5,963 matches
-
și de melancolie, ca la Godard: "Oricum, oricît de rău ar merge lucrurile, n-am motive să mă sinucid. La limită, aș fi pictor... Dar cineaștii nu se sinucid"... (în paranteză fie spus, Godard a avut, totuși, o tentativă de sinucidere, în anii "60 " "am făcut-o ca să mi se dea atenție" ", după care tatăl lui " medic, prieten cu Paul Valéry, care-l medita la latină pe Jean-Luc " l-a internat pentru o vreme într-un azil psihiatric, experiență care nu
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
a se identica fiecare mesaj. Probleme de zi cu zi, trădări, părăsiri, iubiri aruncate pe apa sîmbetei, neînțelegeri cu celălalt, cu copilul, tulburarea propriei identități. Cupluri care se despart, care nu funcționează, înșelăciuni de tot felul, prăbușirea în prăpastie, disperarea, sinuciderea care dă tîrcoale minții năuce, așa începe spectacolul, emoționant, sus, cu trei actrițe, trei femei care par că spun aceeași poveste, trasă la indigo. Si totuși, nu. E foarte interesant să le urmărești pe Dana Dembinski-Medeleanu, pe Mihaela Rădescu - o
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
legiuni renane l-au înfrânt fără mare dificultate pe Vindex. Și atunci s-a întâmplat un fapt "foarte ciudat": știrea înfrângerii și morții lui Vindex a ajuns în Hispania și l-a deprimat teribil pe Galba care se gândea la sinucidere; în schimb, ea nu i-a parvenit lui Nero! Cineva i-a blocat accesul la informații. Și imediat s-a declanșat o foarte bine orchestrată campanie de zvonuri: se spunea că Nero vrea să incendieze Roma, să asmută fiarele sălbaticce
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
știm care a fost decizia lui Vespasian în legătură cu cei care au fost principalul instrument al tiraniei instaurate de Nero. Și, pentru ca tacâmul să fie complet, și atunci, ca și azi, au existat nostalgici: Suetonius spune că foarte mulți ani după sinuciderea ultimului iulio-claudin se găseau persoane care să pună flori la mormântul său! Mi se pare că Iorga spune undeva că istoria este săracă în scheme.
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
limba lui Ionesco, născocirile ei fabuloase, mesajul de desubt, încărcătura lui dramatică, tulburătoare. Se narează. Și nu e limpede nici așa, pînă la sfîrșit, cine sînt aceste personaje, ce vor, ce li se întîmplă, cum este pînda morții, singurătatea, alienarea, sinuciderea din final. Asta nici nu prea reiese. Undeva, într-o scrisoare către un regizor care nu înțelesese esențialul, Ionesco îi spune: "ș"ț Supune-te, te implor, acestei piese. Nu-i micșora efectele, nici marele număr de scaune, nici marele
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
loialitate față de statul austro-ungar; refugiat la Iași, din teama de a nu fi arestat și probabil condamnat la moarte pentru eschivă de la recrutare, e bănuit de confrați ca spion al regimului de ocupație. Suspiciunea generalizată îl copleșește, îl împinge la sinucidere, după cum se explică resorturile acestei drame în avertismentul autorului: "Un om și-a curmat viața în clipa în care a înțeles limpede că, între el și oamenii spre care năzuise din toate adâncimile sufletului său, s-a deschis o prăpastie
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
mai puțin adevărat că acest caracter de posibilă generalitate a destinului nefericit al lui Remus Lunceanu este subminat din cel puțin două direcții. Una este romanțiozitatea și patetismul dramei, limbajul foarte datat, apăsarea pe caracterul senzațional și acuzator al unei sinucideri anunțate. E prea puțină deschidere filosofică și prea mult sentimentalism în lamentațiile sinucigașului.
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
urmează. Cât timp poate fi omul considerat identic lui însuși dentitatea personajelor lui Dostoievski rezidă în ideologia lor personală care, într-un mod mai mult sau mai puțin direct, le determină comportamentul. Kirilov, din Demonii, este complet absorbit de filosofia sinuciderii pe care o consideră ca o manifestare supremă a libertății. Kirilov: o gândire devenită om. Dar omul, în viața reală, este el o proiecție atât de directă a ideologiei sale personale? în Război și pace, personajele lui Tolstoi (în special
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
vieții. El n-a putut suporta povara vinei de a fi dezertat din grupul credincioșilor lui Iisus și nici fapta trădării. Suicidul exprima fuga de o viață acoperită de oprobii. în schema completă a circumstanțelor nașterii noii religii, chiar și sinuciderea lui Iuda era necesară. Astfel se purifică totul. O lege internă l-a obligat să procedeze așa și nu altfel. Dar, ca să ai procese de conștiință, trebuie să ai conștiință, ca să poți să-ți supui conduita criticii acestei instanțe. Or
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
Pornocratie. Pelicula e însă sub orice critică, iar "mesajul" nu e câtuși de puțin feminist, ci misandrin și homofob... Un bărbat homosexual (Rocco Siffredi, actor de filme porno, aflat la a doua apariție într-un film de Breillat) salvează de la sinucidere o femeie (Amira Casar); ea îi propune "s-o privească acolo unde e de neprivit", evident mecanism de seducție, contra unei sume de bani, timp de patru nopți. Dialogurile dintre cei doi sunt dublate de vocea regizoarei care redă monologurile
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
mai mult de dragul formulei decât pentru a-și crea o obligație, recunoscând chiar de la început, cu însemnarea din 20 februarie 1927, că "redactarea acestui caiet de note cotidian ar fi o imposibilitate" (p. 19). Marea lui obsesie va fi ideea sinuciderii. în 1927, când începe jurnalul, scriitorul are 33 de ani și evocă o ascendență morbidă, sub semnul unei predestinări ce nu s-a adeverit: Dacă tatăl meu s-a sinucis la treizeci și patru de ani, când organismul lui e al meu
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
mele cunoscute direct, ori povestite eventual cu pretenții de autenticitate" (p. 111-112). E ciudat cât de persistente în timp sunt părerile negative ale lui Camil Petrescu despre rostul jurnalului. Scriitorul își începe notele sub semnul zădărniciei jurnalului și sub amenințarea sinuciderii. Atunci, în 1927, singurul rost menit jurnalului ar fi fost să dea o explicație sinuciderii probabile. Iar cauzele devin imediat evidente: adversitățile contemporanilor, insuccesul, boala, complexul datorat surzeniei; între aceste cauze, sărăcia e cea mai umilitoare (de reținut scena invitației
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
de persistente în timp sunt părerile negative ale lui Camil Petrescu despre rostul jurnalului. Scriitorul își începe notele sub semnul zădărniciei jurnalului și sub amenințarea sinuciderii. Atunci, în 1927, singurul rost menit jurnalului ar fi fost să dea o explicație sinuciderii probabile. Iar cauzele devin imediat evidente: adversitățile contemporanilor, insuccesul, boala, complexul datorat surzeniei; între aceste cauze, sărăcia e cea mai umilitoare (de reținut scena invitației la masă de către Vintilă Șirianu, când sila îl face să simtă "râme lunecând pe șira
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
1929 (p. 25-26), își construiește planuri disperate de a scăpa de sărăcie, fie publicând un roman (ceea ce se va întâmpla în anul următor), fie conducând o revistă (care ar putea fi "Munca intelectuală"). Se găsesc soluții de amânare periodică a sinuciderii: în 1927 își asumă comportamentul de "om obligat să se realizeze, ca un stăpân cu alte cuvinte" (p. 20); în 1931, trebuie să trăiască pentru a "pune la punct acele nenorocite de caiete filosofice", fapt ce ar aduce adevărata realizare
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
o traducere aproximativă ar suna: Despre marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură), volumul de proze scurte al Aglajei Veteranyi mărește golul lăsat de dispariția prematură a atît de talentatei scriitoare originare din România. Nu e mai puțin adevărat că sinuciderea autoarei la nici 40 de ani - influențează receptarea scrierilor ei. Actul lecturii este însoțit de un fel de sacralizare a textelor, favorizată evident de originalitatea și valoarea lor literară. Citindu-i acum ultimul volum de proze scurte sau poeme în
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
textul. Poemul (sau povestea) de pe rochie nu figurează însă în ultima ei carte pregătită spre publicare cu grijă maximă, începînd cu selecția textelor și terminînd cu orînduirea lor în cuprinsul volumului, încheiat la 31 octombrie 2001, cu trei luni înaintea sinuciderii. Din testamentul pe care îl întocmise încă din martie 2000, rezultă că ea ținea mult ca volumul de proze scurte să fie publicat. Pe prima pagină, editura DVA le adresează mulțumiri celor care au contribuit la apariția acestei ultime cărți
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
liberal, unii au o viață erotică variată și pasionată, alții sînt condamnați la masturbare și singurătate." Exceptînd bizarele fabule pe care informaticianul le scrie ca pe niște parabole ale societății contemporane, Extinderea... este o carte plictisitoare. Mai ales că ratarea sinuciderii e previzibilă. Tema înserierii și blazării din debutul lui Houellebecq ne propune un personaj diametral opus celui din Memoriile unui tînăr țicnit (1990), debutul celuilalt enfant terrible al literaturii franceze contemporane, Frédéric Beigbeder. Marronnier este un clubber snob, un dandy
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
tăcută resemnare ale compatrioților săi, Vlad vrea să schimbe... imaginea Valahiei în lume, să facă să se vorbească și să se tremure pe marginea acestui subiect. Dar tot el, schițând filiația din bravii strămoși daci, notează cu mândrie că, de la sinuciderea lui Decebal, valahii ,n-au mai acceptat niciodată (...) vreo supunere totală față de alte popoare". Și atunci? Nici interpretările Mioriței nu fac corp comun cu materia jurnalului, ele fiind agățate, mai degrabă, de pana hermeneutică a lui Marin Mincu decât de
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
figurile marcante ale nazismului, pare de neconceput. Hitler e dus cu pluta, Himmler se gândește cum să îl salute Eisenhower, la modul nazist sau să îi strângă mâna, Goebbels se dă după Hitler orice ar spune acesta, chiar și în sinucidere. Iar cireașa de pe tort e soția lui care chiar și când are o întrevedere cu Speer - singurul cu capul pe umeri - îi declară că nu vede cum ea sau copiii ei ar putea trăi într-o lume fără nazism. Informație
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
cum ea sau copiii ei ar putea trăi într-o lume fără nazism. Informație bonus care nu apare în film: Magda Goebbels era evreică. Dar, dacă tot soțul ei era responsabil cu propaganda, poate o contaminase și pe ea. Iar sinuciderea lor plus uciderea copiilor o fi fost tot un act de supremă propagandă. Filmul nu e lipsit de "burți" narative, dar, din punct de vedere istoric, accentul cade pe câteva situații care îi dau peliculei vortexuri dramatice care nu te
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
invitat la el să sorbim câte-o pălincă stând la televizor în așteptarea eliberării lui Miron Cozma. O, dar ce tărășenie a fost și cu... Ei, cu eliberarea! Cu ,reîntregirea"... Că ieri stăteam la Megavijănu' meu așteptând să înceapă violențele, sinuciderile, incendiile, violurile, incesturile, hoțiile, crimele și bătăliile dintre clanuri în știrile Pro Tv de la ora 17, când a sunat telefonul... -Haidi, bre, i-a zis lui Haralampy soacră-sa, că îs la gară și nu-i pot duce pi dânșii
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
cubului de zahăr" și martorul unor întâmplări misterioase, fantastice, care le dublează pe cele reale (viziuni ale unui cerb care bântuie satul; aparițiile suspecte și... invizibile a trei moșnegi, ca trei spiriduși, care pun lumea la cale; o tentativă de sinucidere, din care scapă miraculos și... incredibil etc.). E partea cea mai artificioasă a romanului. O intrigă de dragoste (pe linia realistă, verosimilă, a cărții) e complicată cu un plan fantastic, construit cu intenția de a da o a doua dimensiune
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
privește, de lectura poetică și riguroasă a lui Catrinel Pleșu, de pasajele traduse și publicate în acest "Lettre" de primăvară. Corespondența lor cuprinde 130 de scrisori și 26 de poezii de Celan. În doar cîteva luni. Sînt ultimele luni înaintea sinuciderii lui Celan. Sînt acele luni în care se petrec întîlniri decisive, cu locuri, cu oameni, cu sinele. Sînt acele luni în care viața îți mai dăruiește ceva. Își scriu aproape zilnic, cu un soi de frenezie tulburătoare, bine temperată, uneori
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
semnul imprimat în carne, groaznica veste despre ceea ce la Auschwitz a putut face sufletul omenesc din om." El, Levi, Häftling 174.517, a supraviețuit. Pare că nu s-a împăcat cu asta niciodată. Spectacolul lui Mihai Măniuțiu începe cu anunțarea sinuciderii lui Primo Levi. Un personaj îmbrăcat într-un costum liliachiu, care îi va da și numele, un personaj diabolic, alunecător, parșiv, aduce pe scenă, la o comandă neauzită, rememorarea unui fragment al destinului lui Primo Levi. A versiunii lui despre
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
l-a sedus pe loc. în metafizică, îi plac doar schilozii, saturnienii, marii pârjoliți. Are oroare de constructorii de sisteme. Simte o paranoia fatală în fiecare teoretician. De unde catalogul obsesiilor lui - de la muzică la insomnie, de la teologie la ideea de sinucidere - care-l bântuie ca tot atâtea constante. De unde, așijderi, s-o spunem în trecere, necuviința celor care, în ultimele luni, au pretins să-i alcătuiască "operele complete". Ele nu puteau avea decât farmecul pietrei tombale a acestui apostol al fragmentului
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]