509 matches
-
structuri și expresii între textul lui Budai-Deleanu și scrieri ale lui Eminescu. Grila stilistică fusese aplicată de T. și prozei, mai întâi în Stilul artistic al lui Ion Creangă (1969), unde sunt investigate oralitatea, narațiunea și dialogul, portretul și enumerarea, sinonimia, limbajul aluziv, mijloacele stilistice ale participării, mecanismele declanșării comicului, precum și în Arta evocării la Sadoveanu (1979), care conține comentarii stilistice asupra lexicului, cu deosebire asupra sinonimiei. În Dincolo de cuvânt (1976), volum alcătuit, de asemenea, din studii de stilistică și cu privire la
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
lui Ion Creangă (1969), unde sunt investigate oralitatea, narațiunea și dialogul, portretul și enumerarea, sinonimia, limbajul aluziv, mijloacele stilistice ale participării, mecanismele declanșării comicului, precum și în Arta evocării la Sadoveanu (1979), care conține comentarii stilistice asupra lexicului, cu deosebire asupra sinonimiei. În Dincolo de cuvânt (1976), volum alcătuit, de asemenea, din studii de stilistică și cu privire la versificație, T. face un excurs teoretic despre sinonimia, omonimia și tectonica textului poetic, pentru ca secțiunea a doua să cuprindă analize referitoare la limbajul poeziei lui Ion
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
declanșării comicului, precum și în Arta evocării la Sadoveanu (1979), care conține comentarii stilistice asupra lexicului, cu deosebire asupra sinonimiei. În Dincolo de cuvânt (1976), volum alcătuit, de asemenea, din studii de stilistică și cu privire la versificație, T. face un excurs teoretic despre sinonimia, omonimia și tectonica textului poetic, pentru ca secțiunea a doua să cuprindă analize referitoare la limbajul poeziei lui Ion Budai-Deleanu, Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Nicolae Labiș. Ultima secțiune are în vedere probleme de versificație, domeniu în care autorul
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
de sare (2000) accentuează propensiunea spre meditație. Vârstele omului sunt pândite de monstrul nimicitor, desemnat, oarecum desuet, emfatic, prin „marele Gol”, „golul lumii”, „marele Zero”. Confruntarea a două realități, viața și moartea, este dramatică, evoluează de la opoziție spre o paradoxală sinonimie, omul, instalat într-o „clepsidră de sare”, nutrind speranța reintegrării în ne-moarte. În Val după val (2003), ca pretext al unor reflecții, T. introduce un personaj liric cvasiimaginar: pe scitul Anacharsis, unul din înțelepții Antichității, trăitor pe aceste locuri
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
fățărnicie și goana după agoniseală, despre viața echilibrată ce trebuie dusă la senectute. O prefață a cărții conține reverențele datorate principelui Apáfi, iar a doua, „cătră cetitori”, va deveni cunoscută pentru atenția acordată regionalismelor. Explicate prin procedeul glosării, ele îmbogățesc sinonimia limbii, săracă în epocă. Expresivitatea „propovedaniilor” e dată de seria epitetelor plasticizatoare și de comparațiile largi, metaforizante. Cărare pre scurt spre fapte bune îndreptătoare (1685), manual de morală practică după model catihetic, destinat școlilor calvine, este transpus prin intermediul versiunii maghiare
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
imaginea poetică, ajutând-o să se constituie autonom. Repetiția este absolut necesară pentru a întreține ritmul alert, vivace. Respectând o caracteristică a liricii folclorice în general, s. are o structură internă construită pe baza paralelismelor. Sunt utilizate frecvent paralelismele de sinonimie, de gradație, de enumerație și, mai ales, paralelismul contrastant. Contrastul poate fi aparent, pentru a sublinia o trăsătură caracterologică („Fata muicăi cea bărbată / Cu cânepa nelucrată / Cu casa nescuturată”), sau poate fi real, reliefând o satiră socială („Are hâda șese
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
și cunoștințe multiple necesare retoricii: matematică, medicină, „științele pitagoreice” (aritmetică, geometrie, astronomie, acustică), literatură ș.a. Cunoaștem „elemente de conținut” cuprinse în acest curriculum ambițios. De exemplu, Prodikos folosea tratatul lui Protagoras Orthoepia (Orqoevpeia = „Despre corectitudinea exprimării”), adăugând elemente de etimologie, sinonimie și precizia limbajului. Hippias preda cu atenție teme privind sunetele, cantitatea silabelor, ritmuri și metrică. Știința gramaticii pare să fi fost core al curriculumului sofist. Dar nu cunoaștem în ce fel reușeau sofiștii să articuleze coerent un corpus de cunoștințe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
început n-a fost cuvântul... virus, ci, probabil „bug” al softului, căruia, în accepțiune românească, i s-ar putea atribui mai multe semnificații, dar, pentru a nu greși, menționăm că literatura de specialitate consideră că termenul a fost folosit prin sinonimie cu alte domenii de activitate. Chiar se face trimitere evidentă la vremurile în care comutatoarele și releele mecanice, componente ce au precedat tehnologiile bazate pe tranzistori, își întrerupeau funcționarea din cauza unei banale insecte, care, în mod straniu, cădea exact între
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
acustică, devine aici imperativ. Celălalt este, prin însăși natura sa, tărâmul făgăduinței. În această nesfârșită posibilitate dată fiecăruia - dacă omul este „un animal care promite” (Nietzsche) - găsim întotdeauna temeiul iertării. Această formidabilă putere de absolvire a negației desfășoară în profunzime sinonimia celor trei virtuți cardinale cu care se încheie celebrul imn paulin către Corinteni. Când „iubirea pe toate le iartă” e pentru că „pe toate le crede”. În spațiul deschis de o veritabilă „știință a răbdării”, neînțelegerea este un moment vital, învestit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
5.2.3. Studiul de caz (speța)" Predarea științelor juridice și administrative utilizează, pe lângă metodologia general valabilă proceselor educaționale, și instrumente specifice, aplicabile la nivelul disciplinelor juridice și administrative. Un exemplu îl constituie studiul de caz, utilizat cu valoare de sinonimie în situațiile educaționale din domeniul juridic cu „metoda speței”, însă abordat general metodic, prin recursul la principiile didacticii generale. Specificul acestei metode constă în tendința de apropiere a învățării de viața reală, pornindu-se de la premisa că acolo unde există
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a acestuia. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive, astăzi, sinonimia termenului „absurd“, oferită de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E adevărat, termenul latin trimite înainte de toate la ceea ce suportă cu greu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl are acest ambițios cuvânt. Dacă există, rămâne să-i presupunem cuvintele, definițiile, etimologia, sinonimiile din tainicul dicționar al lui Dumnezeu.“ Neam situa astfel în umbra - și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a acestuia. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive, astăzi, sinonimia termenului „absurd“, oferită de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E adevărat, termenul latin trimite înainte de toate la ceea ce suportă cu greu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl are acest ambițios cuvânt. Dacă există, rămâne săi presupunem cuvintele, definițiile, etimologia, sinonimiile din tainicul dicționar al lui Dumnezeu.“ Neam situa astfel în umbra - și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
admirativă, lecția predată Adelei constă, în fond, în a se cunoaște pe sine, ridicîndu-se la același nivel al admirației (vezi amintitele note asupra cunoașterii admirative ale lui Al. Paleologu). Între a cunoaște și a iubi există astfel o aproape deplină sinonimie, așa încît inițierea, socializantă inițial, distantă, devine treptat o inițiere erotică, iar depărtarea - prilejul unei apropieri. Apropierea lui Emil de Adela este o confesiune lipsită de declarație*. El vrea să o facă să-i înțeleagă dragostea fără a fi nevoit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee! Tot ce puneți pe hârtie vă citiți, ca-ntre colegi, Și așterneți în prefață bibliografii întregi, Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia, Propunând eseuri, teze care vă spoiesc mândria! Voi gustați doar poezie care nu se adresează Decât celor de-o anume pregătire și de-o vază; Ne impuneți în manuale ce să credem, ce să știm - Fără voi, cu siguranță, nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai apoi despre alterarea valorilor tradiționale și despre nevoia stringentă ca elevilor să li se facă o temeinică educație sexuală În cadrul școlii, Începând cu clasa a cincea; baza unei opere literare reușite era exploatarea la sânge și dincolo de limite a sinonimiei și a pleonasmului; o babă, vecina lui, stătuse o jumătate de zi scufundată În hazna, căci podeaua putrezită a umblătorii se făcuse țăndări și pe babă n-o auzise nimeni, ore Întregi, strigând după ajutor; un vechi prieten al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de muncă sau post, în esență un set de responsabilități, sarcini și activități desfășurate în organizații. Deși termenul "muncă" are o sferă de cuprindere mult mai largă decât cel de post, în context organizațional acestea pot fi considerate sinonime. Această sinonimie se întemeiază și pe clarificarea terminologică realizată de Vroom (1964/1995, p. 6) care propune substituirea lui work cu role work, definit ca "...un set de funcții care sunt performate de un titular de rol, care contribuie la producerea bunurilor
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
1998, p. 11) este larg acceptată în prezent, motivația în muncă fiind descrisă ca "un set de forțe interne și externe care inițiază comportamentele de muncă, determinându-le forma, direcția, intensitatea și durata." O caracteristică a definițiilor motivației este acceptarea sinonimiei dintre motivația umană (gen proxim) și motivația pentru muncă (diferența specifică). Mitchell (1982) încearcă delimitarea sferei de acțiune a celor două concepte și afirmă necesitatea distincției dintre sistemul motivației (motivația în muncă) care este impus din exterior și motivația văzută
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
și cele de tip individualist. Kilbourne și O'Leary-Kelly pun în discuție și faptul că teoria echității este nejustificat asociată conceptului de recompensare în funcție de merit, fiind excluse alte principii precum recompensarea în funcție de nevoi, egalitate sau reciprocitate. Se afirmă astfel eliminarea sinonimiei dintre "recompensarea echitabilă" și "recompensare în funcție de merit", interșanjabilitate acceptată nejustificat în cultura vestică. Întrebarea fundamentală a celor doi cercetători americani este legată de universalitatea postulatelor teoriei. Există posibilitatea, în viziunea acestora, ca o parte din populația angajată a planetei să
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
o dublă terminologie folosită pentru acest sacrament - „reconciliere” și „penitență” - poate crea o oarecare confuzie: accentuarea termenului de „reconciliere” face ca ușor să se piardă ideea de „penitență”, iar așezarea mereu împreună a acestor două noțiuni conduce la iluzia unei sinonimii, fapt ce determină o renunțare la un oarecare stil de viață penitențial, ascetic, de pocăință și crearea unei iluzii că omul nu mai are nevoie de asemenea acte. Aceste cauze diminuează încrederea credincioșilor în mijlocirea Bisericii. Pentru unii, spovada devine
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale de «intuiție»), nu spune, în perfecta sinonimie a celor două vocabule ce oferă o falsă alternativă în alegerea «sensului» decît că acesta se află în cuvîntul însuși. Pelicanul-babiță devine emblema călătoriei care, în fabulă, e în primul rînd o mișcare a semnificanților antrenați de o «ars combinatoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorbă de umplutură, ce ne face să cădem În hiperurbanism. Prin urmare, simplu „drept care”, radiind vocabula „pentru”. 6) Nu se scrie „odată”, ci „o dată” (p. 5, r. 2 din ultimul alineat). Scriem „odată” numai când aceasta este adverb și prezintă sinonimie cu „cîndva”). 7) Nu „Creeatorul” ci „Creatorul” (p. 5, penultimul rând). 8) Ca să nu se repete, În cuprinsul aceleiași propoziții dezvoltate, genitivul „gânduri”, opinez c-ar fi mai indicată Întrebuințarea și a unui sinonim (aproximativ, desigur) ca, spre pildă, „cugetării
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
marginile pământului. Pe acela Îl caut, Care a murit pentru noi; pe acela Îl vreau, Care a înviat pentru noi. Nașterea mi-e aproape”1. Mărturisirea Crezului este o adeverire a iubirii și nădejdii noastre în Hristos. Logica mărturisirii confirmă sinonimia între virtuțile credinței, nădejdii și iubirii, care se nutresc reciproc. Martiriul este rezultatul unei învestituri, iar nu prețul plătit pentru promovarea unei filozofii private 1. Hristos însuși nu dă singur mărturie despre Sine înainte de a-L mărturisi, și de a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Hristos”1. Aceeași Evanghelie îi consemnează o mărturie fundamentală: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Este ceea ce atrage atenția, fie și unui ochi infidel, asupra esențialei congruențe între modalitățile care definesc apariția unui fenomen (Hristos) și esența lui (Viața). Această sinonimie între cale (metodologie) și viață (substanță) probează - în plan transcendental, nu în primul rând moral - natura excepțională a adevărului lui Hristos. Desprins de aceste criterii invizibile, redus în planul tridimensional al lumii, adevărul este inevitabil relativizat și transformat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]