191 matches
-
numărul 9 pare că poate fi atribuit lui Marcianc cf. aici, mai sus). Celor opt rămase li se mai adaugă unul, Despre unirea după ipostază care apare în două manuscrise. O parte a corpusului s-a păstrat în versiuni în siriană și arabă. Lexicul, stilul și concepția teologică ne determină să atribuim aceste nouă tratate unui singur autor. Nu se știe însă nimic despre viața lui; din texte reiese doar că era călugăr. Putem stabili limitele cronologice pentru că Marcu, e aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pierdut, mult diferită de cea greacă și refăcută, fără îndoială, probabil pentru a constitui un sprijin pentru pretențiile calcedonienilor care își disputau cu monofiziții Biserica din Gaza. În prezent, se presupune că originalul acestei Vieți ar fi fost compus în siriană și că textele care au ajuns în posesia noastră sunt toate niște prelucrări. Bibliografie. H. Grégoire - M.-A. Kugener, Marc le Diacre. Vie de Porphyre, évêque de Gaza, Assoc. G. Budé, Paris 1930 (text, trad., introd. și comentariu). Versiunea georgiană
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
transmiterea unor învățăminte, ci combaterea conciliului de la Calcedon și a apărătorilor acestuia”. Dincolo de elementul miraculos, opera conține numeroase detalii istorice și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din secolul al VI-lea. Scrisă în grecește, a fost tradusă în siriană și s-a păstrat doar în această limbă în două manuscrise. A fost utilizată apoi de diverși autori sirieni monofiziți și o regăsim și în Cronica lui Mihail Sirul în secolul al XII-lea și într-un rezumat al acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a murit în 459. S-au păstrat trei biografii ale lui. Una se găsește în capitolul 26 al Istoriei bisericești a lui Teodoret din Cyr (aici, p. ???) care l-a cunoscut personal pe Simeon. O altă Viață este redactată în siriană și, la sfârșit, în text, se spune că a fost scrisă în 472/473 de către Simeon Bar Apollo și Ber Chatar; este independentă de cea lui Teodoret și, la fel ca el, autorul își extrage materialul din tradiția mănăstirii Telnescin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Simeon. Din a treia, în greacă, rezultă că a fost scrisă puțin după moartea sfântului de către un discipol al acestuia pe nume Antonie, însă - așa cum a demonstrat Lietzmann - textul conține numeroase contradicții în raport cu celelalte, în special cu Viața redactată în siriană, și trebuie să fie o prelucrare a legendei oficiale a lui Simeon, deja foarte stilizată, așa cum era transmisă la Telnescin; abia în ultimă analiză poate fi vorba de amintirile unui adevărat discipol. Există și o Viață în georgiană. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Panir. Vedem aici în mod clar felul în care „omul sfânt” reglementa viața unui sat sau a unui ținut, protejându-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriană, adresată lui Ioan de Antiohia, scrisă cu puțin înainte de conciliul din Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemându-l totodată pe Nestorios. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite în perioada în care monofiziții își însușeau cultul lui Simeon (ceea ce, probabil, i-a făcut ulterior pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simeon Stâlpnicul cel Tânăr). Bibliografie. Toate textele (cele siriene traduse în germană de H. Hilgenfeld) în H. Lietzmann, Das Leben des heiligen Symeon Stylites (TU 32, 4), Hinrichs, Leipzig 1908. Ediția Vieții în versiunea siriană în P. Bedjan, Acta martyrum et sanctorum syriace IV, Harrassowitz, Leipzig - Paris 1894 (retip
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ni s-a transmis un corpus format din patru tratate și zece scrisori atribuite lui Dionisie Areopagitul (conform unora din manuscrise: episcop al Atenei); trebuie adăugate 16 manuscrise ce conțin numai unele din aceste scrieri și traducerile acestui corpus în siriană, latină, armeană, georgiană și slavă veche. Traducerea unor tratate separate e o excepție: corpusul a fost transmis întotdeuna ca un tot. Să-i parcurgem rapid conținutul. Tratatul despre Numele divine, împărțit în 13 capitole, este cel mai lung din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
laudă pentru Dumnezeu”, fără legătură cu o structură poetică regulată; cea mai mare parte a imnurilor primitive, care provin din cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică decât din poezie, uneori și pentru că fuseseră traduse din siriană. E cazul imnului Ofiților, citat de Origen (Contra lui Celsus VI, 31), sau al celor care apar în Faptele Apostolului Toma și în Faptele Apostolului Filip; în schimb, altele, cum e cel pe care Isus și apostolii îl cântă în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și nu se limita cu siguranță la cele ce derivau din Psalmi. Ceea ce povestește Egeria e foarte prețios pentru că ne ajută să cunoaștem liturghia Bisericii din Ierusalim și a celei palestiniene în general care pare să fie înrudită cu cea siriană: așadar, această liturghie conținea foarte multe imnuri. De aceea, se pare că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriano-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este faptul că cele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două dialoguri, unul între Maria și Iosif, celălalt între Maria și îngerul Gabriel, sub formă de acrostih simplu (A, B, C) și dublu (AA, BB, CC); sunt construite cu omotonie finală și rimă. Ansamblul pare să fie o formă poetică siriană adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, în orice caz este din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și ar putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
caracter pastoral și moral care are un corespondent în lumea greacă doar în omiletica lui Ioan Hrisostomul care, de altfel, era sirian. Hrisostomul a avut mare succes și în cercurile siriene și multe din omiliile sale au fost traduse în siriană. Dacă definirea dogmei este sarcina specialiștilor, teologia morală intră în sarcina tuturor celor care se îngrijesc de suflete și de cea mai mare atenție se bucură marea temă a mântuirii și marea temă a întoarcerii Domnului care rămân și în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a reluat ca și cum le-ar fi împrumutat de la un autor anume. Probabil că Roman are ceva în comun și cu omiliile în versiune greacă ale lui Efrem și ale școlii sale; se știe puțin în acest moment despre omiliile în siriană. Grosdidier de Matons conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Basilius din Seleucia și Roman. În afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi și el
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întâmple în lumea apuseană încă din primele decenii ale secolului al cincilea. Ne referim la cronografie. Ioan, originar din Antiohia unde exercita profesia de retor (și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), purta supranumele de „Malala” care în siriană avea exact semnificația de „retor”. Această poreclă ne face să ne gândim că el n-ar fi aparținut populației grecești din Antiohia, ci celei siriene. Din unele indicații cu caracter autobiografic rezultă că Ioan a trăit în prima jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), purta supranumele de „Malala” care în siriană avea exact semnificația de „retor”. Această poreclă ne face să ne gândim că el n-ar fi aparținut populației grecești din Antiohia, ci celei siriene. Din unele indicații cu caracter autobiografic rezultă că Ioan a trăit în prima jumătate a secolului al șaselea; convingerile lui au fost probabil monofizite. Opera sa, care a avut foarte mare răspândire în Evul Mediu bizantin, e o Cronografie compusă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la cristologie și la doctrina origeniană a apocatastazei, condamnată în acel răstimp la Constantinopol, pe care le găsim în această operă ne permit să-l plasăm pe Ecumenius în secolul al șaselea; apoi, acest comentariu a fost tradus curând în siriană în secolul al șaptelea. Așadar, scriitorul ar fi fost activ în a doua jumătate a secolului al șaselea și, așa cum este menționat într-un rezumat al acestui Comentariu, ar fi fost originar din Tricca, oraș din Tesalia. Alții susțin însă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bulgăre de zăpadă ce se rostogolește pe costișa unui munte, crește singur cu cât ajunge mai departe, în același fel, vibrația produsă de Al- Mamun în mediul propice al lumii arabe, a crescut de la sine, însutit de amplitudine. Traducerile din siriană, indiană, greacă și alte limbi erau nenumărate; un fel de universități - numite Madrasa s-au înmulțit ca iepurii. După Nisabur și Korasan au apărut: 11 la Mecca, 44 la Alep, 76 la Cairo, 126 la Damasc... In ele se învăța
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
din Kuweit. Sunt primul diplomat din MAE român, și deocamdată singurul, care a obținut viză diplomatică saudită pentru pelerinaj la Mecca. Vizitasem anterior locurile sfinte musulmane șiite din Irak: Najaf, Kerbala'a și Kut. Vizitasem, de asemenea, locurile sfinte creștine siriene de la Saydanaya și Maaloula. În aeroportul din Dahran, am fost singurul din cei patru pasageri români interogat de funcționarul ofițer de la ghișeul de intrare cu: "ceri accesul în Arabia Saudită știind că ai interdicție pentru că vii dintr-o țară cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Când în secolul III î.Ch., sub Ptolemeu Lajos (originar din Cos), se începe strângerea scrierilor hipocratice, „Aforismele” sunt printre primele lucrări care figurează în vestita Bibliotecă din Alexandria. În aceeași perioadă (secolul II î.Ch.) ele sunt traduse în siriană și arabă. O nouă traducere arabă este realizată de Hunayn (809-877) în secolul IX. Înțeleptul împărat Harun al-Rashid din Bagdad colecționează manuscrisele grecești, plătindu-le cu greutatea lor în aur. Inițiativă inspirată, întrucât o parte din scrierile hipocratice originale dispărute
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
căruia, împreună cu elevii săi, a tradus în limba arabă nu mai puțin de 129 de lucrări. O parte din textele grecești originale ale lui Galen, care au fost ulterior pierdute, au putut fi refăcute după traducerile păstrate în arabă sau siriană. Pe lângă lucrările lui Galen și scrierile medicale ale lui Hipocrate, detaliat analizate de Hunayn, acesta a mai scris și lucrări originale. Un manual destinat studenților a fost intitulat (ca și azi) „Întrebări și răspunsuri”. După 100 de ani de traduceri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
două puteri. Încă de la crearea emiratului Transiordaniei în 1922, autoritățile tutelare britanice au încurajat discret dinastia hașemită de la Amman să emită pretenții de domnie și asupra teritoriului Siriei, fapt ce va sta la baza cronicizării istorice a relațiilor tensionale iordaniano siriene până în zilele noastre. Menținerea îndelungată sub hegemonie franceză a teritoriului Djibouti a urmărit același scop de păstrare a controlului Franței asupra unui cap de pod într-o regiune cu prezență predominant britanică (Yemen și Somalia britanică). Ciadul a reprezentat decenii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
platouri înalte) dețin doar 3,5% (2.332 km.) din lungimea totală a frontierelor și liniilor de demarcație. Acestea cuprind câteva segmente de frontieră din aria munților Atlas (30% din dyada frontalieră algeriano-marocană), din aria munților Antiliban (70% din dyada siriano libaneză), din munții Kurdistanului (95% din dyada turco-irakiană și 40% din frontiera irakiano-iraniană), din munții Asir (10% din frontiera saudito-yemenită) și din Podișul înalt etiopian (60% din frontiera Eritreanoetiopiană). Prin urmare, majoritatea statelor arabofone nu dispun de segmente frontaliere orografice
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
kmp. și o populație de cca. 39.000 locuitori (majoritatea druzi), adică 2/3 din suprafața totală a înălțimilor Golan ca unitate geografică - 1.800 kmp. Din restul de 600 kmp. (cu o populație de 79.000 locuitori - potrivit statisticilor siriene), 500 kmp. se află sub autoritatea Siriei, nefiind ocupați niciodată de Israel, iar 100 kmp. au fost ocupați în 1967, dar au fost retrocedați Siriei în 1974 (foto 26 și foto 27). Așadar, este un areal viu disputat încadrabil brâului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
economice. Partea română a inițiat schimburi de felicitări, instituționalizate, între șefii de stat, prilejuite de zilele naționale ale celor două țări. Relațiile comerciale între România și E.A.U. au debutat cu exportul de produse românești prin intermediul unor firme comerciale libaneze, siriene și irakiene. Reprezentanții români au propus inițierea de convorbiri cu autoritățile acestui stat în legătură cu realizarea de acțiuni bilaterale privind dezvoltarea directă de schimburi comerciale, convenindu-se, în 1974, înființarea la Dubai a Biroului Comercial Român, care ulterior s-a integrat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
a inițiat instaurarea schimbului de telegrame de felicitare cu prilejul zilelor naționale ale României și Regatului Arabiei Saudite, între cei doi șefi de stat. S-au realizat exporturi indirecte de produse românești în acest regat prin intermediul unor firme comerciale libaneze, siriene și irakiene. Interesul constant al României de a stabili contacte și relații oficiale, politice, economice, comerciale cu Arabia Saudită a existat dintotdeauna; intenția și acțiunile părții române au fost puse în practică după 1990, când s-a schimbat regimul politic de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]