273 matches
-
de ordin religios. Fondatorul Bisericii FSZU, Joseph Smith însuși, ar fi practicat poligamia în urma unor revelații prin care i se cerea ca noua religie să se poată răspândi pe întregul pământ. Dincolo de aceste credințe, ritualuri și ideologii religioase care o singularizează în Occidentul American (și nu numai), mormonii sunt un cult neoprotestant din ce în ce mai prezent în Europa de Est, inclusiv în România. VIII.2. Adventiștii de Ziua a Șaptea Este o mișcare religioasă protestantă cu origini în SUA, de unde s-a răspândit în toată lumea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cele fundamentale ale umanismului, prin "negarea totală a Celuilalt și anihilarea umanității lui". Însuși termenul "shoah", cu origini biblice, însemnând distrugere, aneantizare, conferă dimensiune mitică, sacră, fenomenului, fără a-i știrbi din importanța istorică reală și care, devenind nume propriu, singularizează această tragedie. Deși pornește din realitatea clară, multe urme au fost șterse (crematorii demolate), lăsând mai mult loc imaginarului pentru a mitiza. Jacqueline Levi-Valensi explică particularitatea acestui mit: "deși nu e mit fondator, deși se referă la un caz particular
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ignoranței - reprezentate minuțios realist prin evenimente petrecute în anii ’50-’80 ai secolului trecut - se orientează întreaga tematică a prozatorului, preocupat în mod esențial de definirea de sine în raport cu un mediu social deformator. Proza lui realizează o sinteză, care îl singularizează printre scriitorii contemporani, între realismul de solidă tradiție ardelenească, evident prin mulțimea, diversitatea, exactitatea faptelor prezentate în narațiuni, pe de o parte, iar pe de alta, tematica existențială a descoperirii esenței autentice a eului în confruntarea cu ceilalți, care reprezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
III-lea d. Hr. Primul dintre cele două adjective a fost întrebuințat pentru întîia dată în secolul I d. Hr. de Sf. Ignatius din Antiohia pentru a evoca plenitudinea, universalitatea Bisericii creștine. Cel de-al doilea a sfîrșit prin a se singulariza în vocabularul religios mai cu seamă după evenimentul din 1054, fără a i se cunoaște însă autorul (care, probabil, nici nu există) (cf. Alfred Bertholet, Dicționarul religiilor. Ediție în limba română de Gabriel Decuble, Ed. Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cercetării științifice, în filozofie, filozofia culturii și a valorilor, unde mă pricep mai bine și unde cred că am făcut ceva, urmăresc realizarea acestui ideal. Dar aș vrea să vă mai spun că acesta nu este un ideal care mă singularizează de ceilalți oameni. Eu înțeleg că acest ideal îl pot realiza numai într-o comuniune deplină cu comunitatea umană în care trăiesc, cu neamul nostru și cu umanitatea. Fiindcă ideea este următoarea: dorința mea e să putem face fiecare câte ceva
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Sfânta Mănăstire Dervent, 2000, p. 114. footnote>. Renumit ca predicator, nu pierdea nici o ocazie să se adreseze oamenilor pe probleme de doctrină. Predicile sale erau cunoscute până în Italia, unde Sfântul Ambrozie a utilizat unele dintre ele. Însă, ceea ce l-a singularizat ca mare om al timpurilor sale a fost spiritul de lider pe care l-a demonstrat în acea epocă de tensiuni și necazuri. Cărțile și scrisorile scrise l-au transformat într-un doctor al Bisericii Universale, însă, ar fi rămas
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
după 1919, țările din Europa Centrală, cu excepția Poloniei rusești, au cunoscut o viață politică și partizană presărată cu mai multe sau mai puține incidente datorate tentației fasciste și autoritare care a afectat multe țări europene. Nimic din acestea nu o singularizează, și cele două perioade politice au putut fi analizate ca sistem de partide prin paradigma celor patru clivaje. Aceasta este valabilă chiar și în cazul alegerilor libere de după război. Este interesant de constatat că "postcomunismul" se dovedește a fi, în ceea ce privește
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în care individul se regăsește. Astfel, și în cunoașterea de sine omul se poate comporta demiurgic și poate organiza edificiul personal, în conformitate cu o caracteristică a investirii care îl face aproape permanent neindiferent în demersul orientării către sine însuși. Nucleul creator singularizează transferul teoretico-pragmatic specific condiției umane în fața alternativei neutrale cibernetice și exaltă menirea dezinteresată și legitim auto-suficientă a evoluției libere în spațiul lăuntric. Permanentă sursă a noului, conștiința de sine face din orizontul existențial omenesc o realitate dinamică, în aceeași măsură
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cu vederea, fața întoarsă despre care nu se poate vorbi. S-ar cuveni "să-i oprim atunci fața, în ceea// ce s-ar putea chema singurătatea ei - și despre acea/ clipă să ne facem vorbele - adevărul făpturii ei". Să o singularizăm într-o clipă de excepție, unica, insulară în curgerea timpului. Să o vedem altfel, din perspectiva inversă a ceea ce în ea (încă) ne mai privește 10. Ar însemna să o privim doar ca imagine, dar adevărul s-ar putea rosti
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumea), iar zarea interioară a unei probleme filozofice rămâne totdeauna într-un mare grad indeterminată; din contră, o problemă științifică are totdeauna o arie circumscrisă și o zare interioară complex determinată"9. Diferențele de "problematizare" din cele două domenii "le singularizează" și în privința soluțiilor și, implicit, a libertății de creație: în cazul filozofiei, indeterminarea sporită a "zării interioare" are drept consecință conservarea "unei extraordinare <<spontaneități>> în ceea ce privește soluționarea problemelor" și-i asigură spiritului o mult mai mare "libertate de mișcare" decât în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lor este în afara regulilor (Aegysthos, fruct al incestului lui Thyestes cu propria-i fiică). Ei sunt abandonați la scurtă vreme de la naștere (Oedip, Perseu, Rhesos etc.) și sunt alăptați de animale 40, își petrec copilăria călătorind în țări îndepărtate, se singularizează prin aventuri fără număr (mai ales isprăvi războinice și sportive) și celebrează nunți divine (printre cele mai ilustre sunt cele dintre Peleus și Thetis, Niobe și Amfion, lason și Mcdeea). Eroii se caracterizează printr-o formă specifică de creativitate, comparabilă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nouă dimensiune religioasă. Misterele erau vestite mai ales pentru unele "revelații" cu privire ia cele două zeițe. Or, atari "revelații" reclamau "secretul" ca o condiție sine qua non. Nu altfel era în cazul diverselor inițieri atestate în societățile arhaice. Ceea ce singularizează "secretul" eleusinian, este faptul de a fi devenit un model exemplar pentru cultele de Mistere. Valoarea religioasă a "secretului" va fi exaltată în epoca elenistică. Mitologizarea secretelor inițiatice și hermeneutica lor vor încuraja cu timpul speculații nenumărate, care vor sfârși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la tema femeii adultere pe care totuși Iahve întârzie să o părăsească din considerație pentru numele ei (cf., de exemplu, cap. 20). Situația privilegiată a lui Israel nu se datorează meritului său: alegerea lui Iahve e cea care 1-a singularizat dintre alte popoare. Dar mai semnificativă decât interpretarea catastrofei istorice ca o criză în unirea conjugală între Dumnezeu și Israel este ideea omniprezenței lui Iahve. Prezența lui Dumnezeu nu este constrânsă la un anumit spațiu privilegiat. Prin urmare, contează mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Imaginea vechii așezări moldave, târgul Hușilor, nu e omisa în comentariile cuprinse în capitolul Cronici selective, având în vedere că pictorul Viorel Huși „și-a propus un ambițios proiect de a făptui o monografie picturala a Hușilor, tentativă care-l singularizează printre confrați” (Theodor Codreanu, 1997). Dar cine cunoaște urbea Hușilor așezată că într-un căuș de palmă unde tumultul molcom al orașului se pierde sub valurile dealurilor, va înțelege altfel eternizarea peisajelor în „clipă” furată din caruselul timpului. Regăsesc în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a făcut-o lui G. Tutoveanu. Bătrînul poet semănătorist continua și prin anii ’50 să-și primească oaspeții, în casa sa din Bîrlad, „pus la ținută” (frac), pregătit să le citească din versurile proprii. Persistența sa în vechi habitudini îl singulariza nu numai între cetățenii urbei, ci și în rîndurile tagmei, trecută acum, în majoritate, la rubașcă și la realismul socialist. Clare au fost, apoi, și amintirile despre „maestrul Eftimiu”, pe care l-a însoțit de mai multe ori la șezătorile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lumea perisabilă. Rezultatul acestor perspective convergente ale analizei etnologice, mitologice, stilistice și poetice va fi revelarea unor mărci culturale ale simțirii românești, ordonate în arhetipuri. Pe acestea din urmă le modelează, conform interpretării lui Lucian Blaga, tiparele stilistice și acestea singularizează viziunea noastră tradițională în ansamblul percepției universale a absolutului. Scop implicit al demersului inițiat aici, „factorii stilistici reprezintă niște factori modelatori ai spiritului uman, situat în orizontul specific al necunoscutului, care urmează să fie revelat prin creațiile de cultură”. Raportul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
negrul din grajd./ Și pe negru-l alegea,/ Frumos șeaua i-o punea./ Chema șoimii și ogarii/ Și pleca la vânătoare” (Galați), dar a fost remarcată și la eroii haiduci Dobrișan, Corbea, Gruia, ca imagine a comensualității refuzate care îl singularizează pe erou. Epitetul „dalb” este în mod surprinzător atribuit brațelor lui Antofiță, și nu feței lui cum suntem obișnuiți să regăsim personajele în cursul unei schimbări de nivel existențial: „Numai Antofiță sta,/ Nici nu bea, nici nu mînca,/ Doar cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sub sfârșitul dictaturii ceaușiste! -, iar lamentațiile lui Cioran - acest mare român! - să le interpretăm ca o formă unei „histerii geniale”, un semn ascuțit al unei psihologii antiromantice, de parcă Cioran ar fi vrut să se opună spiritului unificator al unui Eminescu, singularizându-se printr-un refuz al originii, el, fiu de popă din mărginimea Sibiului, ieșit din pulpana atâtor mărunți intelectuali ai satelor, luptători teribili nu numai pentru credință, dar și pentru națiune, pentru viitoarea națiune! Un sat de la poalele Făgărașului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al „neajunsului de a fi român”, sublimat, potențat în „neajunsul de a te naște”, dar și suferind, ca un copil etern, de acea tentation d’exister! Nevrotic, ca orice hipersensibil, posedând o colosală forță de a „nu” se adapta niciunde, singularizându-se astfel teatral, cum o spuneam, și dramatic. Dacă „lepădarea de origini” a lui Cioran este reală, chinuitoare și în acest sens profund sinceră, și, să nu ne speriem, nu e singura figură exponențială a unei seminții pe care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ceea ce s-a numit „fenomenul Pitești”, experiența (in)umană trăită acolo de mii de tineri radiografiind întregul sistem concentraționar comunist din România, ca și din lagărul comunist în genere. Ea aduce totodată în prim-plan un element inedit, ce o singularizează între mărturiile despre gulag de pretutindeni: anume ruinarea sufletului deținutului (nu neapărat nimicirea lui fizică), spre a putea fi folosit ca torționar împotriva adversarilor sistemului opresiv. Sunt de subliniat și fluența memoriilor lui, firescul rostirii, care le conferă nu doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
sensibilitate estetică, o estetizare a stilurilor de viață și a consumului marcată de distanțarea față de utilitarul strict și de finalitatea experiențelor făcute doar pentru plăcere 37. Pe măsură ce abundența îi permite fiecăruia să aleagă dintre nenumăratele elemente ale ofertei, gusturile se singularizează și se diversifică pretutindeni, concomitent cu modelarea de către registrul estetic a unui consum încărcat cu așteptări hedoniste, senzoriale și imaginare. Dincolo de dematerializarea lumii, progresează și ceea ce am putea numi un erotism extins, polisenzualist și estetic, avid de delectări calitative și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
deloc întâmplător faptul că asemănători Demiurgului mai sunt doar Poetul, Călugărul și Monarhul/Voievodul. Nici unul dintre ei nu trăiește sub imperiul spaimei morții, ci se află cu toții în eternitate, în jalea ei infinită 304, lucru care-i unește și-i singularizează pe vecie, iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului, obsesie care înseamnă în bună parte dorul de haos, de somnul originar, de plânsul demiurgic 305. Corolarul sublimărilor eminesciene este, neîndoielnic, insula lui Euthanasius. Izolată prin definiție de lume, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toate părțile”. Sunt adunate aici, într-o aglomerare pe care repetițiile anaforice o ritmează obsedant, cadențându-i fluxul de litanie, toate calitățile care făcuseră și urmau să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care Anonimul Cantacuzinilor se singularizează între cronicarii secolului al XVII-lea - esențializează, asociind repetiția, insistența și plasticitatea, secvențe evenimențiale existente în text care putea distila una sau alta dintre trăsăturile elogiate. La Stoica Ludescu (dacă el va fi fost acel Anonim) conceptele sunt globale (cum
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
indezirabile. Răspunsurile acestuia trebuie să fie adecvate; pentru cei mai mulți elevi, mesajul verbal este suficient, dar sunt situații ce reclamă recompense materiale sau privilegii speciale pentru a motiva în continuare comportamentul dezirabil. De obicei, elevii de gimnaziu nu agreează să fie singularizați prin laude; pentru ei profesorul va utiliza modalități mai adecvate comentarii pe lucrări, laude între patru ochi etc. Profesorul nu poate ignora comportamentul inadecvat; el trebuie să intervină pentru stoparea acestuia, reamintind ferm care sunt așteptările în raport cu modul de a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
își pot petrece timpul. Realitatea îi separă de lume, jocul le recreează lumea după propriile lor reguli. Cuplul joacă un rol important în roman, fie că este alcătuit din "eu și cu mine" sau din "eu cu tine". El se singularizează și iese în evidență prin contrast cu restul. Cuplul El Ea conturează de-a lungul romanului tema "cuplului fericit". Liantul este trecutul cu banalitățile și valorile lui. Lucrurile sunt aduse în cotidian cu ajutorul imaginației sau al constatării că lipsesc. Personajele
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]