149 matches
-
polonă, ține un curs de limba română (al cărui titular fusese Polihronie Sârcu), expunându-și concepțiile în prelegerea Znacenie rumânskoi filologhii dlia slavistiki i romanskih izucenii, ce se încheie cu următoarea concluzie: „Așa cum știința limbii române este de neconceput fără slavistică, tot astfel pentru slavistică este necesară cunoașterea filologiei române.” Din motive politice a fost însă îndepărtat din învățământ chiar în anul în care apărea această profesiune de credință, abia în 1913 reușind să ocupe postul de profesor de filologie slavă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
de limba română (al cărui titular fusese Polihronie Sârcu), expunându-și concepțiile în prelegerea Znacenie rumânskoi filologhii dlia slavistiki i romanskih izucenii, ce se încheie cu următoarea concluzie: „Așa cum știința limbii române este de neconceput fără slavistică, tot astfel pentru slavistică este necesară cunoașterea filologiei române.” Din motive politice a fost însă îndepărtat din învățământ chiar în anul în care apărea această profesiune de credință, abia în 1913 reușind să ocupe postul de profesor de filologie slavă la Universitatea din Varșovia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
Ariton Vraciu. Rubrici: „Studii, contribuții, interpretări”, „Evocări”, „Comentarii”, „Comemorări”, „Interferențe”, „Poetică și limbaj”, „Puncte de vedere”, „Perspective istorico-literare”, „Perspective de cercetare literară”, „Recenzii”, „Note”. Conține articole de lingvistică generală și comparată, de istorie a limbii române, de lingvistică romanică, germanică, slavistică, de stilistică și poetică, folcloristică, istoria literaturii române și universale, de literatură comparată (receptare literară și influențe), de critică literară. Volumul din 1972 este consacrat centenarului G. Ibrăileanu, cu studii semnate de Al. Dima, I. D. Lăudat, Const. Ciopraga, Mircea Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285340_a_286669]
-
Gh. Lazăr”. În 1942 devine doctor (magna cum laude) în filosofie și litere al Universității din București, susținând teza Filosofia lui Tolstoi, tipărită în 1944. Din 1947 e reîncadrat ca șef de lucrări, iar din 1949 șef al Catedrei de slavistică la Universitatea din Iași. Va fi înlăturat din învățământ în 1952, sub acuzația de „naționalism șovin”, „reacționarism” etc. În 1958 este rechemat la Universitate, unde predă istoria literaturii ruse. Este autorul unor studii despre Al. Mateevici, Antioh Cantemir, N. Dobroliubov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
să-l rețină asistent), A. Philippide, Orest Tafrali. A absolvit și Seminarul Pedagogic Universitar din Iași (1922). După ce funcționează ca profesor titular pentru limba română și limba latină la Liceul de Stat nr. 2 din Cernăuți (1923-1925), face studii de slavistică la universitățile din Varșovia, Lvov și Cracovia, unde a audiat cursuri ale etnologilor și etnografilor Jan St. Bystron, Eugeniusz Frankowski, Adam Fischer, Kazimierz Moszynski și St. Poniatowski (1925-1928). În 1928, la interval de doar câteva luni, obține titlurile de doctor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
universitățile din Varșovia, Lvov și Cracovia, unde a audiat cursuri ale etnologilor și etnografilor Jan St. Bystron, Eugeniusz Frankowski, Adam Fischer, Kazimierz Moszynski și St. Poniatowski (1925-1928). În 1928, la interval de doar câteva luni, obține titlurile de doctor în slavistică și în filosofie la Universitatea din Cracovia. Este profesor secundar la Cernăuți (septembrie 1928) și la București (1929- 1934), director al Institutului Român din Sofia (1934-1937), profesor suplinitor, apoi, prin concurs, profesor definitiv la Catedra de slavistică a Universității din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
de doctor în slavistică și în filosofie la Universitatea din Cracovia. Este profesor secundar la Cernăuți (septembrie 1928) și la București (1929- 1934), director al Institutului Român din Sofia (1934-1937), profesor suplinitor, apoi, prin concurs, profesor definitiv la Catedra de slavistică a Universității din Iași, din 1938 până în noiembrie 1947, când este exclus pentru totdeauna din învățământ, deoarece - critic neîmpăcat al realităților de după august 1944 - protestase împotriva răpirii Basarabiei și nu admitea ingerințe în autonomia universitară. A fost ales membru post-mortem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
mai larg, problemele periodizării și răspândirii geografice a cuvintelor de origine slavă din limba română. O secțiune a cărții este consacrată filologiei slavo-române, schițându-se aici etapele disciplinei, de la Ioan Bogdan până la Emil Petrovici, savanți care au impus cercetările de slavistică românească în spațiul internațional. Tot în sfera lingvisticii se menține culegerea Studii de lingvistică și filologie (1981), dar va îngloba și abordări de istoriografie a literaturii române vechi, semn al interferării lor în activitatea științifică a autorului. În prima parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
REBUȘAPCĂ, Ioan (29.V.1935, Dărmănești, j. Suceava), comparatist, folclorist și traducător. Frecventează școala elementară în satul natal, liceul la Siret (1951-1955), devenind apoi student al secției de slavistică a Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1955-1960). După absolvire funcționează la Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universității bucureștene, parcurgând toate treptele didactice până la aceea de profesor universitar (1997). Urmează stagii de specializare în Ucraina (în 1969, la Lvov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
Facultatea de Limbi Străine referitoare la raporturile literare româno- slave, în Raporturi literare româno-slave, București, 1976, 405-406; Robert Klymasz, „Narodjennia symvolu”, „Journal of Ukrainian Studies” (University of California), 1980, 2; Magdalena Kuțiuk, Contribuția slaviștilor români, în Elena Lința, Din istoricul slavisticii românești, București, 1982, 86-99; Ukrainska literaturna ențiklopedia, Kiev, 1996, 315; Tiberiu Pleter, „Individualitatea clasicilor”, în Comunicările „Hyperion”, VII, București, 1998, 202-203; Ion Dodu Bălan, Trandafirii și scaieții..., „Națiunea”, 1998, 20 mai; Sergii Lucikanin „Individualitatea clasicilor”, „Slovo i cias” (Kiev), 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
său, Ion Nandriș, urmează, la Universitatea din Viena, cursuri de specializare în filologie slavă și indoeuropeană (cu profesorii V. Vondrák și P. Kretschmer). Între 1920 și 1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii K. Nitsch, J. Rozwadowski, J. Loș, J. Chrzanowski și St. We˛dkiewicz. Își ia doctoratul în filologie cu teza Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna (1922). Reîntors în țară, funcționează pentru o scurtă perioadă ca profesor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
călătorește mult în Italia, Franța, Spania, Elveția, Belgia, SUA și la Muntele Athos. Colaborează la majoritatea revistelor de filologie, în special slavă, din țară și străinătate, la „Comparative Literature Studies”, „Annali dell’Istituto Universitario Orientale” ș.a. După primele articole de slavistică, axate pe chestiuni strict lingvistice, N. se îndreaptă spre aspectele de mai larg contur, menite, pe de o parte, să definească trăsăturile specifice ale limbilor slave (Unitatea lingvistică a popoarelor slave, 1927), iar pe de alta, să releve elementele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
fiul Teodorei (n. Mizumscaia) și al lui Teodosie Bogaci, preot. A urmat liceul la Hotin și Cetatea Albă, iar în 1938 a absolvit Facultatea de Litere din Iași, unde a și lucrat, scurt timp, ca asistent universitar la Catedra de slavistică. Între 1946 și 1971, a fost colaborator științific, apoi șef al sectorului de folclor al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe al RSS Moldovenești, iar între 1971 și 1980, conferențiar universitar la Institutul Pedagogic din Irkuțk (URSS
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]
-
vezi și Weiner: 1984, 44-45). Din punct de vedere cultural, divergențele româno-sovietice s-au concretizat prin profunda limitare a influenței limbii și literaturii ruse asupra programei educaționale. Institutul Maxim Gorki a fost practic desființat prin încorporarea sa în facultatea de Slavistică, parte a unui "nou institut de Limbi Străine și Literatură" din cadrul Universității din București. Simbol al "hegemoniei sovietice asupra vieții culturale românești în timpul erei staliniste", institutul Maxim Gorki ajunsese în timpul anului universitar 1957-1958 să aibă în jur de 150 de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fă?? nu poate dec�ț s??? i exprime opinia. �Revista istoric? rom�n? � a fost o publică? ie valoroas? , Panaitescu aduc�ndu?? i contribu? ia la istoriografia rom�n? prin abordarea să original? ? i cuno? țin? ele lui �n domeniul limbilor slave ? i al slavisticii. Br? tianu era expert �n istoria Bizan? ului. Contribu? ia lui Giurescu la istoriografia rom�n? a fost etichetat? de Michelson drept un �reper�, ceea ce este poate exagerat. Giurescu nu oferea orizontul intelectual al lui Iorga. Cuno? țin? ele lui de istorie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
slave, promovând până la treapta de profesor; între 1982 și 1989 funcționează ca lector la Universitatea din Sofia, iar din 1999 la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Este, din 1998, vicepreședinte al Asociației Slaviștilor din România și membru în Comisia de istoria slavisticii din cadrul Comitetului Internațional al Slaviștilor. A colaborat la periodice din țară („Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”) și din străinătate („Bălgarski ezik i literatura”, „Sovremennik”) ș.a. Lucrarea de debut despre prozatoarea poloneză Maria Da¸browska îmbină metodologia tradițională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
avansat conferențiar. În această perioadă, a predat cursurile Istoria pedagogiei și Legislația școlară. Din anul 1949, a fost numit profesor suplinitor de Limbă și Literatură rusă la Facultatea de Filologie a Universității Al.I.Cuza, preluând și șefia Catedrei de Slavistică. Astfel, a devenit cunoscut nu numai ca filosof, pedagog și sociolog, ci și ca istoric și critic literar, unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii și literaturii ruse și slave, în general. Profesorul Vasile Harea a funcționat în învățământul
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
nota maximă. În anul 1948 a devenit lector universitar. În noua sa calitate, a contribuit substanțial la reorganizarea, pe baze moderne, a secției de limba și literatura rusă. Ca șef al catedrei s-a preocupat atât de relansarea studiilor de slavistică cât și de formarea, sub raport didactic și științific, a cadrelor tinere. Odată cu reînființarea secției de limba și literatura franceză, în 1957, a fost transferată în noul colectiv, potrivit opțiunii sale. A devenit, din acel moment, principala colaboratoare a profesorului
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Școala Normală V. Lupu -, unde a predat limba română și limba latină. Anul 1941 marchează intrarea sa în învățământul universitar ieșean, căruia i-a dedicat 34 de ani, până în 1975 când s-a pensionat la cerere. Asistent la Catedra de slavistică a Facultății de Litere și Filozofie din Iași, în 1941, A. Zacordoneț a fost numit lector în 1948, dată când a luat ființă, la Universitatea Al.I.Cuza, o secție de limba și literatura rusă. A funcționat o scurtă perioadă
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
mult tergiversată? Poate pentru că de obicei miza era extrem de mică. Erau uneori în joc mize financiare sau politice meschine, dar cauza principală era în general ego-ul. O strînsă prietenie l-a legat pe Iorga de Ion Bogdan, un profesor de slavistică de la Brașov (care îi va deveni cumnat), pe care îl considera un european înzestrat cu o gîndire ordonată și limpede. Vorbea batjocoritor despre felul în care colegilor săi mai vîrstnici nu le venea să creadă că îndrăznea să se împrietenească
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
căsătoriseră mai mult din romantism, pășind pe văzduh și magie, decît pe baza stabilirii compatibilității lor. Iorga s-a căsătorit a doua oară (la 4 februarie 1904) cu Catinca Bogdan, sora prietenului și colegului său, profesorul Ion Bogdan, specialist în slavistică la Universitatea din București. Familia Bogdan era o familie de intelectuali români din Transilvania. Iorga s-a mutat cu noua lui soție într-un apartament modest din București, rămînînd acolo pînă în 1907, cînd s-a stabilit la Vălenii de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de al treilea membru important al Noii școli de istorie era P. P. Panaitescu. A devenit legionar, dar acest lucru nu a constituit ulterior un obstacol în calea trecerii sale în slujba comuniștilor. Comuniștii aveau nevoie de un specialist în slavistică 158. Poate că a mai existat un factor care a facilitat metamorfozarea lui Panaitescu: el nu s-a angajat niciodată (cel puțin în scrierile sale) în polemici antisemite. Paul E. Michelson consideră că lucrările lui istorice sînt originale și controversate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românești 167. Autorul cărții de față nu poate decît să-și exprime opinia. "Revista istorică română" a fost o publicație valoroasă, Panaitescu aducîndu-și contribuția la istoriografia română prin abordarea sa originală și cunoștințele lui în domeniul limbilor slave și al slavisticii. Brătianu era expert în istoria Bizanțului. Contribuția lui Giurescu la istoriografia română a fost etichetată de Michelson drept un "reper", ceea ce este poate exagerat. Giurescu nu oferea orizontul intelectual al lui Iorga. Cunoștințele lui de istorie universală erau limitate și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Universitatea de la Roma în ianuarie 1933. În februarie 1933, Iorga a devenit membru al Institutului Franței, iar în același an, Doctor Honoris Causa al Universității de la Alger. A fost ales membru corespondent al Academiei Stanislas de la Nancy, al Institutului de Slavistică de la Londra și Praga, membru asociat al Societății de Studii Bizantine de la Atena și în cele din urmă al Academiei de Istorie de la Santiago, Chile. Regele Carol continua și el să-l copleșească cu ordine și medalii. În 1936, la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]