267 matches
-
Internet, să stârnească atâtea controverse. Observ asta din comentariile care au apărut pe marginea acestui articol, comentarii care luate în parte, fiecare argumenta de bună credință, punctul lor de vedere. Fiind vorba despre evrei, știți dumneavoastră, populația aia pestriță și slinoasă, de alde Ițic, Ștrul, Herșcu, Bercovici, este normal ca fiecare să aibă câte ceva de spus, fiindcă toți cei mai în vârstă au avut contacte cu ei. Doar cei mai tineri sunt niște victime inocente ale evreimii mondiale, fiindcă ei nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
jafurilor, afirmațiile sale treziră în rândurile lor comentarii ce trădau un interes plin de satisfacție. Odolgan veni și-și făcu loc între ei; fusese rănit în bătălie de o săgeată alană și avea o coapsă bandajată sumar cu o fașă slinoasă și însângerată. Sprijinindu-se în șa, vorbi către comandantul său: — Beh, un drumușor până la fortul ăsta, sau biserică, ce-o fi, putem să facem, nu? Khaba îl susținu: — Gândește-te: Noviodunum, după câte știu, e la cel puțin douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără de rană de glonț sau de cuțit și te tămăduiește de bolile fără leac, dacă îl amesteci în mâncare, sau te face să înțelegi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am exclamat eu. — Mda, mormăi șoferul din spatele geamului făcut zob. Nenorociții ăștia de americani. Șoferul taxiului meu avea în jur de patruzeci de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie. Părul care îi mai rămăsese i se scurgea slinos pe gât și umeri. Așa i se par pasagerului toți șoferii de taxi - niște nebuni, niște zurbagii. Ăsta al meu era ciupit bine de vărsat, iar în roșul aprins al fălcii masive care îi atârna sub urechi, se deslușea licărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, rahat, Iisuse, de ce nu l-ai ales pe altul? De ce nu l-ai ales pe atoli care ar fi avut mai mult de pierdut? M-am întors la ogeacul meu prin ploaia subțire. Și cerul. Iisuse! în penumbrele aburului slinos, cu ochiuri de lumină în care se distingea doar întunericul și tivul de ceață și unsoare, aerul atârna m spatele și în fața mea ca o chiuvetă veche, plină cu vase murdare. Distrusă, terminați, astmatică, Londra, cu obrazul ros de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
C. ștefanache! “În plină stradă o femeie bătrână, o ființă firavă, curățel îmbrăcată, cu o față blândă sau încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe individul respectiv, peste măsură de nerușinat și agresiv. Pentru că gesturile lui, cu care își
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
plec de acolo înainte să rănesc pe cineva. —E vreo garderobă pe undeva? David Stronge m-a condus către ieșire, ținându-mi ușa. A trebuit să mă lipesc de cadrul ușii ca să evit să-l ating. Zâmbetul lui era la fel de slinos ca o porție ieftină de mâncare chinezească la pachet. Mă obișnuisem deja cu băile de la Mowbray Steiner, așa că n-am fost șocată crezând că am nimerit din greșeală în toaleta privată a președintelui. În contrast cu sala de recepție, care era făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în acel moment. „Dacă nu dau afară la prima înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe șosea În urma autobuzului care s-a auzit trecând cu câteva secunde mai Înainte. Un cearșaf aproximativ curat a găsit destul de ușor, Însă senzația de murdărie generalizată din cameră l-a făcut să se strâmbe. La picioarele lui, pe linoleumul slinos, se mai află câteva zeci de cearșafuri murdare, toate cu ștampila L.M.F. aplicată cu tuș violet sau negru pe câte un colț sau chiar În mijloc. Această cameră, deși are În ea un pat, un dulap metalic și o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce-mi spunea. —O, Doamne! Uită-te dracului la asta! șuieră ea. I-am urmărit privirea Îndreptată spre o femeie Înaltă, deșirată, care purta o pereche de jeanși foarte banali și un pulover negru obișnuit. Avea un păr castaniu cam slinos și un corp destul de mediocru și totul la ea părea să spună: „banală din cap până-n picioare“. Entuziasmul Elisei părea să sugereze că femeia era o vedetă, dar mie nu mi se părea deloc cunoscută. — Cine e? am Întrebat, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
au întors de puțină vreme și amarul care îi măcina sufletul de atunci încoace. ― Hai, să-i pășim pragul - a răspuns Dumitru. Au intrat. Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-un colț, hârâia un aparat de radio. Aizic le-a făcut semn să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pretenția la o strângere de mână sau la un „Mersi, amice!”, dar în mod sigur mi-ar plăcea să știu dacă tu ai lansat torpilele alea spre mine. Ceva din comportamentul lui Meeks nu era în regulă: obișnuitul lui șarm slinos era mult atenuat și ar fi trebuit să știe că, indiferent ce s-a întâmplat în ’46, n-avea nici o legătură cu ce făceau ei acum. Mal închise cutia și i-o aruncă înapoi. — Mersi, dar nu, mersi. Meeks prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i doamnei de colo o hârtie de douăzeci, iar eu îi dau tipului un telefon. Mal scose portmoneul. Buzz intră în casă și găsi telefonul lângă ușa de la bucătărie. Sună la informații, află numărul și îl formă. Vocea de bariton slinos a lui Johnny Stompanato se revărsă la celălalt capăt al firului. — Vorbește-mi. Aici e Meeks. Vrei să faci niște bani? Am pe cineva de scuturat, iar tu ești cel mai tare din parcare. Dar tre’ să ai grijă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lărgeau avansarea de la un hotar la altul al Moldovei, cuprinzând Cetatea Albă și câmpiile de dincoace de Nistru, văile Prutului, Siretului, Bârladului, și, mai nou, Bistriței, și se sprijineau de zidul Carpaților. Dincolo de acel zid nu se afla decât prietenia slinoasă a lui Laiotă Basarab și ezitarea trufașă a lui Matei Corvinul. Dar direcția principală de Înaintare rămânea, deocamdată, Valea Siretului, pe malul drept. Acolo se afla Ștefan, cu oastea lui ridicolă de nici zece mii de oameni, și aceia pedestrași. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Frânghii. Nu. Poate ar fi bine să rupă un cearceaf, să-l folosească drept frânghie. Un cearceaf. O idee bună. Foarte bună. Trage cuvertura de pe pat și se pregătește s-o rupă fâșii. Este o bucată de material uzat și slinos, cu un model ca de batic, care abia se vede în lumina slabă. Oare ce reprezintă? Îl răsucește în mâini, simțindu-i textura. Este o textură extraordinară, cum nu i-a mai fost dat să atingă vreodată. Consistența ei, concretețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așeze. Încăperea se învârtește cu el, o turbină care se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în uniformă, un bărbat cu părul negru, slinos și mustața ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare autentică pe chip. — Te simți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un ochi vânăt, cu urme de gheare pe gât și gulerul cămășii ferfeniță, urla că o dă În judecată pentru tentativă de omor. „Tu ai Început, vierme de beci și târfă masculină prin pușcării!” „Ba tu ai lovit prima, scroafă slinoasă și Împuțită!” În cele din urmă, lucrurile s-au rezolvat aproape de la sine. Zic „aproape” pentru că el nu a dat-o În judecată, iar aia nici atât; În schimb, a făcut o jalbă la Securitate - unde Dordonea trebuia să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai plânge? Nu, pun pariu că nu v-ați mai plânge“. Eram ofensată de acuzația că aș fi dependentă de droguri, pentru că nu era nici pe departe adevărat. Adevărații dependenți de droguri aveau, pe lângă urmele de înțepături de pe brațe, părul slinos, tot timpul le era frig, stăteau cocoșați, purtau adidași din plastic, își făceau veacul pe lângă blocuri și erau, așa cum am mai spus, foarte slabi. Eu nu eram slabă. Nu că nu m-aș fi străduit. Petreceam o groază de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mărite ea cu el în loc să se lege la cap cu un bărbat care nu era în stare să avanseze nici măcar la un colegiu tehnic și care umbla să fută păpuși gonflabile prin băile altora. Și mai era și curva aia slinoasă, Sally Pringsheim, care o încuraja. Wilt reciti PS-ul: „Sally zice că data viitoare când mai ai chef de o muie...“ Iisuse! De parcă data trecută ar fi avut chef! Dar asta era. Acum se năștea o nouă legendă, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de fata adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În Bulgaria, prima ei călătorie afară, Îi va veni la o săptămâna după ce spitalul a refuzat s-o interneze, lăsând-o să moară acasă. Când pleci dintre ai tăi, dragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
iepure, asudați și sufocați de zăduful de nesuportat, incapabili să prezică măcar cât avea să mai dureze acel supliciu, sau dacă aveau să ajungă vreodată să zărească hotarele monotonului deșert. La fiecare oprire, Gacel simțea impulsul de a părăsi vehiculul slinos și de a-și continua drumul pe jos, oricât de lung ar fi fost, dar la fiecare oprire își dădea seama că ar fi avut nevoie de luni de zile ca să ajungă în capitală cu propriile lui mijloace, și fiece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără alți tovarăși decât durerea, amintirile și gri-gri-ul morții. Nu-i mai slujea să se transforme în piatră sau să facă să i se îngroașe sângele, ca să nu mai îmbibe turbanul slinos, și nici nu-i mai foloseau voința sa de fier sau de tăria de caracter, pentru că voința i se frânsese sub lovitura unui glonț de calibru mare, iar tăria lui de caracter nu mai era aceeași de când își pierduse orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
slujbă.” Vocea suna metalic. Domnul Sanowsky fusese plecat de acasă. Tata a devenit recuperator. Recuperator. Când rostise cuvântul, domnul Sanowsky avusese un râs hoțesc. „Negrii recuperează de la alții și noi de la ei. Indivizii trăiesc ca în cocină, totul acolo e slinos și pârlit. Dacă ți se deschide ușa, trebuie să-ți astupi repede nasul. Nu-și plătesc chiria cu lunile, deci nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne prezentăm la ei în persoană. Teodorescule, tu ai să stai doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai atent, a ăstuia era ceva mai deasă. Ochii negri, mari și blânzi, semănau cu ai lui Patrick, dar erau mai rotunzi și mai întunecați. Din păcate, tipul avea un aspect neîngrijit. Patrick se îmbrăca mereu neglijent, dar nu arăta slinos. Individul acesta parcă nu se spălase de câteva săptămâni bune. Vreun student, probabil. Era cu o tipă, iar prezența ei m-a făcut să simt șocul și mai puternic. Toată situația îmi părea de-a dreptul oribilă. Nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Perfect, aproape leșinasem. Din încurcătură m-au scos niște bolboroseli în bucătărie. Adelina era plecată la Constanța cu câteva fuste, să i le spele maică-sa. M-am dus să văd ce se întâmplă. Chiuveta se umpluse cu o apă slinoasă și dădea pe dinafară. Repede am fugit la administrator. A venit cu mine și mi-a zis că din cauză că oamenii turnau uleiul folosit în chiuvetă, țevile de la subsol se umpluseră cu grăsime, iar acum apa defula în apartamentele de la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]