154 matches
-
această vie și interesantă dezbatere, pe Alberto Varvaro, de la Universitatea din Napoli, reputat profesor de Filologie romanica, si pe Bruno Mazzoni, romanist de prestigiu, titularul catedrei de Limbă și Literatura Română al Universității din Pisa. Au intervenit pe parcurs specialiști slaviști și romaniști, italieniști și politologi, întrucat problemă romanității românești interesează nu numai filologia romanica sau lingvistică, ci devine tot mai mult un obiect interdisciplinar de studiu, în urma deschiderii României spre ceea ce înseamnă apartenența să la Uniunea Europeană. Nu mai este nevoie
Manifestări universitare italo-române by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/8879_a_10204]
-
de a scoate romanul în volum, în anul 1936, de data aceasta sub titlul care s-a impus ulterior Roman s kokainom (Romanul cocainei) și fără subtitlul Din însemnările unui bolnav. Critica romanului înregistrează noi nume, printre care cel al slavistului V.Veidle care, în revista Krug, nr. 2, 1936, întreprinde un examen tematic și poetic al cărții, semnalându-i stângăciile de stil, dar și punând în valoare „sinceritatea“ cuceritoare a autorului care „poate să nu placă, dar pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Organizarea noii biserici bulgare, prin înființarea unor episcopii pe malul drept al Dunării, în locul scaunelor episcopale latine anterioare (secolele IV-VI), precum Durostorum (Dârstor) și Bononia (Vidin), a contribuit mai mult la întărirea legăturilor bisericești cu slavii sud-dunăreni. Pandele Olteanu, slavist, pe baza unor elemente toponimice și lingvistice, a dovedit că Transilvania de nord-vest și Maramureș s-au aflat în sfera de influență cultural-bisericească a Moraviei Mari, zonă din care au pătruns unii termeni în limba română. Prin acești ucenici moravi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Fundu Herții (jud. Botoșani), Iași, 1987. 28. Istoria Românilor, vol. III, p. 91-93. 29. M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, București, EIBMBOR, 1991, p. 141-157, 172-184, 185-201. CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII "O întreagă școală de slaviști a încercat timp de două secole să arate că slavii au avut o inițiativă politică servită de o organizație militară, că ei au urmărit conștient, nu ca seminții, ci ca națiune (neam), o idee de stat, care a acoperit în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ne-au influențat sub raportul rasei (neamului), al limbii, al organizării sociale și de stat, sub raport cultural și bisericesc. Nici un alt popor, în afară de romani, nu a avut o înrâurire atât de puternică asupra noastră ca slavii. De-aici cuvintele slavistului Ioan Bogdan că "nu poate fi vorba de popor român înainte de absorbirea elementelor slave de către populația autohtonă romanică". Influența slavilor a fost considerabilă și ei sunt un element constitutiv (component) al poporului român, alături de cel autohton, dacic și cel roman
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pușcariu arăta, în 1939: "dintre toate popoarele conlocuitoare, slavii au exercitat asupra noastră cea mai masivă și îndelungată influență. Vocabularul nostru este atât de împănat de împrumuturi slave, încât limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine". Un alt slavist, I. Pătruț, spune și el: "porniți spre sud, de la nord de Carpați, slavii care au coborât pe la est de munți, au trecut în masă Dunărea în imperiul roman, invadând întreaga Peninsulă Balcanică (inclusiv Grecia), înjghebând, încă în veacul al VII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu o primă separare a graiurilor romanice din această parte a Europei, împinse spre sud, spre vest și spre nord, de presiunea triburilor slave care avansau spre Adriatica și Marea Egee. Pe linia de graniță a limbilor slave în Balcani, susține slavistul olandez Van Wyk, se păstrează urme neîndoielnice ale idiomului unei populații romanice. Cercetarea diferențelor dialectale ale românei primare duce la constatarea că adevărata limită între particularitățile nordice și cele sudice, frontiera care pare să împiedice orice fel de întrepătrundere și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în evul mediu, nu este mai puțin adevărat că acestea s-au suprapus unei romanități locale, est-carpatice, surprinsă arheologic la sfârșitul antichității (cf. D. Gh. Teodor, I. Ioniță, V. Spinei). Această expansiune nu justifică însă, în nici un caz, teoriile unor slaviști, conform cărora aceste ținuturi au fost ocupate succesiv de alte populații venite din stepă, alani, pecenegi și cumani. De la acești nomazi, care au lăsat și ei urme destul de evidente în toponimia provinciilor răsăritene (Moldova, Basarabia), mai degrabă decât de la rămășițele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
documente privitoare la perioada 1359-1490, reconstituie în prefața lucrării sale linia cercetărilor românești. El face trimiteri la lucrările lui Hasdeu, care în Arhivele istorice ale României (1865-1867) adună pentru prima dată documente româno-slave, Panaitescu amintește, de asemenea, și de opera slavistului Bogdan Documente privitoare la istoria românilor (1893-1900) -, situîndu-se el însuși în această continuitate prin editarea unei serii de documente. În acest sens, același istoric reeditează, în 1959, cronicile slavo-române publicate de Bogdan, după ce ar fi propus, cu un an în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cronica rezumă date după analele autohtone, de la întemeierea țării până la moartea lui Ștefan voievod, al cărui fiu, Bogdan al III-lea, e amintit laconic drept succesor la scaunul Moldovei. Comentatorul inițial și totodată traducător în românește al cronicii a fost slavistul Ioan Bogdan, pus în contact cu sbornicul rusesc prin intermediul celor două ediții ce refac, la Petersburg (în 1793-1794 și, respectiv, 1857), colecția de povestiri istorice strânse cândva spre uzul „pravoslavnicilor” cneji. Antologia, cu vădită aplecare spre mitul întemeietor, rodoslovii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
fi, de asemenea, membru corespondent al Academiei Suedeze și membru al Academiei Iugoslave, fiind distins cu titlul doctor honoris causa al universităților din Montpellier, Lyon și Aix-en-Provence. Face parte din Biroul Societății Internaționale de Științe Fonetice, din Comitetul Internațional al Slaviștilor ș.a. În 1980 i s-a decernat Premiul Herder. Autor al unor lucrări clasice în domeniul lingvisticii, precum Filosofia cuvântului (1946) și Istoria limbii române (I-VI, 1938-1966), R. este și un mare om de cultură, un mentor și un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
au influențat sub raportul rasei, al limbii, al organizării sociale și de stat, sub raportul cultural și bisericesc. Niciun alt popor năvălitor nu a avut o înrâurire așa de puternică asupra noastră. De aceea s-a și spus chiar, de către slavistul Ion Bogdan, că nu poate fi vorba de poporul român decât după amestecul cu Slavii" (Giurescu, 1942, p. 75). Simțind totuși pericolul unei supralicitări a componentei slave în constituția etno-spirituală a românilor, Giurescu se grăbește să adauge o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
țăranii, plebea și sclavii care au rămas] sunt liberi! Popoarele migratoare i-au eliberat" (p. 18). Inovația interpretativă nu este totuși de o radicalitate absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I. Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I. Heliade Rădulescu încă din epoca postpașoptistă: "Goții, barbari, au adus un suflu al libertății, care i-a făcut pe Romanii din Dacia să scuture
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
MIHĂILĂ, G.[heorghe] (7.IX.1930, Dăișoara, j. Brașov), slavist, filolog și istoric literar. Este fiul Ilenei (n. Oancea) și al lui Gheorghe Mihăilă, țărani. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Mircea Eliade” din Sighișoara (1943-1949). Admis la Facultatea de Filologie a Universității din București, o va absolvi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
slave sudice (1958-1961), al Catedrei de limbi slave (1961-1977, 1985-1990), prodecan al Facultății de Filologie (1960-1963), prodecan (1963-1967, 1979-1982) și decan al Facultății de Limbi Slave (1967-1972). A fost, de asemenea, secretar (1958-1966) și președinte (1990 și 1993) al Asociației Slaviștilor din România. Va funcționa, din 1990, ca redactor-șef al publicației „Romanoslavica” și ca director al Editurii Academiei. Debutează în volum în 1960, publicându-și teza de doctorat, Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic. Cuvintele sud-slave împrumutate, afirmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
Revista de folclor”, „Vilne slovo”, „Universalia” ș.a.) și de peste hotare („Bălgarski folklor” - Sofia, „Demos” - Berlin, „Pagine di ucrainistica europea. Slavica” - Alessandria, Italia). Între 1994 și 1996 s-a numărat printre colaboratorii postului de Radio România Internațional. Este membru al Asociației Slaviștilor din România, precum și al unor societăți științifice de peste hotare (Société Scientifique Sevcenko de la Paris, The International School of Ukrainian Studies din Kiev). Folclorist și comparatist reputat, cu concluzii acceptate în exegetica românească și străină, bun cunoscător (culegător și editor) al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
Voislava Stoianovici, Bibliografia lucrărilor cadrelor didactice de la Facultatea de Limbi Străine referitoare la raporturile literare româno- slave, în Raporturi literare româno-slave, București, 1976, 405-406; Robert Klymasz, „Narodjennia symvolu”, „Journal of Ukrainian Studies” (University of California), 1980, 2; Magdalena Kuțiuk, Contribuția slaviștilor români, în Elena Lința, Din istoricul slavisticii românești, București, 1982, 86-99; Ukrainska literaturna ențiklopedia, Kiev, 1996, 315; Tiberiu Pleter, „Individualitatea clasicilor”, în Comunicările „Hyperion”, VII, București, 1998, 202-203; Ion Dodu Bălan, Trandafirii și scaieții..., „Națiunea”, 1998, 20 mai; Sergii Lucikanin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
NANDRIȘ, Grigore (17.I.1895, Mahala-Cernăuți - 2.III.1968, Kew, Marea Britanie), slavist, eseist și memorialist. Este fiul Mariei (n. Lazăr) și al lui Dumitru Nandriș. Memorialista Anița Nandriș-Cudla este sora sa. Urmează școala primară în comuna natală, apoi cursurile gimnaziale și liceale la Cernăuți. În 1915 devine student al Facultății de Litere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
de o parte, să definească trăsăturile specifice ale limbilor slave (Unitatea lingvistică a popoarelor slave, 1927), iar pe de alta, să releve elementele de limbă și structură preluate de slavi de la români, cercetând astfel un traseu inedit, nefrecventat de alți slaviști. De la faptele de limbă va trece la compararea și aprofundarea relațiilor interetnice din perspectiva folclorului și a textelor scrise, luminând mereu rolul culturalizator al românilor în spațiul est-european, ca în lucrările Les Rapports entre la Moldavie et l’Ukraïne d
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
Universitatea din București, la Catedra de limbi și literaturi slave, promovând până la treapta de profesor; între 1982 și 1989 funcționează ca lector la Universitatea din Sofia, iar din 1999 la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Este, din 1998, vicepreședinte al Asociației Slaviștilor din România și membru în Comisia de istoria slavisticii din cadrul Comitetului Internațional al Slaviștilor. A colaborat la periodice din țară („Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”) și din străinătate („Bălgarski ezik i literatura”, „Sovremennik”) ș.a. Lucrarea de debut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
profesor; între 1982 și 1989 funcționează ca lector la Universitatea din Sofia, iar din 1999 la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Este, din 1998, vicepreședinte al Asociației Slaviștilor din România și membru în Comisia de istoria slavisticii din cadrul Comitetului Internațional al Slaviștilor. A colaborat la periodice din țară („Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”) și din străinătate („Bălgarski ezik i literatura”, „Sovremennik”) ș.a. Lucrarea de debut despre prozatoarea poloneză Maria Da¸browska îmbină metodologia tradițională cu cea modernă, a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
de la Brad (Omagiu lui Ion Ionescu de la Brad, 1957; In memoriam. Ion Ionescu de la Brad, 1971. De-a lungul anilor a participat la mai multe manifestări științifice naționale și internaționale. Pentru meritele sale științifice a fost ales membru al Asociației Slaviștilor din România (1964), al Societății de Științe Istorice din România (1970), al Asociației Oamenilor de Știință din România (1986ă etc. Stins din viață, la 25 mai 1995, Dr. Alexandru Andronic a fost înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași. BACIU, IOAN
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
de titluri (studii, articole, recenzii, noteă, se referă la domeniul lingvisticii, cât și la cel al istoriei și criticii literare. Ca amploare însă, problemele de limbă care l-au atras depășesc cele două domenii amintite mai sus. Fiind un eminent slavist, cercetările sale din domeniul filologiei slave și al lingvisticii ruse au dus la elaborarea unor studii care ocupă un loc de frunte în activitatea sa științifică. În această direcție, în afară de Gramatica limbii ruse și Cursul de limba slavă veche, se
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Reprezentanții Școlii Ardelene au susținut ideea originii latine a românilor; marele slavist Paul Joseph Schafarik în 1844 neagă amestecul tracilor și geto- dacilor cu romanii. 16) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
ROȘIANU, Nicolae (10.IV.1935, Mateești, j. Vâlcea), slavist și folclorist. Este fiul Mariei Roșianu (n. Morărescu) și al lui Ion Roșianu, învățători. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală, face studii liceale pedagogice la Râmnicu Vâlcea (1949-1953) și Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvită în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]