144 matches
-
permanent întuneric. În sfârșit a reușit să pună hamurile pe ele, a deschis larg poarta și a scos căruța-n drum. S-a întors în curte, a închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dimineață până târziu seara, era plecată la muncă. Venea frântă de oboseală, intrând în schimbul al doilea: spălat, cârpit, gătit. Când se mai odihnea mama noastră? Când? Chinuită viață a mai avut și mama! Șase copii de crescut și de îngrijit singură-singurică, deoarece tata fusese arestat. Mâncare, haine, cărți și caiete. De unde atâția bani? Țuki, sora noastră se ocupa de mezin. A fost sora lui, mama lui și doica lui timp de câțiva ani. S-a ocupat de fratele nostru cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în buzunar pentru San Diego. Biletele de avion. Biletele de tren. Biletele de trotinetă. O îngrozitoare indispoziție reumatică (combinată cu un guturai) m-a împiedicat să plec, ratând primirea triumfală a primei femei care a traversat Pacificul, într-un ketch, singură-singurică, singurică-cuc, mă rog, cât poate fi de singură o femeie, fie și pe ocean. Femeile nu pot fi singure. În cel mai rău caz, au gândurile lor cu care pot popula soarele și luna; oricum - singurătatea dnei Sharon Sites Adam
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și că acum ce mai vreau, să-și dea și viața pentru asta? La care pur și simplu n-am avut replică. — Cred că e o femeie foarte singură, o aud pe mami zicând visătoare. Biata de ea, să fie singură-singurică, în cine știe ce chichineață de apartament. Are măcar vreo pisică, să-i țină de urât? — Mami... Mă iau la propriu cu mâna de cap. Elinor nu stă într-o „chichineață de apartament“. Stă într-un duplex de pe Park Avenue. — Un duplex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
știrea "urbi et orbi". Am aprins apoi o lumânare la prima biserică întâlnită în cale pentru a mulțumi Celui de Sus pentru sprijinul logistic acordat și în final mi-am sărbătorit "victoria" cu o halbă rece de bere la Gambrinus, singur-singurel, doar cu gândurile și visele mele. La ce gândeam? La păstorul mioritic de acum două decenii, la zborul meu fantastic peste Liceul "Costache Negruzzi" din Iași odată cu bivolii profesorului de chimie, la tocul și călimara cu care m-am prezentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ducem la tăvăleală. Gheorghiță cu gândurile duse, murmură: Să vezi cum o fost... O vin't poruncă de la Vodă, ca tătă suflarea să se băjenească la codru... Și la noi o vin't porunca aiasta... Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în preajma celui de-al cincilea Crăciun petrecut în pribegie, când în Țara Românească, când în Transilvania. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam de răul prea iubitorilor mei unchi ce căutau să-mi facă de petrecanie și nu eram decât un băiețandru, singur-singurel pe lume. Îmi amintesc, era o iarnă grea, cu viscole, cu zăpadă multă... Șuiera vântul alergând pe coridoarele castelului Hunedoara. Noi eu, Iancu și vărul meu, Vlad Drăculea, alt pribeag, fugit din chezășia de ostatic la Stambul stăteam în fața căminului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
or fi murdare!? nu se lasă Mihail. "Turcii sunt mulți ca năsipul mării... Nici nu-i încape pământul Moldovei!" se plânge Juga. Da' sub pământ n-au loc?! sare Șendrea. Mă tem să nu ne lase cu ochii în soare, singuri-singurei, cugetă Stanciu. E ceva sigur pe lumea aiasta? cugetă Ștefan chinuit de gândurile sale. Trag nădejdea... Mă gândesc în fel și chip... Dar vor veni! De frică! Nu de dragul tractatelor și nici a sacrelor jurăminte. De frică! Și ei dârdâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l cată acasă și el o găsește la rezbel! Nu-ți ajunge cât te-or străpuns, cât te-or tăiat varvarii?! se pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu vorbești cu pacat, fa muiere! se burzuluiește el atins în mândria lui de bărbat și încă cu martori. Așa ai spus și la Baia, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lei", făcându-și socoteala că fiara sătulă nu-și cată altă pradă... Și după ce fiara ne va mistui pe noi și va rage după altă pradă? întreabă Vlaicu. Vine și rândul lor, n-ai grijă... Și-acuma, acuma ce facem? Singuri-singurei... Și ajutor de nici o parte. Ni s-a năruit și ultima speranță, îngână Stanciu. Ștefan izbucnește într-un hohot sarcastic: Cum nu?! Arhanghelul cu cetele lui îngerești!... Să sfârșim, dar, comèdia aiasta cu "Preasfânta Creștinătate"! schimbă el brusc tonul. Acu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
priveliștea acelei mari suprafețe de apă plumburie să mă fi impresionat până la a-mi inculca, o dată cu plecarea rudelor, un sentiment de solitudine care, dezvoltându-se monstruos, până la a deveni totală, a șters orice altă prezență umană din preajmă, lăsându-mă singur-singurel pe acel mal pustiu, față în față cu terifianta oglindă sură a lacului. * Marea istorie reflectată în microcosmosul copilăriei... Începutul războiului ne-a surprins în Basarabia, și, din acea perioadă, îmi amintesc de o jucărie, de o locomotivă de pe botul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în favoarea existenței lui Dumnezeu, strălucitoare ca niște nestemate, depun și eu, cu modestia cuvenită, o pietricică (nu știu cât de prețioasă). Argumentului meu i-aș putea spune argumentul mirării. În După-amiaza de sâmbătă am evocat cum, în nopțile de insomnie, când rămân singur-singurel cu mine însumi, când reușesc să-mi identific și să-mi capturez eul meu cel mai profund, un fel de „ochi magic” al ființei, ideea că acesta ar putea să dispară mi se pare imposibilă, absurdă; și atunci gândul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
guler, croitoreasa era gard în gard cu noi, așa că totul era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. - Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Matios. - Dar n-am. - Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul până s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat în primire pe director: - Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară, căderi de raze, de ape, de flori: Pe genunchii mei ședea-vei, Singuratice izvoare, Vom fi singuri-singurei, Blânda batere de vânt. Iar în păr, înfiorate, Or să-ți cadă flori de tei... Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un cânt Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tragedie, pentru că părinții n-au avut voie... I-am văzut numai În ziua de 6 decembrie, a fost o zi În care a nins pentru prima dată... Noi de-acolo n-am ieșit, nici măcar la aer... În celulă am stat singur-singurel... În cadrul procesului, ei urmăreau să facă cu noi o organizație Împotriva statului, ca să aibă motivele arestării... Era vorba despre articolul din Codul Penal 209 partea a treia, organizații de tip fascist, militare, paramilitare, și-acolo ne-au băgat, ca organizații
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Securitate? Domnule, știți ce-i interesant? Mie mi s-a părut groaznic. Pe mine, când m-au arestat cu tata Împreună, pe tata l-au dus Înăuntru, pe mine m-au lăsat vreo zece minute În mașină, acolo, da’ singur-singurel, În curtea Securității, după care m-au scos și m-au băgat Într-o gheretă cât dulapul ăla, cu niște aerisitoare sus. Și-am stat acolo Închis până dimineața pe la șase... Nici la w.c. n-am fost. Și dimineață pe la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de seamă. În spatele conducătorului, nimeni. Nici Mihail Florescu, nici Dumitru Popescu, nici Ștefan Voicu, nici Gogu Rădulescu, abonații din trecut ai planului doi și care aveau privilegiul de a apărea mereu în ecrane odată cu Ceaușescu. Acum, șeful avea să apară singur-singurel. De câteva ori el, de câteva ori cu soția. Când deschidea gura, când ducea mâna la nas să se scarpine (gest împărtășit cu fidelitate de soția sa), imaginea se schimba brusc. Șeful a fost tot timpul nervos. Fotografii și operatorii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un tren anulat să urc cu un lift dereglat până-n vârful turnului eiffel să mănânc pâine din brutăriile cu obloanele trase să beau apă din fântâna sfântului dominique să aranjez la loc literele prin cărțile lumii și apoi să rămân singur-singurel pe terasă între dalele argintii și marele gol 4 Cineva a aprins două ochiuri de aragaz în bucătăria noastră vântul a svârlit pe terasă frunze din castanii ambasadei îmi amintesc străduțele pariziene pe care m-am plimbat ieri îmi amintesc
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
Trei negri mititei merg la zoo-n papuci noi Pe-unul ursul l-a mâncat și-au rămas doar doi. Doi negri mititei căutau nebunul Unul s-a prăjit din ei și-a rămas doar unul. Un negru mititel trăia singur-singurel Într-o zi s-a spânzurat și n-a mai rămas nici el. </poem> Un vas de pescuit descoperă o sticlă (ce conține confesiunea criminalului), care este trimisă apoi la Scotland Yard. Nu este explicat cât timp a trecut după ce
Zece negri mititei () [Corola-website/Science/325533_a_326862]