214 matches
-
până acum, care să fi apărut nu mult după 1802 și din care dl. Vl.P. a descoperit un exemplar în Biblioteca Universității din Cernăuți. În sfârșit mai trebuie semnalate documentele publicate de dnii C. Zoppa și L. Morariu: unul slavon și două românești privitoare la judecăți de moșie din 1608 de la Constantin Movilă și din vremea lui și o carte de judecată dela Toader Kallimaki din 1759. Dl. C. Gheorghian semnalează Documente Tăutulești, aflătoare în tabula Tribunalului din Cernăuți”. (Din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de-a lungul secolului al XVIII-lea. Nicolae Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" consemnează participarea bănățenilor la toate campaniile importante ale Imperiului din veacul al XVIII-lea, de la Războiul de Succesiune la Tronul Poloniei (1733-1738), când militarii horvați, slavoni, murășăni, tiseăni, În nume haiduții, cu căpeneăge roșii, În Italia asupra lui Carol al Spaniilor marsără, și asupra franțozilor, la Războiul pentru Succesiunea Austriacă (1740-1748: „În oaste pe Baeru șBavariaț s-au dus”) și la Războiul de Șapte Ani (1756-1763
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dar miniaturistica sa conține numeroase elemente personale sau inspirate din surse folclorice autohtone care, tratate cu o tehnică perfectă, într-o viziune proprie, indică în U. un original artist plastic, primul cunoscut în cultura română. Capodopera lui este un Tetraevangheliar slavon din 1429 (păstrat la Biblioteca Bodleiană din Oxford) cu o grafie impecabilă, cu ornamente și miniaturi desăvârșite, cu tartaje de argint ciocănit și frumos legate. Alte șaisprezece manuscrise din perioada 1413-1449, semnate de el sau atribuite lui, se află în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
biblioteci din străinătate (Maria Rădulescu - manuscrise românești și tipărituri românești în limba slavona în Biblioteca Națională din Sofia; Ion Radu-Mircea - manuscrise slavo-române în biblioteci străine; G. Mihăilă - manuscrise slavo-române din colecția M.P. Pogodin); texte medicale (Lucia Djamo-Diaconiță despre un text slavon de farmacoterapie populară din secolul al XVI-lea). O atenție deosebită se acordă personalității lui Petru Movila. Astfel, Dan Horia Mazilu evidențiază rolul jucat de ierarhul moldovean în inițiativele de modernizare a eclesiologiei răsăritene, Stanislav Semcinski tratează problemă locului studiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
această operațiune militară ajunseseră sub administrație românească aproape toate teritoriile ungurești pe care România le revendica. Numai în privința Banatului mai existau anumite discuții: în Arad au sosit trupe franceze, la Timișoara mai întâi unele sârbe, apoi franceze, conducătorii noului stat slavon de sud dorind să se aleagă cât mai multe odată cu pământul agricol de calitate excepțională, cu întinsele zăcăminte minerale din sud și cu ramurile de industrie dezvoltate aflate în regiune. În teritoriul proaspăt cucerit a început rapid, încă dinainte de iscălirea
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
a învățat în localitatea natală, apoi la gimnaziul din Gabrovo, pe care l-a absolvit în 1900. Între anii 1901 și 1905 studiază filologia slavă la Universitatea din Sofia, încheindu-și pregătirea cu o lucrare prilejuită de editarea unicului manuscris slavon (incomplet) al Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și intitulată Bălgarskata knijnina vă Romănia i edno neino proizvedenie (1905). Dincolo de unele opinii preconcepute privind specificul culturii vechi românești în limba slavonă, studiul reprezintă o prefigurare a viitoarei sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
1951 ca Institut de Limbă Bulgară, unde a condus secția care a realizat Dicționarul limbii bulgare literare contemporane (I-III, 1955-1959). Cunoscând limba română și recurgând la bibliografia fundamentală de la noi, R. a reușit să analizeze în paralel textul original slavon al Învățăturilor lui Neagoe Basarab..., pe baza studierii manuscrisului slavon păstrat la Sofia și a ediției din 1904 a lui P.A. Lavrov, și textul românesc, prin consultarea ediției din 1843 a lui Ioan Eclesiarhul și a celei din 1865, realizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
care a realizat Dicționarul limbii bulgare literare contemporane (I-III, 1955-1959). Cunoscând limba română și recurgând la bibliografia fundamentală de la noi, R. a reușit să analizeze în paralel textul original slavon al Învățăturilor lui Neagoe Basarab..., pe baza studierii manuscrisului slavon păstrat la Sofia și a ediției din 1904 a lui P.A. Lavrov, și textul românesc, prin consultarea ediției din 1843 a lui Ioan Eclesiarhul și a celei din 1865, realizată de B.P. Hasdeu. A identificat astfel cu precizie o serie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
abordare tehnică, dar, în același timp, încura jează deschiderea orizontului, dincolo de tablou: sistemul de limbă, sistemul stilistic, stilul literar tradițional, sistemul prozodic în specificitatea lui, tradiția culturală și istorică, sistemul artistic individual. În lumina modernității critice, cerce tătoarea spațiului liric slavon Elena Loghinovski pare și mai iubitoare de rigoare decât Marina Mureșan Ionescu: Privit în mod consecvent dialectic, ca unitatea și întrepătrunderea elementelor din diferite straturi ale textului, conceptul de "structură", [...] consi derat într-un context mai larg, dat de conlucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Metodie și prin Sfântul Adalbert, episcop de Praga (997). Cehii și slovacii au fost încreștinați tot prin sfinții greci Ciril și Metodie (†868, respectiv †885), care le-au introdus Liturghia în limba vetero-slavă, tradusă din greacă și latină, și alfabetul slavon. De la ei, creștinismul a trecut la poloni, pe timpul regelui Mecislav, dar mai ales prin Boleslav (secolul al X-lea) în forma romană și, mai sigur, sub regele Cazimir (1040-1058), având ca apostol pe Sfântul Adalbert, venit din Boemia. Bulgarii s-
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
conțin date și elemente legendare despre Vlad Țepeș. Versiunea slavonă, ulterioară celei germane, având cu aceasta o serie de elemente anecdotice comune, dar cu episoade mai dezvoltate literar, se deosebește prin optica favorabilă în care este așezat domnul român. Textul slavon îmbină anecdote de sursă folclorică și înregistrări de fapte sau situații istorice precise - luarea lui Vlad Țepeș ca prizonier, eliberarea lui, ultima sa domnie, informații despre familia și moartea acestuia. Varianta slavonă nu s-a păstrat în redacția originală, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
aduce în discuție „transferul trăsăturilor și atributelor sfințeniei Cuvioasei Parascheva unei divinități ancestrale din mitologia autohtonă, și anume Sfânta Vineri”. Este semnalată existența în orașul Tram( ?) din nord-vestul Bulgariei, „a unei peșteri în care ar fi locuit Sfânta Petka, numele slavon al Paraschevei, iar la intrare s-ar mai vedea încă pâinea care a împietrit în momentul trecerii ei la Domnul” (Manolache, 2010). În ceea ce privește regiunea de la nordul fluviului Dunărea, etnologul Bogdan Neagota avansează ideea că întreg creștinismul de aici s-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu pricesne”. Dincolo de umorul coroziv al scenei (Ion Barbu având, de altfel, o lungă serie de astfel de desene de presă dedicate moaștelor, pelerinajelor, moravurilor preoților - pe scurt, un fin observator al faptului religios) putem percepe faptul că pricesnele (din slavonul pricestanie - Sfânta Împărtășanie, părți din ea) fac parte din identitatea muzicală a grupurilor de pelerini. Ele sunt interpretate mai ales de femei în vârstă, fiind un marker identitar puternic atât al pelerinului în spațiul public mediatic, cât și al omului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
le mai aud foșnirea, doinirea / În «limba» română...” (România). Recursul la latinitate, izvorând dinspre Geția spre Italia, reface drumul spre originile împăratului Traian și tranșează la nivelul cuvintelor cele mai adânci semnificații ale trăirilor românești; poetul remarcă în da-ul slavon și nu-ul latin deosebirile fundamentale de atitudine istorică: „Tu, deci, să știi că - acest slavon da, moale / L-am fost rostit plecați umili din șale. / În el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
Italia, reface drumul spre originile împăratului Traian și tranșează la nivelul cuvintelor cele mai adânci semnificații ale trăirilor românești; poetul remarcă în da-ul slavon și nu-ul latin deosebirile fundamentale de atitudine istorică: „Tu, deci, să știi că - acest slavon da, moale / L-am fost rostit plecați umili din șale. / În el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
ceea ce îi conferă o perspectivă corectă și o bună cunoaștere a vieții acestuia. Scoasă la iveală abia în 1905, ca manuscrisul cu numărul 58 din fondul colecției A. Iațimirski, Autobiografia a cunoscut o primă ediție publicată a textului original integral slavon abia în 1986, prin grija slavistului grec din Tesalonic, A. E. N. Tachiaos. Tot în acel an, a fost finalizată și traducerea în limba română a textului de către Dr. Elena Lința, versiune care va apărea însă, mult mai târziu, în două
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
întârzie , ne apare neclar și nejustificat. Oricum, textul deja identificat ca fiind Autobiografia (sau prima parte a acestei Autobiografii) lui Paisie Velicikovski, în redactarea sa autografă, deși descoperit în 1905, a cunoscut o primă ediție publicată a textului original integral slavon abia în 1986, prin grija slavistului grec din Tesalonic, A. E. N. Tachiaos. Ulterior, textul a fost tradus în limbile italiană, franceză, engleză și a făcut înconjurul lumii. În România, deși traducerea textului din slavonă în română a fost finalizată încă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lui Paul Otlet (Bruxelles, 1930). În aceeași perioadă se afirmă ca istoriograf. De numele său se leagă aducerea la lumină a unui volum necunoscut din biblioteca lui Bălcescu, Histoire de la Valachie de M. Kogălniceanu, adnotată de N. Bălcescu. Traducând originalul slavon al unei cărți a lui Afanasie Nikitin, Călătorie peste trei mări, care cuprinde memoriile primului călător rus în India între anii 1466 și 1472, publicate cu ample comentarii (1960), sau înfățișând scrierile unui mare gânditor și poet bengalez traduse în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
de origine slavonă, legate de folosirea de către români a primei limbi scrise a slavilor în administrație, în practica cultului ortodox și în cultură. Despre Iω̃ afirmă, după Cantemir, că “este o prescurtare din Ioan sau Iωанн (Ιωαννυς), cum scriu slavonii, reproducând aici, ca în toate cuvintele luate de la greci, forma prototipului” (Slf, p. 57). Istoria stufoasă dezvoltată de Hasdeu în jurul acestui cuvânt se bazează pe presupunerea lui Cantemir, cum că Ioan sau Ioniță frate și urmaș la domnie al fraților
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
manuscrise, apoi tipărite (din 1508). Din rândul textelor literare originale scrise în slavonă și, implicit, în alfabet chirilic, se detașează, ca operă fundamentală a literaturii române vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (1517-1521). Puternica tradiție a scrisului slavon cu alfabet chirilic la popoarele slave ortodoxe (bulgari, sârbi, ruși, ucraineni) s-a făcut simțită și în cultura română, fiind continuată și după trecerea de la literatura în limba slavonă la literatura în limba română (după 1521, data Scrisorii lui Neacșu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
XVI-lea 60 de texte, manuscrise și tipărite, dintre care 41 unilingve (în românește) și 19 bilingve (în slavonă și română), marea majoritate aparținând literaturii religioase, câteva laice (Floarea darurilor ș.a.). Textele bilingve slavo-române sunt de trei categorii: 1) text slavon cu glose românești (Glosele Bogdan); 2) text slavon și text românesc pe două coloane verticale, alăturate (Tetraevangheliarul de la Sibiu); 3) text slavon cu traducere românească integrală (Psaltirea voronețeană, Pravila ritorului Lucaci ș.a., toate manuscrise; dintre tipărituri, Psaltirea lui Coresi, 1577
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
dintre care 41 unilingve (în românește) și 19 bilingve (în slavonă și română), marea majoritate aparținând literaturii religioase, câteva laice (Floarea darurilor ș.a.). Textele bilingve slavo-române sunt de trei categorii: 1) text slavon cu glose românești (Glosele Bogdan); 2) text slavon și text românesc pe două coloane verticale, alăturate (Tetraevangheliarul de la Sibiu); 3) text slavon cu traducere românească integrală (Psaltirea voronețeană, Pravila ritorului Lucaci ș.a., toate manuscrise; dintre tipărituri, Psaltirea lui Coresi, 1577). Aserțiunea lui D. Cantemir (Descrierea Moldovei), conform căreia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
majoritate aparținând literaturii religioase, câteva laice (Floarea darurilor ș.a.). Textele bilingve slavo-române sunt de trei categorii: 1) text slavon cu glose românești (Glosele Bogdan); 2) text slavon și text românesc pe două coloane verticale, alăturate (Tetraevangheliarul de la Sibiu); 3) text slavon cu traducere românească integrală (Psaltirea voronețeană, Pravila ritorului Lucaci ș.a., toate manuscrise; dintre tipărituri, Psaltirea lui Coresi, 1577). Aserțiunea lui D. Cantemir (Descrierea Moldovei), conform căreia românii au scris la început în alfabet latin, iar alfabetul chirilic ar fi fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
cărți populare etc. Pentru citit se utilizau în special cărțile religioase, iar una din primele tipărituri destinată scopului didactic a fost Întâia învățătură pentru tineri, apărută la Râmnic în anul 1726, prin grija tipografului Ilie de la Cernavodă, textul fiind bilingv - slavon și român. Așa cum se indică în predoslovie, cartea cuprinde: ,,literele pentru învățătura copiilor, tâlcuiala celor 10 porunci (...), tâlcuiala simbolului credinței și a celor nouă fericiri, în întrebări și răspunsuri”. În carte, se apelează la sprijinul protopopilor și preoților să învețe
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
care era o piedică în calea năvălirilor cazacilor și a tătarilor. Cu numele de astăzi, Huși, orașul este menționat în hrisovul scris de Toader diiac în Suceava, la 15 octombrie 1491, păstrat numai în traducerea românească, nu și în originalul slavon. Ștefan cel Mare descrie hotarul cel nou al târgului Vaslui, cu satele și siliștile lui, precizând punctele de reper: „și din gios de pădure în capul dumbrăvii, în dreptul pădurii la movila săpată, și apoi în gios piste zăpodia și piste
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]