154 matches
-
aici o mărturie destul de timpurie despre vechimea poporului român în părțile Daciei. în: Dimitre Onciul, ". Studii asupra stăruinței Românilor în Dacia Traiană de A. D. Xenopol", 1885-86 [Note de subsol în lucrarea lui D. Onciul:] Adaug la aceste că și renumitul slavist Miklosich, căruia îi mulțămim de cea mai bună ediție a cronicei lui Nestor (1860), este de această părere. Vezi "Slavische Elemente im Rumänischen", Denkschriften der K[aiserlichen] Akad[emie] d[er] Wiss[enschaften], Wien, 1862, p. 2. Războiul, de care
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
Graziadio Isaia Ascoli, care compară pe larg istroromâna cu dacoromâna și aromâna, combatând ideea că istroromânii ar fi urmașii romanilor colonizați în Istria. Și cercetători de limbă germană abordează subiectul istroromânilor. Astfel, tot în 1861 apare și prima lucrare a slavistului sloven Franc Miklošič pe tema istroromânilor, apoi altele în 1880 și 1882, în care autorul afirmă originea sud-dunăreană a acestora. Textele istroromâne folosite de Miklošič în a treia sa lucrare îi sunt furnizate de către romaniștii Antonio Ive și Theodor Gartner
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
(n. 14/27 martie 1894, în satul Mahala, suburbie a orașului Dubăsari, gubernia Herson, Imperiul Rus - d. 14 decembrie 1980, București) a fost jurist, filozof al dreptului, publicist, istoric, etnograf, folclorist, antropolog, sociolog, slavist, profesor, membru de onoare al Academiei Române. A fost unul dintre doctorii în Drept de la Paris. A fost decorat postmortem de către președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, cu „Ordinul de Onoare”. Mama sa a fost împușcată de către sovietici deoarece ținea sub
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
Limbi Slave (1967-1972), prodecan al nou createi Facultății de Limbi și Literaturi Străine (1979-1982). Între anii 1995-2004, și-a asumat cu devotament nobila, dar dificila misiune de director general al Editurii Academiei. M. are merite deosebite și în activitatea Asociației Slaviștilor din România, al cărei membru este din 1957. A îndeplinit, pe rând, funcțiile de secretar (1958-1969), membru al Comitetului Asociației, vicepreședinte (1970-1976) și președinte (1990-1998). De asemenea, a fost vicepreședinte al Societății de Științe Filologice (1972) și al Societății Române
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
întreaga lume. Pentru meritele sale a fost recompensat cu premii și distincții, printre care se numără titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității „Kliment Ohridski” din Sofia, acordat în 1988, cu ocazia Celui de-al X-lea Congres Internațional al Slaviștilor, ținut în Bulgaria. Din 1970, M. este ales membru în Comitetul Internațional al Slaviștilor, iar în 1998, cu ocazia Celui de-al XII-lea Congres Internațional al Slaviștilor, desfășurat la Cracovia, i se conferă titlul de membru de onoare al C
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
se numără titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității „Kliment Ohridski” din Sofia, acordat în 1988, cu ocazia Celui de-al X-lea Congres Internațional al Slaviștilor, ținut în Bulgaria. Din 1970, M. este ales membru în Comitetul Internațional al Slaviștilor, iar în 1998, cu ocazia Celui de-al XII-lea Congres Internațional al Slaviștilor, desfășurat la Cracovia, i se conferă titlul de membru de onoare al C.I.S. Contribuția științifică a lui M. impresionează atât prin volum, cât, mai ales, prin
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
în 1988, cu ocazia Celui de-al X-lea Congres Internațional al Slaviștilor, ținut în Bulgaria. Din 1970, M. este ales membru în Comitetul Internațional al Slaviștilor, iar în 1998, cu ocazia Celui de-al XII-lea Congres Internațional al Slaviștilor, desfășurat la Cracovia, i se conferă titlul de membru de onoare al C.I.S. Contribuția științifică a lui M. impresionează atât prin volum, cât, mai ales, prin varietate, originalitate și erudiție. Pe parcursul a cinci decenii a publicat, la edituri de prestigiu
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
lui A. Leskien (1983), "Cronica universală" a lui Mihail Moxa (1989), "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare" (2005). Personalitate cu vocație enciclopedică, spirit critic și polemic, M. se afirmă nu doar ca un eminent slavist, lingvist, ci și ca românist și istoric literar. Autoritatea sa științifică s-a manifestat în dezbaterea unor probleme majore ale culturii noastre: formarea limbii și a poporului român, vechimea și dinamica raporturilor lingvistice și culturale româno-slave, circulația europeană a textelor
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
semnate de G. Mihăilă, "416-417, 430"); Onufrie Vințeler, "Gheorghe Mihăilă - reputat lingvist-slavist, istoric literar și cultural", în vol. "Portrete și cărți. I", Cluj-Napoca, 2005, "209-218"; Cuvintele de origine autohtonă în limba română". Acad. Eugen Simion, "Acad. Gheorghe Mihăilă, un eminent slavist", „Academica”, anul XVI, serie nouă nr. 47, februarie 2006, "53-65"; Academia Română, "Anuar 2007", București, "58": "Acad. Gheorghe Mihăilă", membru titular al Academiei Române din 2004 (corespondent - 1993); "Чуждестранна българистика през XX век. Енциклопедичен справочник (Bulgarian Studies Abroad in the 20th Century
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
lui Gheorghe Mihăilă, la a 70-a aniversare" (Marius Sala: "Gheorghe Mihăilă, la aniversare!", "267-268"), urmează "Bibliografia lucrărilor profesorului Gheorghe Mihăilă (1954-200)", alcătuită de Mihai Mitu (p. 269-288); „Romanoslavica”, XXXVII (Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine - Asociația Slaviștilor din România), București, 2001: "Volum consacrat prof. dr. Gheorghe Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române, la a 70-a aniversare". (Comitetul de redacție: "Profesorul Gheorghe Mihăilă la a 70-a aniversare", "9-11"); "In honorem Gheorghe Mihăilă", București, 2010 (Eugen Simion, "Schiță
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Canada ș.a.). A fost secretar de redacție (1958-1988) și redactor-șef (din 1989) al Revistei de lingvistică și știință literară, membru (din 1992) al Comitetului Internațional de patronaj al Atlasului Lingvistic Romanic (ALir) (Grenoble, Franta), membru al Comitetului Internațional al Slaviștilor, membru al Comisiei Interdepartamentale pentru limba de stat și grafia latină. Doctor Honoris Causa al Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, membru de onoare al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan” al Academiei Române, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova
Silviu Berejan () [Corola-website/Science/309494_a_310823]
-
Pețan întreabă "de ce nu putea să fi existat și la geți, mai ales că ambele alfabete -cel gotic și cel chirilic- au fost create în zona getică?" În privința semnului pentru "gi", acesta există astăzi doar în alfabetul sârb, iar cei mai mulți slaviști sunt de acord că este luat din alfabetul chirilic folosit în textele românești (la sârbi semnul este atestat pentru prima oară cu valoarea fonetică "gi" în sec. XVII, pe când în textele românești apare cu un secol mai devreme). Aurora Pețan
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Servien (1979), pe care-l va edita parțial mai tarziu. Intra într-un cerc de intelectuali cu care împărtășește aceleași idei: arheologul Dinu Adameșteanu (Italia), pictorul George Demetrescu Mirea (Franța), arhitectul Constantin Joja, etnologul Romulus Vulcănescu, istoricul culturii Edgar Papu, slavistul Ion C. Chițimia. Acțiunea să culturală devine deja proeminenta în acei ani. La revista “Luceafărul” inițiază proiectul “Noii geografii literare” în vederea stimulării creației locale și regionale, respingând centralizarea culturală. Efectele acestei idei au fost puternice și durabile și s-au
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
să fie derivat de la "Božaň", conducător din secolul al XI-lea al Castelului Bratislava. Pe lângă aceste nume, în documente din epoca Renașterii orașul a fost numit "Istropolis", „Orașul Dunării” în greaca veche. Numele actual, "Bratislava", datează din 1837, când eruditul slavist Pavel Jozef Šafárik a reconstruit o variantă a lui ("Břetislaw"), din nume mai vechi, considerând că erau derivate din numele conducătorului Boemiei Bretislav I. Numele a fost folosit inițial de către membrii mișcării naționale slovace în 1844, ca "Bratislav". După primul
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
n. 5 iunie 1871, Botoșani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Grigore Tocilescu, și teoreticianul marxist Constantin Dobrogeanu-Gherea. A studiat pentru prima dată în străinătate în Italia (aprilie și iunie 1890), apoi în Franța, unde a urmat cursurile "École pratique des hautes études". A contribuit la "Encyclopédie française", recomandat personal de slavistul Louis Léger. Reflectând asupra trecutului, a menționat: "„Nu am mai avut niciodată atât de mult timp la dispoziție, atât de multă libertate de spirit, atâta bucurie de a învăța de la acele mari figuri ale omenirii [...] ca atunci, în vara anului
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Imperiul Otoman și să se stabilească pe teritoriile din partea de sud a Imperiului Rus și în special în Gubernia Basarabia. Acei bulgari basarabeni, împreună cu coloniștii găgăuzi au fondat 43 sate în Basarabia, precum și orașele Bolgrad și Comrat. În anul 1832, slavistul ucrainean Iuri Venelin (1802-1839) a sugerat ca orașul Bolgrad să devină un centru al culturii și educației bulgare din Imperiul Rus, prin deschiderea unei școli centrale și a unui muzeu național bulgăresc; cu toate acestea, ideea nu a fost pusă
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
Ștefan- (n. 25 martie 1878, Crusova - d. 20 octombrie 1941) a fost un cercetător român în domeniul arheologiei, slavist și eseist, care și-a dedicat energia scoțând la iveala izvoade nestemate ale istoriei neamului. A participat la interpretarea și punerea în valoare a mărturiilor dobândite pe șantierele arheologului Constantin Pârvan în Dobrogea. Specialist mai ales în istoria slavilor sud
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
București în anul 1915, dar acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș se specializează în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena, cu profesorii V. Vondrák (elevul celebrului slavist F. Miklosich) și Paul Kretschmer. Între anii 1920-1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii Kazimierz Nitsch, Jan Rozwadowski, Jan Łoś, Ignacy Chrzanowski și Stanisław Wędkiewicz. Grigore Nandriș a fost primul
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
de o parte, să definească trăsăturile specifice ale limbilor slave ("Unitatea lingvistică a popoarelor slave", 1927), iar pe de alta, să releve elementele de limbă și structură preluate de slavi de la români, cercetând astfel un traseu inedit, nefrecventat de alți slaviști. De la faptele de limbă va trece la compararea și aprofundarea relațiilor interetnice din perspectiva folclorului și a textelor scrise, luminând mereu rolul culturalizator al românilor în spațiul est-european, ca în lucrările "Les Rapports entre la Moldavie el l’Ucraïne d
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
(numele de familie la origine: Göbl, n. 20 mai 1910, Miskolc - d. 5 februarie 1974, Budapesta) a fost un lingvist maghiar, specialist în istoria literaturii, romanist și slavist, membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe. este principalul traducător al liricii eminesciene în limba maghiară. În perioada interbelică a tradus de asemenea în maghiară opera scriitorilor Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Alexandru Stamatiad și Alexandru Vlahuță. După cel de-al
László Gáldi () [Corola-website/Science/330881_a_332210]
-
(n. 29 ianuarie 1856, Brzeżany, d. 24 mai 1939, Berlin) a fost un profesor polonez, filolog și slavist, istoric de literatură și cultură polonă. S-a născut într-o familie de trei generații asimilată și stabilită în Brzeżany, iar mai devreme în Stryj, aparținând unui ofițer de taxe, Aleksandr Marian Brückner. A studiat în Lvov, iar stagiul de
Aleksander Brückner () [Corola-website/Science/329402_a_330731]
-
familie de trei generații asimilată și stabilită în Brzeżany, iar mai devreme în Stryj, aparținând unui ofițer de taxe, Aleksandr Marian Brückner. A studiat în Lvov, iar stagiul de cercetare și l-a făcut în Lipsk, Berlin și Viena cu slaviști de renume: Leskien, Jagici, Miklosich. Și-a inceput doctoratul în 1876, iar titlul de doctor l-a obținut la Universitatea din Viena în 1878 cu teza de dizertație „Die slavischen Aussiedlungen in der Altmark und im Magdeburgischen“. A fost doctor
Aleksander Brückner () [Corola-website/Science/329402_a_330731]
-
la Facultatea de Limbi slave din București (1961-1966), unde obține în 1971 titlul de doctor în filologie. După absolvirea cursurilor de doctorat la Institutul Teologic din București a lucrat în redacția revistelor Patriarhiei și la Biblioteca Patriarhiei (1959-1960), la Asociația Slaviștilor (1961-1968), în redacția revistei "Contemporanul" (1968-1973). A fost ziarist „liber profesionist” în anii 1973-1989, fiind un colaborator al Securității, cu care a încheiat un angajament în 1973. A debutat ca ziarist în 1962 în paginile revistei "Luceafărul", colaborând apoi cu
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
-a pentru a îmbunătăți situația sanitară din provincii. Acesta a devenit mai târziu medicul personal al țarului. Tatăl, Peter Köppen, a fost prolific în geografie, istorie și etnografie, contribuind la studierea vechilor culturi rusești și la schimbul de experiență dintre slaviștii occidentali și cercetătorii ruși. Wladimir a frecventat școala medie în Simferopol (Crimeea) și a început să studieze botanica în 1864 la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg. Călătorea mult de la Sankt Petersburg la Simferopol, cât și prin Crimeea. Aceste călătorii
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]