272 matches
-
sunt dragoste, ci companionii săi nedespărțiți. Poeții, care, precum spunea Rilke, mint mult, au adâncit confuzia dintre cele două fenomene. Voi face referire la sonetul care oferă o definiție paradigmatică a dragostei În limba spaniolă, dată de Lope de Vega: Sleit și Îndrăzneț, chiar cu mânie, ești aspru și duios, și rece, darnic, cinstit și trădător, viteaz, fățarnic, vioi, tânjind, trăind o moarte vie; loc, tihnă doar Întru iubire-ți fie, vesel și trist, Înfumurat, slugarnic, viteaz, fugar, și-apoi plângând
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
care îi conține pacea de la Versailles vor deveni virulenți cîțiva ani mai tîrziu, odată cu "marea criză". Capitolul 2 ECHILIBRUL PRECAR AL ANILOR '20 ■ La ora bilanțului, Europa descoperă cu groază consecințele primului război mondial: pierderi umane considerabile care lasă continentul sleit iar populația sa îmbătrînită, ruine care timp de un deceniu vor marca peisajul, o prăbușire financiară care sărăcește zona geografică ce fusese cea mai bogată din lume. Europa a încetat să mai reprezinte centrul de gravitație al planetei. Pe plan
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
lui Husserl (în 1927), Heidegger nu mai simte presiunea vreunei cenzuri emoționale și critică vehement opera profesorului. Mai mult, pe fondul preluării puterii de către naziști, tînărul filozof (simpatizant al Führer-ului), noul Magnificus (în termenii lui Steiner), își marginalizeză complet "binefăcătorul sleit și disprețuit" (p.107), de origine evreiască, interzicîndu-i pînă și accesul la biblioteca universitară. La moartea lui Husserl, în 1938, Heidegger pretinde că e "bolnav la pat", iar, ulterior, în 1945, "în protocolul denazificării sale, își exprimă regretul că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și fizionomia neasociate caracterului insului le vor da șansa de a-și descoperi circumstanțe atenuante, de a se considera ființe umane; deci, faptul că unul "era micuț și estropiat și avea pantalonii veșnic prea scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate în pantofi" (p. 46) și cealaltă "era oxigenată și cu gura mare" intră în zona banalului, iar descrierea lor rămâne superfluă, inutilă. Mă rog, fiecare cu umorile lui! Acest lucru nu înseamnă că cele 356 de
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
cînd "eram tînăr". Mă simțeam identic cu cel ce am fost cu două-trei decenii în urmă. Acum mă întreb dacă am avut cu adevărat o tinerețe sau am trecut direct de la o copilărie neverosimil prelungită la actuala-mi maturitate melancolică, sleită, stupefiată. Vîrstă ultimă. * Melodia superbă de care se umple deseori poezia și gîndirea în stadiul lor de oboseală, de epuizare... Nodulozitățile autenticității lor nu se pot, de fapt, fluidiza. * Profunzimea nu ignoră, ci-și asumă imperfecțiunea. * Poți disprețui, la rigoare
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
La două zile de la referendumul pentru demiterea lui , Critina Țopescu face o analiză "la rece" a situației politice, unde, în loc ca părțile implicate în conflict să ia un timp de respiro, acestea continuă războiul care afectează poporul obosit și sleit. Cunoscutul realizator reia caracterizarea făcută lui Traian Băsescu de către un jurnalist francez că un tip impulsiv, cu gura mare, provocator, iubitor de manevre și fără scrupule în . Despre , Cristina Țopescu se întreabă dacă acesta se va retrage din politică, în
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
bunăstării râvnite fără de speranță de atâta timp. Războiul la români, însă, e altfel: el e nesfârșit, combatanții încă vor victoria cu orice preț, în vreme ce poporul,deși, vai, acelasi pentru toate partile-n conflict, el, poporul, e obosit, foarte obosit...și sleit. Orgoliul celor ce-l conduc e fără de măsură și vai, norodul nu mai e slujit, se umple de obida și se simte strivit. Trecând acum în registrul actual de fapte și de narare a lor, lucrurile stau cam așa: când
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
atâta vreme invulnerabili, deasupra și trag de fire cum vor. Viața la televizor Spuneam că viața noastră s-a mutat la televizor. Trăim prin televizor. Iar televizorul oferă la discreție creierelor noastre o hrană gata preparată, hrană la conservă, uneori sleită, alteori deja mestecată, doar s-o înghiți, fără niciun efort, însă o hrană ce conține, în mod sigur, totdeauna, foarte multe ,e-uri" cu efecte perverse, de maximă nocivitate pentru mințile noastre. Un mic adevăr banal, un loc comun: cum
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
calculator, din acesta "involuând" filmul regizat de Paul W. S. Anderson, responsabil pentru câteva Mortal-Kombat-uri! Acesta, lipsit de protagonista de până acum, Ellen Ripley (Sigourney Weaver), reprezintă în ochii mei decesul ciclului, mai ales că filmul amintește de două vedete sleite, lipsite de popularitate, care încearcă să-și resusciteze cariera făcînd un duet. Mă refer la acela dintre Alien și Predator. Suntem informați prin trailer că în lupta dintre cei doi monștri va fi amenințată existența speciei umane: "oricare câștigă, noi
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
în 1937, la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Nu e nici un avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când au trecut în drum/ Pe sub arcada celei mai joase dintre zile/ Corăbiile toamnei cu
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
care e câștigul? De ce să atribuim efemerului atribute ce nu-i aparțin? Ce e efemer poate fi frumos și valoros, dar are frumusețea și valoarea mai multor cupe de șampanie. Dacă a doua zi te trezesti aceeași ființă greoaie, obtuza, sleita, fără bucuria luminii care s-a ridicat pe cer, atunci așa-zisa împlinire a literaturii de o zi e cea mai sinistra cacealma. Am mai avut prilejul să spun că literatura nu trebuie să se adreseze doar mentalului, ci ființei
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
întâmplare?) în toamna anului 1992. Atunci, fosta Episcopie a Hușilor, desființată de regimul comunist, nu revenise încă la statutul de odinioară. (Evenimentul s-a produs în anul 1996.) De curând, am revenit și l-am revăzut pe părintele Mina, mult sleit, cu vederea aproape sfârșită. Anii grei de temniță, tortura psihică a Securități exercitată constant până în ziua de 22 decembrie 1989 își spun cuvântul. Mintea, însă, memoria, simțul umorului, dacă vă vine să credeți, sunt vii, cuceritoare. Evlaviosul călugăr, din 1996
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate năzui spre Revelațiile Cerului și Tainelor-Fântâni („Setos de Cântec ard stindarde mute,/Fântânile, sleite, îmi beau Clipa”) - și 4 - TIMPUL/NEMURIREA - de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a Artei Nemuritoare - și, evident, prin „preaplinul iubirii”, de sorginte divină, deci cu enorme valențe soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” (...deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. 1 - EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian Petrescu, 2010); 2 - EVANGHELIA CERULUI - ZODII DE POET (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011); 3 - EVANGHELIA
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am sărit gardul să mă întorc/ cimitirul sărac în stînga mărea întunericul/ și o tăcere se interpunea încăpățînată/ între clapa albă și
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
și anume, la felul în care noua clasă a țoapelor și mojicilor ajunși în funcții înalte înțeleg să gândească viitorul țării. Stând cu ochii-n patru să nu-i prindă caraula în timp ce se înfruptă din resturile de măduvă ale stârvului sleit al țării, e limpede că tagma aceasta de vampiri veseli n-are nici timp, nici chef de "gândire prospectivă". Prospectiv gândesc maximum pentru ei și familiile lor! În rest, praful și pulberea să se aleagă de "țărișoara" pe care, altminteri
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
Ovidiu Genaru Miresme care oxidați un sânge tânăr veniți de unde? Despre efectul straniu al depunerii vârstei în ateroame ce se mai știe? Sunt zilele sleite? Polenul zorilor care s-au dus? Să fie straturile experienței? Un sit uman? Sau poate-i arhivarea migăloasă a morții? O căptușeală a înțelepciunii? Tuneluri înfundate cu cafele și țigări? O fi haznaua biblicei nimicnicii? Nici inima pompa asta pătimașă
Mărturisiri by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2494_a_3819]
-
puține cuvintele care vor să învețe cîte ceva de la mine „cu făptura mea mîhnită subțire le-am hrănit le-am sustras hazardului dezastrului neprevăzut și le-am ferit de neliniști cînd frica și energia lor tăinuită le chircea la pămînt” sleit și bătrîn acum simt cum mă privesc ca pe un pericol și mă jefuiesc - obscen ca pe un lucru Niciodată nu-i bine Ba semăn cu Discobolul ba cu spinarea încordată a unui poem neizbutit de fapt am început să
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
petrol încă vor mai arde iar tu vei fi o legendă pentru mutanții născuți în deșertul radioactiv. Cât de adânc poate intra acul în venă înainte ca țipătul să sfâșie plasa de fier a zorilor? Am sufletul împovărat și gândurile sleite știind că nimic nu se va schimba înainte ca soarele să se prăbușească în golul lăsat de absența ta. Va fi cu siguranță târziu - nu mă vei mai privi cu dispreț ca pe un gândac în care ai vrea să
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
fără noimă. Ca să ajungă regină de o noapte în patul lui Carol al II-lea, Elvira Vorvoreanu se culcă succesiv cu oamenii de încredere din bogata rețea de entremetteuri a regelui. Sînt ultimele zvîcniri ale acestei ultime generații de moșieri sleiți și în derivă. Plictisul și frica sînt singurele stări care îi vizitează între chefurile lor posomorîte. Indivizii își pierd treptat trăsăturile definitorii și devin o turmă apatică speriată de istorie ca de un pustiu nesfîrșit ivit deodată în fața ochilor lor
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
voi mai putea să respir? viața mea scurtă și plicticoasă între cutele pielii acestui zid mai rezistent decât carnea mea strâmtă și plicticoasă se învechește o moarte întâmplătoare sună adunarea pe câmpia toropită din stânga zidului și eu îmi adun armatele sleite și lașe risipite prin pustiul de gheață din dreapta zidului pentru îmblânzirea morții, gura mi-aș asmuți-o împotriva mâinii vorbele împotriva faptelor gestul melancolic și indecis împotriva preciziei dezlănțuite a strigătului veți vedea: sub tunica prea strâmtă, pieptul mi-l
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
Emil Brumaru Greoi, însemn în catastif cuvinte Să nu le uit! Sleit, apă și linte Mănînc, departe tapițerii ținte Bat în mătasa după-amiezii sfinte. Și-o clipă mintea-n muzici se înmoaie... Apoi aud tablele zvîrlite la gunoaie. Aerul cade-n pîlniile strimte. N-am pic de franj. Roua de-a dura
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15982_a_17307]
-
ce pe năbădăioșii petrecăreți dintre alcooluri îi învață să zboare. La răsăritul soarelui, chefliii zei se trag de bărbi și joacă skanderbeg, mormăind jumătăți de cuvinte stîlcite, apoi măsluiesc un poker de rămas bun, udat cu un vin de smochine sleite, mai îmbuc-o halva, măi rumega o brînză iute de la țară, pînă cînd Haidoș, mahmur că un corb, iese în Plaka și se-ncinge-ntr-un dans de tap îndrăcit, în care doar Dionisie Trei Parale îl mai poate întrece, cu mutra să
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
Emil Brumaru Mi-s vorbele vrăjite să creeze Vîrtejuri în jumări, jandarmerii De ciuboțica-cucului, teci dese Iubind boaba fasolelor tîrzii, Fîntîni sleite fin de cumpeni, raze Întortocheate într-un soare cub, Craci adormiți pe margini de pervaze Ce sufletul și cugetul ni-l sug Cînd se trezesc, obida pălămidei De-a nu fi laur pentru geniul Dante, Crăițe-n coji de nuci
Mi-s vorbele vrăjite să creeze... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9396_a_10721]
-
public. Sînt anii cînd virtuosul Nichita cucerește laurii notorietății, primind premiile Herder și Struga, alături de nominalizarea pe lista scurtă a Nobelului. Apoi se petrece metanoia, răscolirea cu efect de metamorfoză: cu orgoliul satisfăcut de bolțile succesului, Nichita își simte talentul sleit, intuind că, fără o radicală schimbare de ton, glasul i se va stinge. În materie de poezie convențională, spusese tot ce se putea spune: își cîntase cîntecul și inspirația îi atinsese fundul sacului. A fi continuat pe același drum era
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]