeme, Virgil Mazilescu dovedește a se afla în posesia unei formule lirice proprii, mai degrabă criptică prin lapidaritate, decât ermetică prin încifrare, pe care o va perfecționa până la sfârșitul vieții, arătând o extremă exigență și consecvență
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte, Sub coajă ard în sine Esențele perfecte, Tangente de nevoie, Străine totdeauna, Tăcute ca o umbră, Frumoase cum e luna, în calea fără capăt Nici timpul nu se-așterne, Sub semnul întâmplării Doar ele sunt eterne; Degeaba
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
întîlnim acolo o primă soluționare a tensiunilor istorico-politice care au dominat societatea română în prima jumătate a secolului XX. Paleologu trece cu dezinvoltă ușurință de la Sadoveanu la Valery și îndărăt. Șora înscrie în chiar esența sistemului său filozofic raportul între singular și general. Doinaș prelucrează lingvistic și imagistic într-o operă de o jumătate de secol încleștarea între concretul rural și amplitudinea filozofică. Negoițescu și Balotă scriu despre istoria literaturii române în orizontul celei europene. Caraion își începe și își încheie
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
principiu ar putea fi celestă, de ce nu chiar transcedentală după ce transfizică și tranzitorie. Sunt, cel puțin aparent, nenumărate modalitățile de expresie în încercarea de explicitare și de ajungere la un apogeu al simțirii și trăirii într-o consonanță plecată de la singularul amplu extrapolat, înspre a fi biunivocă. Personalitatea însăși cere acest lucru, ca pe o cale necesară de împlinire. Iar dintre toate încrengăturile de formule care permit cuantificarea stărilor duse în exponențial, eu cel puțin cred că acela este cuvântul care
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
Spre deosebire de Ion Ioanid, forța acestui jurnal nu constă în fapte, ci în semnificații. De ce în semnificații? Pentru că acest eseist, de origine evreiască, a devenit creștin și s-a călugărit după ieșirea sa din închisoare (fenomenul nu este chiar atât de singular, fiindcă pentru mulți inși închisoarea era un fel de academie, iar pentru el a devenit altar). Omul acesta care înainte, începând din 1939, scria eseuri într-o manieră detașată, odată ajuns în închisoare și suferind alături de ceilalți, a trăit o
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
familie menționați în contract" (cdep.ro) etc. În treacăt fie zis, membru e un cuvînt cu risc înalt de greșeală ortografică (o Declarație de venit global, de acum cîțiva ani, cuprindea, la "Deduceri personale", rubrica "Alți membrii de familie"). La singular și în context generic, sintagma este mult mai justificată, sensul fiind într-adevăr unul neindividualizat (,venitul pe membru de familie"). Problemele mai serioase apar atunci când nu mai poate fi vorba de sens generic, conceptual, ci de situații foarte concrete, în
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
unor realități din lumea noastră? Au oare ele un temei real, sau sînt simple noțiuni a căror semnificație e produsă de mintea noastră? Bunăoară, dacă spun "om", cuvîntului acestuia îi corespunde colecția tuturor oamenilor din lume sau există o realitate singulară, Omul, care servește drept model pentru toți oamenii din lume? Dumnezeu, cînd l-a creat pe Adam, cum a procedat: a avut în fața ochilor un model de om pe care apoi l-a reprodus în multe alte cópii, sau a
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
invențiilor noastre mentale? Și dacă există o astfel de diferență, cum o numesc? Cu un cuvînt care, surprinzînd-o numai pe ea, să excludă posibilitatea confuziei cu alte specii, sau printr-un cuvînt general? În acest caz, cum e înțelesul cuvîntului? Singular, pentru că se referă numai la acea diferență, sau general, pentru că se referă la diferența dintre toți bărbații și toate femeile? Și dacă lămuresc această probemă, voi putea să o aplic mai departe asupra cetelor îngerești, distingînd heruvimii de serafimi, sau
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
înainte spuneam că specia este o colecție de realități individuale, așa cum este de exemplu specia femeilor? Sau Fiul nu are același rang ca femeia? Iar dacă Fiul nu poate fi decît unul, unul singur și nepereche, înseamnă că el e singularul prin excelență, ceva cu neputință de gîndit prin intermediul unei specii de indivizi. Dar atunci ce mai e specia? O colecție de lucruri sau o vorbă în vînt? Un cuvînt din capul meu sau ceva care există cu adevărat în realitate
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
ar suferi un măgar lăudăros! Nu ăsta fiindu-i caracterul. (Bun înțeles, punem aici punct.) O notă a ediției clasice pentru școlari arhicunoscută ne atrage atenția că, în fabulă, cuvântul măgar, pe lângă că-i scris fără majusculă, este folosit la singular, ca și cum pe pământ nu ar exista decât un singur asin; și că acest lucru, în gramatică, e bine să știm că se numește syllepsie. Se înțelege de asemenea, că Leul se scrie numai cu majusculă, când El, desigur, ar putea
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul vechi), în vederea schimbărilor proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul dat. Pentru cine o percepe. Contestația să nu este singulară, de-ar fi să privim numai în istoria poeziei noastre, de la luciditatea eminesciana din Epigonii (ori celebra epistola a poetului trimisă din Viena la 6 februarie 1871 lui Iacob Negruzzi, directorul Convorbirilor literare de la Iași, de definire a epocii în vederea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
aceasta recâștigă pe cititor. Face din nou lectura posibilă, după ce Joyce își jurase în barbă că va ține în alertă mai multe generații de învățați. Criticii literari îi disecă și acum pe Joyce și Eliot, dar ca pe niște curiozități singulare. Desperado care se scrie sub ochii noștri dovedește că Modernismul a fost un moment de rătăcire. Scurt, dar esențial. A dărâmat un mit, mitul/tradiția basmului în literatură. Timp de câteva decenii, cititorul n-a mai putut întreba în mintea
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]