643 matches
-
lexicală provoacă o vlăguire a imaginației. Imaginația nu poate avea eficiență decît în măsura în care, prin cuvinte, putem forma distincții în cadrul imaginilor. Nu poți să-ți păstrezi fecundă imaginația dacă cuvintele de care faci uz sînt tot mai puține și tot mai sleite în forța lor sugestivă. Ceea ce înseamnă că imaginile nu se hrănesc numai din imagini, ci și din nuanțele lexicale aflate chiar la întretăierea imaginilor. Un cuvînt este precum un punct de întretăiere, iar imaginile, întîlnindu-se în el, îi dau sensul
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
din poezia lui Petre Stoica este una cu ștaif, estetizată, ca o scenă dintr-un film sentimental: ,Am așternut farfuriile tacâmurile paharele/ toate sunt noi și toate/ au claritate de primăvară// și iată că nu vii nici azi// mâncarea se sleiește apa îngheață în pahare/ muzica noastră preferată cândva/ sughite funebru// mă așez la masă îmbrăcat/ cu haina actorului rămas fără rol" (Nici azi). Se poate vorbi aici de o retorică a gesturilor, despre chipul poetului reflectat în propria sa imaginație
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
de plumb, și îi era tot mai greu să se bucure de ceva”. O situație pe care o mai amân puțin. Cum zic, flux și reflux. Astăzi, în troleibuz, până la Obor. De acolo, cu trei opriri, pe jos. Ajung acasă sleit de puteri. Și am de mers de două ori în patru zile la, ține-te bine!, Târg. Ce noapte și ce zi! Cu somniferul tip măciucă încă în cap, mă trezesc la patru fără un sfert, după șase ore, ieri
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
se încălzea la soare. Numai nasul, subțire și coroiat, i se vedea de sub toate acestea. Dacă ni se întâlneau privirile, îmi făcea numaidecât cu ochiul: totul e bine, adică. Dar nu-i reușea să pară lipsit de griji. Prea era sleit de puteri ca să-i mai reușească măcar ceva.” (p. 68) Cele două povestiri care încheie volumul Cei șapte înțelepți și Passive Attack au în comun o căutare forțată a simbolurilor. Într-una dintre ele, oameni cât se poate de simpli
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
soarele Toscanei văzut la tv. cum niște timbre pe plic stau fixate de lumina lui care orbește fațada o face de rîs și nici o pasăre nu mai soarbe încrezătoare din paharul tău de-amiază nici o pasăre nu cade cu ciocul sleit în farfurie treptat aerul se-adună-n fereastra localului ca-ntr-un plămîn aerul pe care sticla pătată de muște l-a inspirat și-ntîrzie să-l expire.
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
mereu acolo unde-i rău Să stai pe loc? Da, dacă ți-e bine Și viața îți poartă noroc. VISE ÎN DEȘERT E atît de neobișnuit să visezi în deșert, Acolo între dunele de nisip Și vînturile uscate, Printre cămilele sleite de puteri Ce vise poți avea acolo? Sărate, cețoase, nebuloase, vântoase? Nu contează, Ba contează Te-ai dus în deșert să te rupi de lume De prieteni, de vecini, De niște străini, Chiar de visele de dinainte Acolo e locul
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
Speranța Rădulescu Dimineața, în holul hotelului, așteptând autocarul care ne va conduce la aeroportul Charles de Gaulle. Carul întârzie, așa că ne trecem vremea măsurându-ne din priviri. Toți sunt mulțumiți - concertul a fost triumfal -, dar sleiți de oboseală. Emil Mihaiu a stat treaz toată noaptea, muncit de o Reisefieber. Vasile Soporan și-a înfășurat grijuliu gâtul și glasul, în perspectiva unui nou turneu. Costică Lupu își trage mecanic cușma pe-o sprânceană. Jelu, mai agitat ca
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
râd, gazdele nu prea gusta glumă. DOMNUL GAZDĂ (către Doamna Gazdă) Ia dragă, cașcavalul ăla de-acolo, să nu devină pistă de carting. Doamna Gazdă ia cașcavalul și îl pune pe-o masă alăturată. DOAMNA GAZDĂ (dezamăgită) S-a cam sleit supă... MAMA Vai, da, ne scuzați, stiti, așa e când ai copilași. TATA (către copil) Hai, tăticule, să mâncăm. Uite, mănâncă taticu primul. (ia ostentativ o lingură de supă) Mmmm, ce bună e! COPILUL Vreau cașcaval! Toată lumea tresare. Doamna Gazdă
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
mi-au spus gluma cu tânțarii: Un tâlhar a fost legat de un copac și lăsat să fie mâncat de țânțari. După mai multe zile a fost găsit de niște trecători, care au încercat să-l salveze, alungând țânțarii. Osânditul sleit de puteri i-a rugat: "Lăsați-i tot pe ei, ăștia barem sunt sătui." A urmat o tăcere îndelungată, apăsătoare... Urma stația unde schimbam trenul. Privirile noastre s-au întâlnit... El a oftat. S-a oferit să mă ajute spre
LA DRUM DE SEARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385305_a_386634]
-
molcom din pipa lui frumoasă și nu spunea nimic. Mustățile lor însă erau umede de lacrimi și dorul de Didina îi înfrățea, dincolo de ranchiunele istorice sau culturale. De uimire, filatorilor de la masa vecină le ieși pe nas muștarul, iar micii sleiți pe carton le întoarseră stomacurile pe dos... Așa ceva era imposibil, sfida pur și simplu tot ce ne spuneau documentele de partid despre dușmănia milenară dintre cele două, sau chiar, de la o vreme, trei popoare. Totuși, cu timpul, serile de sâmbătă
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
ridice o mănăstire. În nopțile mult prea lungi petrecute într-o casă părăsită, cu vântul obraznic, strecurându-se prin ușile și ferestrele fără închizători, obligându-l să își ridice picioarele pe un scaun șubred pentru a le feri de îngheț, sleit de puterile trupești, părintele Îl ruga pe Domnul, în disperare :”Doamne, fă să mă mănânce ursul, pentru că nu sunt vrednic a înfăptui lucrarea ce mi-a fost hărăzită!” Ursul, plimbăreț greoi prin pădurea din apropierea locului în care trebuia construită mănăstirea
PĂRINTELE ILIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384427_a_385756]
-
salvării Divine: „Sunt risipiți și pier de lângă mine/ Dușmanii mei, în spaimă și rușine./ O, Cel Etern! Salvarea-i doar la Tine...” - textul biblic originar e stors până la ultima picătură. Temele și motivele poeziei psaltice, desăvârșit imnice, sunt, de asemenea, sleite în aluatul unei limbi fără cusur. Aburul sacru și parfumul biblic trimit la psalmii lui David. Lumina mistică e însă nouă, și licărirea verbului e alta. Suprasarcina pocăinței depline a pelerinului ajuns în pragul mântuirii e strivitoare pentru neinițiat. Schimbarea
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
soția. - Am să-mi revin, răspunse bărbatul recăpătându-și treptat culoarea în obraji. Am întâlnit locuri cu priveliști de basm, dar am trăit și experiențe îngrozitoare. - Elena, scoate niște carne de porc din oală și hrănește-l c-o fi sleit de puteri după atâta colindat, îi sugeră Veta. - Și o țuică să-i întărim puterile! - propuse Costache. - Că bine zici, vecine! - se învoi tânărul. Încinseră un chefuleț dar nu prea lung că după vreo două pahare de țuică, Pătru, care
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
un moment dat străini față de cineva. Îl privi încă o dată și văzu în ochii ei lipsa chemării. Nu mai era nimic acolo, iar el știa că se terminase. Ea-și bagă mâinile în buzunare și zise cu voce șoptită, parcă sleită de puteri: să mori într-o groapă când ești la 800m altitudine, e stupid. Îi întoarse spatele și plecă, lăsând în urma ei durere și un dor ce avea să-l înnebunească. Făcuse tot ce putuse și dăduse tot ce avusese
CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383391_a_384720]
-
culeagă polenul de pe meridiane, cât și faptul că în carte găsești date biografice ale autorului, fraze care curg lin precum apa Argeșului cristalin, ca o lacrimă curată de floare sau ca un zâmbet. Consideră că la Biblioteca Metropolitană a fost sleită „Antologia scriitorilor români de pe toate continentele”, o carte reprezentativă pentru literatura română. Tot domnul Stan a prezentat revista „Clipe albastre” și și-a exprimat părerea că vom pleca în veșnicie cu marea mulțumire că am lăsat în urmă o lumină
LANSARE ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI DE PE TOATE CONTINENTELE, COORD. ELISABETA IOSIF de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383444_a_384773]
-
pentru prima dată într-o zi minunată de toamnă. Căldura razelor solare învăluia protector luminișul în care Sisi, mama sa, șopârla uriașă, dădea naștere puiului său drăgălaș. După ce își reveni, Sisi porni la drum în căutare de hrană. Era epuizată, sleită de puteri și înfometată după efortul depus. Traversă atentă șoseaua care trecea prin pădure și dintr-o curbă veni cu viteză maximă un tir imens, care o spulberă rapid. Biata Sisi deveni una cu pământul. Dar nu era pământul său
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
de orice ca să scape. Și-a încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă. E gata. Mult nu o mai duce. Poate să fie vorba de câteva minute, cel mult câteva ceasuri. Nu o să mai apuce ziua de mâine. Baba 9: Pentru ea nu va mai răsări soarele
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
au găsit apoi morți pe toloacă. Aveam un unchi, pe care-l chema Gheorghe. Și cum nu avea ce mânca, a luat de pe câmp din spice câteva boabe de grâu, le-a copt și le-a mâncat, apoi, cum era sleit de puteri din cauza foamei, s-a culcat pe prispa casei. Când l-am întrebat ce face, mi-a răspuns că a mâncat să moară sătul. Acolo, pe prispă, și-a găsit liniștea veșnică. Altă dată, pășteam oile pe toloaca satului
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
goi, la munci silnice. N-au rezistat calvarului 3 dintre frații mai mici, murind de foame și ger, supraviețuind suferințelor cristice doar Vasile și Dumitru. Peste câteva luni, au îngropat-o, sub zăpadă și ghețari, și pe buna lor măicuță, sleită de puteri din cauza muncilor grele și foametei. Doar peste 35 de ani și-a revăzut soția și copiii, fratele lui Florea, Toader Maslovschi, care, fiind rănit în 1940, la Cotul Donului, s-a retras cu armata română în Țară, unde
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
la tăiat și adunat trestii din mlaștini. Salvarea lor a fost Constantin, care era mai în vârstă și cunoștea puțin rusa. Munceau alături de ei și câțiva băștinași, care le-au spus că dacă mai lucrează într-un astfel de hal, sleiți de foame, uzi pe timp rece și răniți la picioare de trestii, mult nu vor duce-o. Atunci au hotărât să fugă. Au făcut o plută din bârne și astfel au ajuns la marginea unui oraș, însă au fost reținuți
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
modul și se simțea în stare să treacă acum și peste linia de fracție, chiar dacă o simțea subțire.... „ O să reușesc până la urmă ! ” Apucă cu putere șezlongurile,însă dorința este de multe ori,cu mult mai mică decât puterința.... Se prăbușește sleit la pământ, cu fața spre soarele atât de arzător. Visează că e bolnav ,iar lângă el,pe patul pe care zace ,mama îi umezește fruntea cu batista.Iar apa e atât de rece ! - Se pare că nu ești în stare
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
colț, a tot strâmbat din nas și-acum se urcă pe pereții palatului, de bine ce-a ajuns; că ea, Amada, trebuie să știe c-au început să vie pețitorii și-ntreabă unde-i fata etc, etc. Amada, plictisită și sleită de-o migrenă din Dante, acceptă să primească pețitorii. Și se făcea că veniră să-și încerce norocul pe rând, următorii: din Englitera, înalt prudent și pistruiat, lordul Harrington, care pusese la picioarele prințesei modelul cu totul și cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sesizeze poliția. Pur și simplu l-au pontat absent nemotivat și, după trei zile, i-au desfăcut contractul de muncă. Atunci m-am hotărât să merg acasă la Vișinescu. Ți-am spus ce am găsit acolo. Inspectorul rămase tăcut. Era sleit de puteri. Oboseala își spunea cuvântul, îl durea capul și își simțea pleoapele grele. Câteva ore de somn i-ar fi prins foarte bine, înainte de a porni din nou pe munte. Urma o noapte grea. Trebuia să închidă la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de aici! spuse el repede. Absolut de acord cu tine, numai că nu văd cum am putea să o facem. Poți să te miști? Foarte puțin. Fii atent la mine! Faci exact ce fac eu. Cu un efort care îl slei aproape de puteri, se ridică în șezut. Apoi, cu mișcări greoaie, inspectorul se târî până la marginea încăperii și rămase acolo cu spatele rezemat de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voie să conducă decât atunci când își duce tatăl cu mașina și doar în cazuri rarisime de unul singur. Invalidul face o întreagă echilibristică pentru a se urca în mașină și a coborî din ea; e o treabă complicată, care te sleiește de puteri și‑ți taie răsuflarea. Astăzi este o zi în care se ivește o astfel de ocazie, fiindcă tatăl se hotărăște brusc să plece la Zwettl, în Waldviertel. De dragul peisajului. Nici nu s‑a hotărât bine, că a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]