214 matches
-
al Companiei de Jandarmi Neamț și consemnate de d-sa într-un proces-verbal la aducerea la îndeplinire a misiunii încredințate prin înaltul ordin nr. 30 din 10-11 octombrie 1916, am ridicat din Tezaurul Mănăstirii următoarele odoare: 1.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1436, nr. inventar 36. 2.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1512, nr. inventar 36. 3.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1555, nr. inventar 36. 4.Un Panaghier al lui Ștefan cel Mare din 1502, nr. inventar 101. 5.Una
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
într-un proces-verbal la aducerea la îndeplinire a misiunii încredințate prin înaltul ordin nr. 30 din 10-11 octombrie 1916, am ridicat din Tezaurul Mănăstirii următoarele odoare: 1.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1436, nr. inventar 36. 2.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1512, nr. inventar 36. 3.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1555, nr. inventar 36. 4.Un Panaghier al lui Ștefan cel Mare din 1502, nr. inventar 101. 5.Una Cruce triplată ferecată cu filigran aurit din 1560, nr. inventar
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
prin înaltul ordin nr. 30 din 10-11 octombrie 1916, am ridicat din Tezaurul Mănăstirii următoarele odoare: 1.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1436, nr. inventar 36. 2.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1512, nr. inventar 36. 3.Una Evanghelie, manuscris slavon din 1555, nr. inventar 36. 4.Un Panaghier al lui Ștefan cel Mare din 1502, nr. inventar 101. 5.Una Cruce triplată ferecată cu filigran aurit din 1560, nr. inventar 16. 6.Idem, mai mică din 1558, nr. inventar 17
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care era o piedică în calea năvălirilor cazacilor și a tătarilor. Cu numele de astăzi, Huși, orașul este menționat în hrisovul scris de Toader diiac în Suceava, la 15 octombrie 1491, păstrat numai în traducerea românească, nu și în originalul slavon. Ștefan cel Mare descrie hotarul cel nou al târgului Vaslui, cu satele și siliștile lui, precizând punctele de reper: „și din gios de pădure în capul dumbrăvii, în dreptul pădurii la movila săpată, și apoi în gios piste zăpodia și piste
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Drăslăvăț (Drăslăvița sau Drislavele, lângă Dorohoi). Originea denumirii Drăslăvița se poate regăsi în cuvântul rus слива (prun, prună) sau în verbul сливатъ (a vărsa, a turna, a curge). Numele apare menționat într-un document din 14 august 1432. Este corespondentul slavon al topicului românesc Cacaina (Căcaina), denumire întâlnită în orașele moldovenești. Un astfel de pârâu traversa târgul Huși, după cum se amintește în uricul din 23 ianuarie 1502. El izvora din viile care înconjurau orașul și se unea cu pâraiele Ochiu, Schitu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
12 Viori. 13 Monedă de patruzeci de bani. 14 Toba. 15 Îndreptățesc. 16 Folositoare. 17 Ședință. 18 Semnez. 19 Sentimentul vârstei sale (franceză). 20 Strămoș. 21 Alice. 22 Păsări. 23 Recoltă. 24 Monedă turcească. 25 Primele litere din alfabetul chirilic (slavon). 26 Sport național la români (se joacă, în echipă, cu o minge). 27 Joc de copii. 28 Mânios, nervos. 29 Dans popular. 30 Rege. 31 Corp de infanterie (ieșit din uz) 32 Potolit. 33 S-a revoltat. 34 Generația tânără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la sud și la est de Munții Carpați erau români, vorbind o limbă romanică înrudită îndeaproape cu latina, dar cu un mare procentaj de cuvinte de origine slavă. Erau creștini, cu toate că data convertirii lor nu este precisă; acceptaseră ritualul religios slavon și adoptaseră alfabetul chirilic, care a fost folosit în scrierile românești pînă în secolul al nouăsprezecelea. Ca și organizațiile ecleziastice din regatele slave de peste Dunăre, biserica română avea să rămînă legată de Constantinopol, deși avea propriile ei organizații naționale și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și apusean și supusă atît influenței Romei, cît și celei a Constantinopolului, Croația a fost firește scena unor controverse religioase. Existau două partide, unul care era în favoarea unirii cu Roma și a acceptării liturghiei în limba latină, celălalt preferînd ritualul slavon utilizat în bisericile ortodoxe slave. Alegerea Romei a fost în cele din urmă opțiunea decisă în timpul domniei lui Zvonimir (1075-1089). După convertirea poporului, ținuturile croate au intrat în sfera influenței occidentale și catolice. Independența croată nu a durat mult timp
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
20, p. 300)"/>. „Caracteristica zoomorfică a popoarelor” (cum o numea B.P. Hasdeu) nu ar fi - după Moses Gaster - proprie tradiției românești, ci celei paleoslave. Într- adevăr, cel mai vechi text de acest gen descoperit În spațiul românesc este un manuscris slavon din prima jumătate a secolului al XVI-lea. El nu face parte, așa cum au susținut Marianne Mesnil și Assia Popova, „dintr-o legendă biblică apocrifă, Legenda lui Avram” <endnote id="(108, p. 236, n. 22)"/>, ci doar a fost copiat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Zoosophia, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, pp. 158-163 (ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2012, pp. 173-179). 174. Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, text stabilit de Florica Moisil și Dan Zamfirescu, cu o nouă traducere a originalului slavon de G. Mihăilă, Editura Minerva, București, 1971. 175. Leonardo da Vinci, Scrieri literare, Editura Albatros, București, 1976. 176. B.P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, Editura Socec și Teclu, București, vol. I-III, 1886-1893. 177. Dr. I. Braun, Bibliothek des Frohsinns. Deutsche
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mss. miniate sunt slavone. De la popa Nicodim, întemeietor al Tismanei, a rămas o Evanghelie copiată în 1405, la M-rea Neamțul s-a caligrafiat în 1429 un Evangheliar. Într-o mănăstire munteană călugărul sârb Macarie tipări în 1508 un Liturghier slavon. Propaganda reformaților în partea de sus și de jos a Ardealului folosi, spre a capta pe preoții români, texte în limba națională în locul celor în moarta limbă slavonă, care era latineasca noastră. Psaltirea șcheiană, Codicele voronețean ("Faptele apostolilor") găsite în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau un Heliant n-avem în această epocă. Traducerile sunt însoțite uneori de precuvântări, care au interesul lor filologic și psihologic. Procurîndu-și teasc de la Petru Movilă, mitropolitul de obârșie română din Kiev, Matei Basarab începu seria tipăriturilor printr-un Molitvenic slavon în 1635 și prin Pravila românească ("direptătoriu de leage") tălmăcită după un nomocanon slav de Mihail Moxalie (1640), după care urmară alte cărți slave și române. Vasile Lupu în Moldova așeză și el la Trei-Ierarhi tipar adus prin ajutorul aceluiași
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a spătarului Ioan Canta (epoca 1769-1774) sunt simple documente. CRONICARII MUNTENI Însemnările muntene despre începuturi sunt foarte sărace și sunt reprezentate printr-un scurt pomelnic de voievozi, greșit și acela. Un călugăr oltean, Mihail Moxa, traducând în 1620 un Hronograf slavon, introduse scurte știri despre români. Un Kyr Gavriil, protul Sfântului Munte, compuse în grecește o viață a Sfântului Nifon în care intră prin natura lucrurilor și elemente istorice despre domnia lui Radu cel Mare, a lui Mihnea și a lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care în realitate n-a făcut parte nici dintr-o școală, balotat între spiritul cel vechi și cel nou. Din pricina acestei atitudini critice, a acestui spirit "electic", moldovenii erau taxați, de școala adversă din Blaj și București, de "reacționari, aristocrați, slavoni, rusolatri". Dar Russo, în numele moldovenilor, se roagă de ardeleni să-i lase să lucreze în voie "limbușoara asta turcită, grecită, ungurită, slavonită și ce-a mai fi". "Noi moldovenii, dimpotrivă, simțim că mare avuție, inspirație și limbistică este în cântecele
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ă1855î, p. 355, 482. "Lăsați-ne să lucrăm în voia sa limbușoara asta turcită, grecită, ungurită, slavonită și ce a mai fi...1, limba acea care le-au făcut românilor veacurile, pentru care i-au hulit, necăjit, chinuit ungurii și slavonii"2 . Această pietare a lui Russo pentru limba "asta turcită, grecită, slavonită", așa cum e ea, pentru limba vie, cum e în popor, vine desigur și din priceperea lui, dar și din marea lui iubire pentru poporul de la țară, pentru țărănime
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pragmatice sub influența uzului. 3.1.2.1.Interjecția iată a pătruns în română din bulgară (< eto, ete etc.), cel mai probabil prin intermediul textelor bisericești, în texte românești scrise, de diverse facturi, urmând, inițial, tiparul de utilizare preluat din textul slavon și dezvoltând, ulterior, alte sensuri contextuale. Concomitent cu forma cultă, interjecția iată a pătruns și pe filieră populară (dialectală), în forme ca ete/iete etc., în graiurile sudice (oltenești, muntenești), concurând forma locală uite și dând naștere unor forme contaminate
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
prin intermediar, și în limba română: Desiderosus sau Drumul către dragostea lui Dumnezeu. Din polonă, romanul alegoric a fost tradus în slavona de redacție rusă și tipărit în anul 1688 la Moscova. Cea mai veche copie manuscrisă cunoscută a textului slavon se găsește într-un miscelaneu din prima jumătate a secolului al XVIII-lea de la schitul Poiana Mărului, alături de scrieri originale ale starețului Vasile, dar și de alte copii ale unor scrieri mai vechi. Deosebit de interesantă este așezarea unui îndrumar alegoric
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
de traduceri ale unor vestite îndreptare ascetice răsăritene. Lucrul nu este neobișnuit, de vreme ce Ignațiu de Loyola enumera printre maeștrii săi spirituali pe Ioan Klimax (Scărarul), iar lui Nicodim Aghioritul nu-i erau deloc străine „exercițiile” lui Ignațiu de Loyola. Miscelaneul slavon de la Poiana Mărului a circulat apoi la mănăstirile Neamț, Probota, Vorona, Dobrușa, Călărășanca și - la sfârșit - în Iași. D. a fost tradus în limba română, s-ar părea, de însuși Paisie Velicikovski, bine cunoscutul ucenic al starețului Vasile. Textul românesc
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
circulat apoi la mănăstirile Neamț, Probota, Vorona, Dobrușa, Călărășanca și - la sfârșit - în Iași. D. a fost tradus în limba română, s-ar părea, de însuși Paisie Velicikovski, bine cunoscutul ucenic al starețului Vasile. Textul românesc este amplificat față de textul slavon, cuvintele mai rare sunt explicate și localizate, termenii de spiritualitate occidentală sunt redați prin termenii tradiționali românești, totul conferind prelucrării un farmec aparte. Modul de transmitere prin copii manuscrise dovedește că la Poiana Mărului, deși exista doar un schit, era
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
le mai aud foșnirea, doinirea / În «limba» română...” (România). Recursul la latinitate, izvorând dinspre Geția spre Italia, reface drumul spre originile împăratului Traian și tranșează la nivelul cuvintelor cele mai adânci semnificații ale trăirilor românești; poetul remarcă în da-ul slavon și nu-ul latin deosebirile fundamentale de atitudine istorică: „Tu, deci, să știi că - acest slavon da, moale / L-am fost rostit plecați umili din șale. / În el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
Italia, reface drumul spre originile împăratului Traian și tranșează la nivelul cuvintelor cele mai adânci semnificații ale trăirilor românești; poetul remarcă în da-ul slavon și nu-ul latin deosebirile fundamentale de atitudine istorică: „Tu, deci, să știi că - acest slavon da, moale / L-am fost rostit plecați umili din șale. / În el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
începând cu aceea a lui Titu Maiorescu și încheind cu ediția lui G. Ibrăileanu. Un foarte întins articol, semnat George Constant, e intitulat Școli și curente în literatura română, cu subtitlul: Curente determinate de influența estului și sud-estului european. Curentul slavon. N. Argintescu-Amza oferă o versiune românească de excepție a poeziei lui Mallarmé, Apparition. Sub genericul De la Caragiale citire..., sunt reunite câteva anecdote ce îl au drept protagonist pe marele dramaturg. Emoționante sunt și fragmentele memorialistice ale lui Gala Galaction, care
ALMANAHUL SCOLARILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285292_a_286621]
-
nu un simplu vehicul al unei gândiri care își caută astfel dreptul la memorie. Un alt aspect esențial al acestui stil inovativ este cel legat de lexic. Cum abia în secolul al XVII-lea limba română începe să concureze etimonul slavon, este explicabilă sărăcia fondului de bază al vocabularului. Cu ce avea la îndemână, Cantemir nu avea cum să scrie Istoria ieroglifică, text în care sunt vehiculate idei, concepte, în care sunt folosite reguli clare ale retoricii, logicii ș.a.m.d.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu va fi niciodată singur, în singurătate, nici străin de soțietate". Și adaugă câteva rânduri mai jos: "el nu va căuta de a doborî pe concurenții (râvnitorii) săi în a sa cale"24. Neologismul, concurent, pregătește deja înlocuirea vechiului cuvânt slavon, râvnitor, fără totuși să renunțe la temele sale. Ceea ce ține laolaltă această societate literară e una dintre componentele importante ale modelului emulației: invidia. Ea structurează coprezența, îi determină pe literați să meargă alături și să facă aceleași gesturi. Dorința de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
la număr la Divan și ei aveau datoria să „aducă la divan pe cei pârâți, care nu se arătau la vedere, și să împlinească datoriile de la datornicii răi de plată". Despre o astfel de funcție se menționează într-un ispisoc slavon de la Vasile Vodă din anul 1644, dar și într-o rezoluție a vel-logofătului din anul 1815: „Velvornicul za Aprodi. Să se aducă pe 2-3 dintre pârâți, cu înadinsu aprodu". Deci aprozii erau sub ordinile vel-vornicului de aprodi, care mai înainte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]