452 matches
-
din reverberațiile intime ale textelor" (Introducere..., p. 126) reprezintă una dintre dimensiunile fundamentale ale jocului literar și, implicit, ale actului critic. Primul mănunchi de imagini despre care vom discuta situează instanța creatoare într-un context al perceptibilității vizuale, prin asocierea sintagmatică a autorului cu substantive generice precum figură, imagine, chip, profil, etc. Iată câteva exemple din acest prim orizont de viziune critică asupra creatorului operei literare: Ipostaze... "Metoda psihocritică e cel mai operant instrument pentru desenarea chipului heliadesc" (p. 17); În
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
conștiință, ca și în alte conferințe despre scriitori, concepute cu tâlc; un fel de travesti cvasi literar" (p. 92). După cum se poate observa, perspectiva asupra autorului ca personaj al operei generează, în discurs, o izotopie a unicității și ubicuității, susținută sintagmatic prin termeni și structuri precum pretutindeni, omniprezent, unic, se zbuciumă sub toate măștile s. a., apropiindu-ne de perspectiva lui Flaubert pentru care "autorul, în operă, trebuie să fie precum Dumnezeu, prezent peste tot și vizibil nicăieri". Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ternară și multiplă, ideea de "niveluri de realitate" fiind indispensabilă perceperii unui fenomen atît de complex. Deci nu într-o derulare lineară putem vorbi de o eventuală "evoluție" a scriiturii cioraniene, ci situîndu-ne pe niveluri distincte. În logica obișnuită, axele sintagmatică și paradigmatică nu ar putea funcționa în juxtapunere, iar în fața unei mulțimi de opțiuni, alegerea este obligatorie : nu poți traversa strada și pe verde și pe roșu deodată. Dar pentru Cioran, a alege între două opțiuni, între două atitudini, două
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Credo" a TVR, o emisiune de tip talk-show-dezbatere, realizată și moderată de Titi Dincă pentru că a rămas un reper în pleiada emisiunilor religioase cu impact masiv la public, devenind model de discurs religios televizat și implicit o marcă ce leagă sintagmatic cele două nume "Credo" Titi Dincă. Primele încercări de a aduce o emisiune de acest gen în atenția publicului se află în anul 1992, nefiind atribuită în vederea realizării ei unei persoane, ci moderată, cu rândul, de redactorii aflați sub coordonarea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
în Mân; there is no other / God, than that God who is the intellectual fountain of Humanity" (E: 251). Astfel, potrivit lui Blake, eul creator exercita o dublă funcție (și voi utiliza o referință structuralista pentru a clarifica schemă): pe axa sintagmatica, el încearcă să pună la punct o formă de comunicare socială între oameni, în timp ce, pe axa paradigmatica, urmărește să stabilească o formă mai subtilă de comunicare, de data aceasta cu instanță transcendență. Leonard W. Deen consideră, la rându-i, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cred inteligent., Părinții îl vor / îl doresc medic.). „Complementul predicativ al obiectului, funcție cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ, reprezintă o clasă de substituție având ca termen prototipic substantivul neprepozițional cu o formă de nominativ - acuzativ, iar ca relație sintagmatică specifică, o relație obligatoriu ternară, implicând verbul - centru și un complement (de cele mai multe ori, direct, mai rar, indirect)”. Complementul predicativ al obiectului este cerut matricial de o subclasă de verbe trivalente, reprezentată prin verbe ca: 1. a boteza (L-au
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
scopul prevenirii pronunției greșite; tehnica acestor exerciții este simplă, dar necesită perseverență și implică pronunțarea lentă și repetată , cu revenire la ritmul normal și, respectiv, imitarea pronunției de către elevi, în aceleași ritmuri; se poate aplica și analiza fonetică a unității sintagmatice, conform metodei foneticoanalitico-sintactice prin: repetarea cuvântului individual sau în cor (vorbit), prin citirea cu voce tare etc. b) Exerciții pentru dezvoltarea organelor articulatorii concretizate în exerciții de respirație, realizabile cu deosebire prin lecturarea cu voce tare a versurilor, ceea ce implică
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
de "scriitori romîni", pe lângă care trec toți, studenți și profesori, fără să le mai bage-n seamă. Un canon posac, osificat, inutil. Prin anii '60 și '70, prin influența metodelor structurale, care răspândeau utopia discutării textului desprins de orice context, sintagmatic și autosuficient, biografiile au căzut în desuetudine și deriziune. "Ce ne interesează de câte ori a căscat Cantemir în timp ce scria "Istoria Ieroglifică"?" Studiile aplicate, științifice, antiseptice, matricele contrastive și pomișorii sintactici, poetica matematică păreau atât de tinerești și revoluționare față de ticăitele istorii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
discursul-pledoarie referitor la "bătaie", capital pentru înțelegerea gestului polemic arghezian, trebuie citit, mai întâi, în cheie ideologică și acceptat ca metatext al publicisticii ofensive. Este, în esență, o ars polemica, decodabilă prin răsturnarea sensului literal, din care transpare paradigmatic și sintagmatic individualitatea argheziană. Iată perspectiva etico-estetică pe care o regăsim atât de frecvent în gazetăria polemică: "Lumea politicoasă se scârbește de bătaie. Concepția despre bătaie se ajustează în calapodul fix al unei formule. Dacă citești, dacă scrii, dacă ești avocat, inginer
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
consolidează prin adăugare. La Arghezi în schimb, avem de-a face cu ceea ce Monica Spiridon inspirat numea homeopatie polemică: lovituri de grație pe spații restrânse. De aceea, specifice scriiturii parcimonioase, litota, antifraza și oximoronul, ca figuri predilecte ale unei ironii sintagmatice 229, fac parte dintr-un arsenal de luptă neconvențional, marcă a pamfletului polemic arghezian. O falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi rămas o ironie comună, uzuală, fără tușa augumentativă sugerată prin inversiune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau prin recurs la antonomază și traduce dubla intenție a polemistului de a atrage lectorul în jocul deconspirării și de a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate pentru a stimula
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cuvântului o imagine pictografică, la individualizarea articulatorie a sunetelor, ceea ce are ca rezultat pronunțarea lor succesivă, de unde posibilitatea scrierii alfabetice și lineare. Sub aspect structural, este de remarcat evoluția globală ireversibilă a limbii de la stadiul amorf (monosilabic) la cel aglutinant (sintagmatic sau sintactic) din care a rezultat apoi, prin morfematizarea componentelor lexicale ale sintagmei, cuvântul morfematic și flexionar. Ireversibilitatea acestei evoluții este dată de continuitatea materialului silabic în formula aglutinantă și a materialului aglutinant în formula morfematică a limbii. În concluzie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de obiect posedat, Zeus și Jovis, să preia sensul întregii sintagme, cel de stăpân absolut al pământului, și să devină formă de nominativ. Italiana continuă, cu aceeași valoare absolută, pe Giove, formă de vocativ. A existat și zeificarea directă, nemijlocită sintagmatic, a obiectelor sau lucrurilor. Astfel, în antichitatea greacă γη,γα, γαια (pământul, solul, lumea, țară, stăpânire etc.) era concomitent Γη, dor. Γα și Γαια “zeița pământului”. La rândul său cuvântul pater este format din pa-, cu sensul de “corespunzător, raportat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este conținut în conceptul unei reprezentări date (zăpadă albă, rece etc). În timp ce atributul estetic este, după cum reiese din discursul său, acel element lexical a cărui articulare la un altul, luat drept termen-bază al unei comparații implicite, are drept efect prezentarea sintagmatica integrativa cu funcție simbolică. Precizam că filosoful german nu are în vedere metaforă numită în prezent, în spațiul literelor românești (ca să nu căutăm mai departe), de L. Blaga, plasticizanta, ci, după cum se desprinde din paginile sale, pe cea specific artistică
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ipoteza că aceste nume s-au păstrat decupate din numele sărbătorilor religioase În care se prăznuiesc sfinții SÎngeorz (< Sanstus Georgius), SÎnnicoară (< Sanstus Nicoláus), SÎmedru (< Sanctus Demetrius), SÎnziene (< Sanstus dies Iohannis), SÎmpetru (< Sanctus Petrus) etc., dar, pe de o parte, structura sintagmatică este discutabilă, deoarece În limba română ordinea obișnuită este substantiv + adjectiv, iar pe de alta apar aici și Îndon, Îndrea, neprecedate de sîn (< sanctus). Cum situația este similară În occident, modelul Sanctus Andréas nu trebuie exclus. Numele religioase, introduse prin
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de altă consoană decât -t- (aranjoare, debarasoare, pirogravoare, retușoare), un substantiv este compus prin siglare (AGA), iar 3 sunt xenisme neadaptate, având un final diferit de cel al substantivelor românești (call-girl, cover-girl, fondue). Pluralul sau genitivul acestor substantive se marchează sintagmatic: aceste cover-girl, unei call-girl, trei fondue. 3.1.7. Tipul flexionar Ø-e este reprezentat de un substantiv: babysitter, babysittere. Acesta are finală consonantică, fiind omonim cu substantivul masculin la N-Ac singular. În registrul colocvial, a fost creată o formă
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
Un element de nesiguranță în demersul științific este introdus de limbaj (indiferent de limba folosită). Nu este cazul să fac aici o incursiune în metalingvistică. Este suficient să precizez ca atât în planul structurii fonematice sau gramaticale a textelor (planul sintagmatic sau lexematic), cât și în cel al semnificațiilor (planul paradigmatic) există imprecizii. Ele țin de însuși modul cum sunt alcătuite limbile (dicționare, alfabete, gramatici generative etc.), cât și de natura imprecisă a funcției semantice, care aplică cuvintele sau sintagmele pe
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
figurile animaliere simbolice), codurile profesionale sau cele ritualice și structurile spațio-temporale (cronotopoï) pot fi încadrate în așa-numitele clase "morfologice". Toate acestea se regăsesc în discurs (text sau imagine) fie inserate pe cele patru nivele majore (câte am identificat) − paradigmatic, sintagmatic, morfologic și al unităților funcționale de bază, respectiv imaginea, simbolul și semnul −, fie în structuri combinatorii, create între ele. Materia imaginarului se poate manifesta în procesul de creație într-un număr nelimitat de forme particulare, atunci când se ordonează în funcție de anumite
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Palierul cel mai abstract dintre toate, el este caracterizat totodată de prezența mărcii sacrului și de absența completă a scenariului mitic. Al doilea nivel (depășirea arhetipului se face prin intervenția dubletului categorial "timp-mișcare") este cel al unităților și al structurilor sintagmatice. În cadrul lui putem proiecta complexele ideatice unitare și supra-funcționale de tipul: mitologii, religii, credințe, ideologii, utopii (politice, istorice, științifice). Mijlocul imaginativ prin care aceste unități sunt "narativizate" este mitul, format dintr-o sumă de mitogeme (motive) și miteme (teme) specifice
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este formată din ideologeme și ideoleme (terminologie adaptată). Pentru că mitul este − în cea mai uzuală definiție a sa la ora actuală, datorată lui Mircea Eliade − o povestire fondatoare plasată illo tempore, cu referințe vagi (dacă există) la spațiu, nivelul unităților sintagmatice, corelate între ele în diacronie prin relații logico-simbolice de tip "sintactic", poartă marca prezenței scenariului. Singura diferență ar consta în faptul că ideologiile țin mai curând de vocabularul politic al spațiului profan (nu doar secularizat, mă refer la putere în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
procesului de memorare. Imaginarul are propria lui gramatică și propriul lui vocabular (format din imagini, simboluri, semne), așa cum recunosc toți cercetătorii fenomenului, indiferent de încadrarea teoriilor lor. Or, pe arhitectura gramaticii am proiectat și sistemul imaginarului, cu patru nivele (paradigmatic, sintagmatic, morfologic și al unităților minimale), așa cum le-am identificat acum. Între ele, este posibilă orice combinație de motive, teme, imagini, simboluri sau semne, migrante, astfel încât rezervorul imaginarului poate să asigure permanent forme și structuri imaginative noi. Cu cât este mai
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de utilizat oricând. Sistemul conceptual al imaginarului se revarsă în întreg modelul tip matrice pe care îl propun pentru evul mediu, cu arhetipurile sale (dar și modelele istorice și spirituale și tipurile sociale), cu religia oficială (o suprastructură de tip sintagmatic), cu credințele populare, ereziile sau gnozele care traversează cultura și imaginarul popular creștin, cu bestiarele, complexele, codurile și unitățile spațiu-timp ("clase morfologice") și cu o zonă în care imaginile fantastice sunt generate de o imaginație bogată și insurgentă față de dogmă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
situația de a iniția o concepție, ci numai în aceea de a fi beneficiari ai mai multor direcții de interpretare. O perspectivă mai detaliată asupra lucrării noastre oferă mai întîi constatarea că intrările (titlurile articolelor) au în puține cazuri aspect sintagmatic, fiindcă explicarea a pornit de multe ori de la semnificația generală, față de care cea din domeniul analizei discursului reprezintă un aspect particular. Aceasta ne-a solicitat însă recurgerea la unele indicii grafice, astfel încît, atunci cînd s-a trecut în zona
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
față de care cea din domeniul analizei discursului reprezintă un aspect particular. Aceasta ne-a solicitat însă recurgerea la unele indicii grafice, astfel încît, atunci cînd s-a trecut în zona terminologică propriu-zisă și s-au realizat de multe ori denumiri sintagmatice, acestea au fost redate cu caractere aldine (bold) sau cursive (italice). În același timp, numărul intrărilor este mai mare decît în dicționarul lui Charaudeau și Maingueneau, fiindcă s-au avut în vedere și propunerile altor specialiști, mai ales cele din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbirii dintr-o suită de acte lingvistice a fost de obicei ceva subînțeles, fiindcă nu face parte din tradiția obișnuită a analizelor lingvistice și abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea, filozofia analitică anglo-saxonă a impus termenul sintagmatic act de vorbire și conceptul corespunzător ca fiind proprii științei limbii. Despre acte de vorbire a discutat prima dată învățatul german Karl Bühler, care le-a pus în legătură cu faptul de a semnifica, considerîndu-le astfel inerente vorbirii (și, prin urmare, comunicării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]