265 matches
-
așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse ale dezintegrării omenești. Brusc mi s-a relevat preferința de a fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care se asemănau de parcă au fost cioplite din trunchiuri gemene... Și totuși mâinile lor erau atat de aproape, iar spațiul respira a libertate și a gol, cum nu a mai mirosit niciodată...A cui mâna trebuia să încerce căutarea? Ele, sleitele, stăteau cuminți, odihnindu-se, de parcă cineva le-a încrustat adânc în palme cuvântul “interzis”. Se priveau neputincioase și vinovate, sfărâmându-și iluziile acelea care se îngrămădeau în colțul cel mai întunecat de vis dulceag risipit în coșmar sleit de zvârcolire
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Nu uitase întâmplarea, deși trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi, de parcă după-amiaza s-ar fi rupt și atârna sleita în marginea orei leneșe. O liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
50... Aș găsi un serviciu, da. Chiar dacă ar continua să mă hăituiască prin prea numeroșii săi complici profesioniști, viclean și răzbunător cum este. Dar am și eu dreptul să văd spectacolul până la capăt. Acum, când a devenit mai echivoc și sleit. O întruchipare! Slujește unei instructive contemplații. Pot urmări mai bine amploarea degenerării, când am un obiectiv știut în detalii. Dispun de o întruchipare imediată, accesibilă. Și ambiguă, mai ales. În ambiguitatea care ne și face complici, ne întinde mereu oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strige, dar glasul se oprise de mult.Încetaseră și întrebările, tăcerea se lungise, devenise oboseală. Aștepta să reînceapă chinul, întrebările, dar pauza se prelungi, liniștea deveni oboseală, ațipeală, ar fi trebuit să aprindă lumina, n-avea putere. Zorile îl găsiră sleit. Traseul spre întâlnire, asta caut? Cum vor întâlni ei eu moartea, cine va fi alesul? Cum se îndreaptă spre viitor, adică spre moarte? N-avem nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el o fi fost... Gușa Dușa Păpușa Spiridușa, cum îl mai cheamă. Octavian, fantoma Octavian. De curiozitate, sub un felinar, am deschis-o. Expeditorul necunoscut. Dar era scrisoarea becherului, jur. Destinatarul: tata. Care după aceea... știi ’mneata. Doctorul va zâmbi, sleit. Ar scoate o batistă din buzunar, ar renunța la batistă, ar spune că e obosit... dar va renunța să mai spună ceva, n-avea cum evita subiectul, cunoștea insistența aiuritului. Se vor privi îndelung în ochi, căutând o soluție. Soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la fel de nesățios și imprudent pe cât de urgentă, hămesită, imprudentă fusese partida de amor, nu absolvea manechinul de suspiciunea de care nimeni nu mai avea dreptul să fie absolvit. Mai ascultă, o clipă, înainte de a pleca. Nimic, neant, nici o mișcare. Ieși, sleit, din nacela de reanimare. Se opri, lipit de ușă. Zori cenușii, vineții. Lumina abia se ridica, noaptea mai lenevea, sarcastică, peste orașul avariat. Scările abia se distingeau. Aprinse un chibrit, să coboare. Dar se întoarse să citească numele de pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în poala halatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Care nici nu e mut, mutulache, deloc! De curiozitate, subt un felinar, am deschis-o. Expeditorul necunoscut. Dar era scrisoarea becherului, jur. Plic cu doliu, cu emblemă, din alea, știi ’mneata. Destinatarul: tata. Care după aceea... știi ’mneata. Doctorul zâmbi, sleit. Scoase o batistă din buzunar, dar renunță la batistă, vru să repete că e obosit, dar renunță. Așa că înlocuitorul reluă atacul. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher, așa vrea conașul din Buenos Aires. Asta vrea el, crimă, plastografie, coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a zilei, așa fusese. Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de lumină al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte voci. Dispăruseră, iată, dispăruseră. Reațipi, sleit, împăcat cu lenea și soarele. Se trezi iar și se pierdu iar și se trezi și iar închise ochii. O mișcare. O umbră greoaie, bătrână... Trebuiaatenție, maximă atenție, cineva foșgăia, undeva, aproape. — Ce vezi? Unde te uiți? La ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să mor, nebunule. Sunt mort, ți-am spus, am 99 de ani! Se lăsă să lunece, parcă, sleit, nu se mai auzea nici un sunet, nu se mai vedea nimic... era un leșin doar, soarele călduț, toropitor... dar vocea reveni. — Grăsuțul ăla chior nu știe leacul. Am să mor, toți mă mint. Mor, nu e leac la moarte. Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am avut un mare succes. Voiam să discut în grup despre Jake, dar n-am avut ocazia. Toată treaba asta cu Finn și Daisy ne-a luat foarte mult timp și ne-a istovit, încât la sfârșit eram atât de sleită că mi s-a părut mai mult decât indicat să-mi amân „intervenția“ până săptămâna viitoare. Sigur că nu aveam să-i pomenesc numele, dar voiam să vorbesc despre ce simțeam pentru el înainte să ne ducem la Whitstable weekendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cum naiba i s-o mai spune locului macabru, vorba lui Dănuț), pe tărâmul uitării și al caznei, de unde nu mai există cale de întoarcere până la Judecată! Păcat, ăia doi haioși îmblăniți, chiar că începuseră să-mi placă! oftează Poetul sleit, brusc debranșat de la tensiunea pipăibilă a încleștării. Păcat de ei, păcat și de Silică. Păcat, păcat, păcat... Cu sau fără arme, binevoiți să ne cărăm! îi zorește Fratele. Mi se pare mie că se aud sirenele, de la dubele gaborilor. Da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scurgea pe picioare. ― La naiba! De ce Mama nu încălzește înainte de a ne scoate din hibernare? bombănea, ștergându-și picioarele. Încercă să-și amintească unde-și pusese hainele. ― Știi bine de ce! (Parker era mult prea ocupat cu propriul corp unsuros și sleit, pentru a-și mai pierde vremea cu examinarea furișă a anatomiei navigatoarei). Asta-i politica celor din Companie, continuă el. Economie de energie, sau altfel spus, rentabilitatea Companiei. La ce bun să cheltuiască un plus de energie pentru încălzirea compartimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acolo, se gândi ea. ― Pare corect, murmură Dallas urmărind două linii de; extensie pe un ecran de control cu un aer de satisfacție. Porniți gravitația artificială! Lambert împinse o manetă. Nava se cabră. Stomacul lui Dallas se răzvrăti când gravitația sleită a micii planete care se îndepărta fu înlocuită de-o împingere fantastică, implacabilă. ― Pornită, raportă Lambert după ce organele ei interne își regăsiră locul. Ochii lui Ripley se plimbau fără răgaz de la un contor la altul. Pe un ecran de lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ochii. Probabil că sus, în munte, a nins, căci vîntul care coboară acum pe vale e rece și aduce cu el miros de zăpadă. Am stat tot acest timp pe terasă, privind în zare și sorbind cu îndărătnicie aceeași cafea sleită. Prin cap mi se învîrtea aceeași întrebare, sleită și ea : la ce bun toate astea ? Sau ceva de genul acesta, căci nu reușeam să formulez ca lumea ce mă nemulțumea. Poate viața mea ? Azi-dimineață a ieșit însă soarele, așa că m-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
căci vîntul care coboară acum pe vale e rece și aduce cu el miros de zăpadă. Am stat tot acest timp pe terasă, privind în zare și sorbind cu îndărătnicie aceeași cafea sleită. Prin cap mi se învîrtea aceeași întrebare, sleită și ea : la ce bun toate astea ? Sau ceva de genul acesta, căci nu reușeam să formulez ca lumea ce mă nemulțumea. Poate viața mea ? Azi-dimineață a ieșit însă soarele, așa că m-am hotărît să-mi plimb neliniștile prin pădure
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cumplit ce va săvârși într-o zi și care, în sfârșit, o să-l satisfacă. Și pe urmă o să se astâmpere... va fi satisfăcut sau poate că scârbit, pentru că va distruge și ceva din el însuși, va fi epuizat, slab și sleit, ca un vierme într-un măr, și teribila lui necesitate se va mistui. Și în ce stadiu al acestui proces ne aflăm acum? Asta-i lucrul pe care vreau să-l descopăr. Chestia cu Rozanov e o întrerupere. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capul limpede și să trasez o tactică. O tactică...! Și acum, dacă tot am amânat atâta, mai pot aștepta până când Rozanov se întoarce în America. Și dacă George se va domoli, dacă va fi „epuizat“, cum spui tu, slab și sleit ca un vierme într-un măr, docil, crezi că va mai prezenta vreun interes pentru tine? Nu crezi cumva că-ți place așteptarea? Uneori am impresia că George e un pește pe care l-am prins într-o undiță... cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau ca acelea ale lui Judy Osmore. Rochiile Dianei erau îmbâcsite, ar fi avut nevoie să fie spălate sau curățate, miroseau a tutun stătut, farduri vechi, farduri care nu mai erau de mult la modă, pudră veche, ruj de buze sleit, cremă de față alterată. Tom simți nevoia să strănute. În clipa aceea, cineva închise aparatul de radio. Tom se gândi: „Știe!“. Dar acum îi putea auzi pe George și pe Diane vorbind cu glasuri liniștite. Dacă s-ar fi concentrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că George e un om schimbat și se află încă în continuu proces de schimbare. Un străin care l-ar cunoaște acum pentru prima oară, l-ar găsi un tip oarecare, liniștit. (Și nu, după cum se exprimase Stella, „neputincios și sleit ca un vierme într-un măr“.) Cei care l-au cunoscut pe „vechiul George“ sunt uluiți acum de transformarea lui, deși continuă să fie adevărat că nici una dintre vechile lui cunoștințe nu se apropie cu plăcere de el. E blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-ar zice, m-am adaptat, chiar dacă șobolanul nu lasă sfântul să-și facă apariția. Atunci, după ce-am dat de câteva ori ocol gării, m-am pomenit deodată că nu mai vroiam nimic. Trecuse liniștea. Energiile mele vitale păreau sleite. Așa a început criza pe care o prevestise calmul meu nefiresc; cu o stare de letargie care m-a cuprins și apoi m-a doborât. Nu știu dacă ați trăit vreodată o asemenea stare. Nu ești nici mort, nici viu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tentativă de asasinat. Amintirea fetei îi străbătu creierul cu o mică voluptate. Avea un flacon cu picături tonice acre și amare, ce-i da aceeași cutremurare și un minut de căldură la cap. Numai la cap circula parcă încă sîn-gele, sleit. Când Ada va reuși să pătrundă la Hallipii-Drăgănesti, va afla poate ce a devenit acea cantaridă. Cu capul plecat pe umărul stâng, Maxențiu se uită pe sub viziera de lac la Ada, care urmărea atent pasul elastic al murgului, se uită
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
omoare, nu altceva, dar chiar atunci auziră țipetele de sus. Carlos azvîrli patul cît colo și o porni ca din pușcă, deschise ușa de la intrare și urcă În fugă pînă sus. Acolo le văzu pe cele două femei, cu puterile sleite, dar Încercînd Încă să se lovească. Aveau șorțurile sfîșiate, rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]