906 matches
-
ajungem noi la Crâșma din drum nici mâine - a vorbit Mitruță. Da’ și când om ajunge, ne-om așterne pe mâncărică și băuturică de s-or speria Costache și Măriuța. Astăzi primim gologanii, că doar îi vineri - a prorocit Alecu Slobodă, căpătând chef de vorbă. La depozit s-au trezit în fața porții închise. Nici un semn că s-ar afla cineva pe acolo. Mitruță! Fă bine și vezi unde-i jupânul. Lasă că merg eu. Îl scot și din piatră seacă! - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de aproape cum i s-a năzărit la început... Mergea gâfâind, luptându-se cu vântul și cu nămeții pentru fiecare pas... Ion Cotman, aflat în fruntea convoiului, se încorda din răsputeri să învingă urgia. Ceilalți îl urmau în tăcere. Alecu Slobodă, cu un țol pus peste suman, contrariat că nu mai aude glasul lui Hliboceanu, și-a întors privirea spre înapoi. „Dar ce-i asta? Boii lui Iordache și ai lui Hliboceanu merg fără să fie cineva pe lângă ei. Unde or
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Opriți! Hliboceanu și Iordache au rămas în urma săniilor lor de multă vreme și nu se mai arată! Opriți, oameni buni! Ia să vedem ce s-o întâmplat? Alecule, vino încoace și spune despre ce îi vorba! - a strigat Mitruță. Alecu Slobodă, cam speriat, a povestit ce știa. Eu zic să mai așteptăm puțin și dacă lucrurile nu se lămureac atunci să pornim în căutarea lor - a propus Cotman. Au rămas pe loc cu urechea ciulită și privirea încordată, pentru a prinde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ajuns la cămașă. Cei doi îl priveau speriați. Are careva o custură la îndemână? Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala cămășii lui Cotman se hodinea în mâinile lui Alecu Slobodă. Cotman s-a îmbrăcat iute, ca la armată. Apoi, cu mare îndemânare, a înfășurat capul lui Hliboceanu. După ce i-a pus căciula ciopârțită pe cap, Cotman a întrebat: Cine l-o fi lovit și de ce? Asta nu se întâmpla dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și-au scos cojoacele, Costache le-a așezat dinainte câte o ulcică din care adia miroaznă de rachiu fiert. Gustați acum cât îi fierbinte, ca să vă încălziți oleacă. Îndată sosește și mâncărica și... Vinul fiert, Costache - l-a completat Alecu Slobodă. Au început să mănânce, dar fără prea mult chef. Toți erau marcați de oboseală, de frig și de nenorocirea care a căzut asupra lui Hliboceanu. Când au terminat de mâncat, Mitruță s-a dus în cămăruță, să-l aducă pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tuturor, nu numai pe ai lui! Așa că tu, Costache, să ne treci la catastif și să ne mai păsuiești până vinerea viitoare. Să nu ai grijă, că nu rămânem datori. Dar pe lotri cine îi găsește, Ioane? - a întrebat Alecu Slobodă. Întâi să-l vedem sănătos pe Hliboceanu și pe urmă le-om dibui noi urma. Bine ar fi dacă i-am dibui cât mai curând, ca să nu apuce să cheltuiască toți banii - a adăugat Mitruță. Până atunci, să mergem la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
răspunsul cărăușilor. Păi tu ai pățit ca Nastratin Hogea, când și-a numărat măgarii... I-a numărat el o dată... de două ori... ba chiar de trei ori! Numai că unul nu-i ieșea la socoteală și pace - a vorbit Alecu Slobodă. Și care era pricina - a întrebat Puicuță. Păi de fiecare dată Nastratin număra doar măgarii pe care îi vedea. Pe cel de sub dânsul nu-l punea la socoteală. Așa ai pățit și tu. I-ai ascultat pe ceilalți numărându-se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dată Nastratin număra doar măgarii pe care îi vedea. Pe cel de sub dânsul nu-l punea la socoteală. Așa ai pățit și tu. I-ai ascultat pe ceilalți numărându-se, dar pe tine nu te-ai numărat! - a lămurit lucrurile Slobodă. Oi fi pățit eu multe în viață, dar de astă dată n-am pățit-o ca Nastratin acela al tău, fiindcă eu anume am făcut-o, ca să începem săptămâna cu voie bună. Priceput-ai, Alecule? Am băgat la cap, Pavele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
piedică mare. Cred că trebuie să mergem cu rândul în față, ca să nu obosească numai unul - și-a dat cu părerea Cotman. Când a ajunge Puicuță în față, atunci să-l văd dacă mai are glas - nu l-a slăbit Slobodă. Află, Alecule, că chiar de-aș fi mort și tot mi ai auzi glasul. Asta s-o spui lui mutu, Pavele. Măi băiete! Află tu că eu atâta am vorbit de când sunt și am să vorbesc cât oi trăi încât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ha! Unde-i Pâcu să te audă și să vezi tu ce ar fi morfolit muștiucul lulelei. El pretindea că nu-l întrece nimeni și nici nu are voie altul să se laude cu așa ceva - l-a făcut atent Alecu Slobodă. Poate că avea dreptate - a presupus Puicuță. Cât se lăuda el că bea și chiar o făcea, dar nu l-am văzut niciodată beat! - a adăugat Amnar. Cred că el mai mult vorbea decât bea - a revenit Slobodă. Asta cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
atent Alecu Slobodă. Poate că avea dreptate - a presupus Puicuță. Cât se lăuda el că bea și chiar o făcea, dar nu l-am văzut niciodată beat! - a adăugat Amnar. Cred că el mai mult vorbea decât bea - a revenit Slobodă. Asta cam așa ar fi, dar lui îi plăcea să aibă în față ulcica mereu plină. Că o bea, că n-o bea, asta-i altă vorbă. Uite că am început să vorbim de Pâcu, ccea ce poate să însemne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cumpănind în mână durda gata încărcată... „Poate fimeia mea a mai duce-o până după sărbători... Și dacă ar fi băiat ar fi strașnic, pentru că o avem pe Ileana, care-i mare de-amu’. Mâine-poimâine merge la școală” - chibzuia Alecu Slobodă. „Oare cum se mai simte tata, săracul? La frig o duce greu... Da’ nu scapă el la căldurică? Acușica vine primăvara! Și atunci să-l vezi cum își răsucește musteața! Umblă ca un flăcău nu alta!” - îl munceau gândurile pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui mici. În brațele mamei, celălalt băiat se agită cît poate, respingînd pe rînd și ceaiul și laptele. Ce vrei?! întreabă femeia înfuriată. Ala răspunde băiatul din brațele ei. Ca la auzul unui cuvînt magic, băiatul din brațele tatălui lasă slobodă sticla și strigă: ala! Tatăl prinde între genunchi sticla pornită în jos și o așază pe mijlocul mesei, în vreme ce soția, lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu infinită dragoste. "Doamne, e cu putință?!" se îngrozește Maria, încercînd un gest de protest, care-i reușește mai mult ca o chemare. "Trebuie s-o cuceresc, nu s-o violez" gîndește Mihai, observînd gestul. Palmele lui, fierbinți, lasă mijlocul slobod și cuprind umerii goi, într-un gest delicat de atingere, parcă să sprijine trupul gata să cadă pe spate, peste pat. Învinsă, femeia vrea să facă un pas, să-și recapete echilibrul, dar genunchii ei se lovesc de-ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înainte. Sultana și Mihaela adună farfuriile iar șoferul, cu canistra în mînă, mai toarnă un al treilea pahar tuturor. Nina ciocnește ușor paharul său de al lui Iulian, zîmbindu-i: Pentru viitoru-ți rol! Pentru tine! răspunde actorul, înfiorat de atingerea mîinii slobode a femeii, lăsată iarăși peste mîna sa, cuprinzîndu-i-o în timp ce vinul e băut cu sete. Studenta ia unul din băieți în brațe și-l duce pînă lîngă ferastră, să-i arate zăpada, cu gînd că-l va putea face să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spectacol, mîine. La șapte jumate e premiera, da? Absorbit de un gînd, Mihai uită să mai răspundă. Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat tărăgănat, ca un vaiet: Dumnezeule! E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o vedere de sub sticlă, înfățișînd o stațiune montană iarna; surîde unui gînd, apoi, cînd surîsul i se întristează în colțul gurii, plimbă palma dreaptă peste cîteva poze cu artiste, dă un bobîrnac uneia și sfîrșește prin a-și lăsa privirea slobodă în gol. Ascultă, Mihai, spune el încet o iubești pe Doinița? Adică, între voi doi s-a stabilit...? Nu, nea Toadere, răspunde Mihai simplu noi am început prin a fi și sîntem încă prieteni buni, în sensul platonic... Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brusc, cerînd să i se facă loc, să se întoarcă. Banii! Sînt sus, în șifonier spune ea soțului, care i-a prins brațul. Lasă-i! țipă Ovidiu, tîrînd-o cu spatele înainte, ajutat de Pavel. Afară, în zăpadă, cînd se simte slobodă, Sultana o rupe la fugă înapoi, spre intrare, dar șoferul o apucă de mînă, iar Ovidiu îi vine în ajutor, ducînd-o spre cursa întroienită, lîngă care s-au retras toți pasagerii. Opt mii! se vaită Sultana. Sînt opt mii acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la subsol. Fotoliul de deasupra lui era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi. Zidul din față și Întreg acoperișul se năruiseră, iar schilodul zăcea lîngă fotoliu, cu un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui Rowe o bucățică de cozonac, neatinsă. Din stradă se auzi glasul unui paznic de la Apărarea Civilă: — E cineva rănit pe-aici? Rowe răspunse, din nou copleșit de mînie: — Asta nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și unui trecut vechi de două decenii. Aștepta pe cineva la o poartă, pe o străduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca un preot. N-ar trebuie să vorbească despre nimic din ce vede. Mma Ramotswe fu de acord. Aprecia discreția și-l admira pe domnul J.L.B. Matekoni fiindcă înțelegea și el problema. Erau mult prea mulți oameni cu limba gura slobodă. Dar astea erau probleme cu caracter general, iar ei aveau de discutat chestiuni mai presante, așa că reveni la subiectul care declanșase întreaga dezbatere. — Deci se discută despre logodna noastră, spuse ea. Unii dintre ei chiar au vrut să vadă inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Și cînd începi să-l apropii și mai mult de om, adică să-l dresezi, pierde tot ce i-a mai rămas din libertate și de aceea urăște tot ce nu se supune stăpînului său. Dacă el nu mai este slobod, nimic să nu mai fie! Ca ticăloșii, exact ca ticăloșii cei mai ticăloși dintre oameni, cu toate că nu-i decît un animal." Basarab Cantacuzino își plimbă alene privirea iui grea, fără nici o sclipire, asta nu însemna deloc că mintea sa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ia cartea și dă să se ridice, se repezi spre ea. Am venit să-l iau pe Dan la film. Vrei să mergi și tu cu noi? Luana se uită la el. Privirea i se înăsprise, dispăruse chica de păr slobodă și răvășită peste frunte, crescuse și parcă se gârbovise. Ochii lui alunecară peste buclele blonde și trupul subțire. Copila de odinioară, răzvrătită și cu genunchii juliți, se transformase într-o domnișoară delicată, cu picioare lungi, superbe, privirea, cândva aprigă, căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce drept se ia aia de Universitate?"), coloneilor secu/sie cu grade didactice și profilor univi cu grade de colonei, ipocriților, fricoșilor, limitaților, surzilor, puritanilor. Așadar, cartea ei n-a plăcut multora. Un mai-mult-activist decît profesor n-a gustat limbajul slobod. "Vorbele proaste", cum le zicea tata. Dar cum să nu le folosești? Nu trăim "la vie en rose", ci la vie en prose, sans le savoir, încolțiți de mizerie. Dacă-ți faci steag din a fi inoportun, ai parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
câinele mă’șii Domnica, un câine alb, frumos și „negru-n ceriul gurii di rău ci esti”, așa cum Îi zicea bunicul Ghiorghi, care nu Înțelegea nici după a treizecea explicație de ce Victor iubitorul de istorie Îl botezase așa, se plimba slobod de cealaltă parte a gardului, Îi făcea În ciudă lui Vizanti și din când În când băga botul printre zăbrelele din dreptul lui Vizante și apoi Începea canonada de lătrături și de schelălăituri care În final se lăsa cu boturi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]