140 matches
-
fratele său mai mic, Gheorghe, în vârstă de numai 17 ani, pe care l-a pus sub ordinele unui anume căpitan Iordache Hristofi. Atitudinea căpitanului Ion Magheru lasă de dorit, căci, lăsat în județ împreună cu vărul său Papa Vladimirescu, fratele slugerului Tudor, se țin împreună de silnicii și răzbunări contrar ordinelor date de conducătorul lor. După înfrângerea revoluției, Ion, împreună cu toată familia sa, fuge la Sibiu de teama represaliilor ocupanților turci. Aici, se îmbolnăvește grav, fiind obligat să se mute în
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
și Sfânta Cuvioasă Parascheva (14 octombrie) a fost ridicată de spătarul Mihai Cantacuzino, în perioada 1695 - 1698, pe locul unei biserici de lemn, cu hramul Sf. Muceniță Paraschevi, din Roma ( 26 iulie), ce fusese ridicată probabil în 1641 - 1642 de slugerul Udrea Doicescu. Deși poate fi considerată ctitoria cea mai importantă a spătarului Mihail Cantacuzino, biserica poartă până astăzi numele clucerului Colțea Doicescu, fratele lui Udrea Doicescu, care a purtat de grijă ctitoriei fratelui său, ucis în anul 1655 în răscoala
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
cromatică roșie, albastră, galbenă, adică culorile naționale au persistat de-a lungul timpului . Tricolorul a fluturat, conform unor descrieri de epocă, pentru prima oară, la 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic-Prahova). Astfel, arborarea de către francezul Al.Vaillant și slugerul Angelescu, însoțiți de țăranii și ciobanii din Comarnic, a tricolorului ca „drapel național al Principatelor Române . Basarabia, însă, pentru o perioadă de mai mult de 100 de ani (1812-1917), când teritoriul dintre Prut și Nistru se află sub dominație rusească
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și în funcție de blănurile purtate, de forma și dimensiunea ișlicului ori de nuanța giubelelor. Începând
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
pietriș cu mici bucăți de cărbune și fragmente de cărămizi. De la nivelul de calcare, turnul a fost înălțat numai din cărămidă. Planul înscria un dublu H, cu o suprafață totală de 100 m². În baza cercetărilor arheologice și a desenelor slugerului N. Oteteleșanu s-a putut aprecia că turnul atingea înățimea de circa 54 m. Pe baza unor fotografii și desene vechi, s-a putut face o reconstituire a edificiului. Acesta avea acoperișul terminat cu o streașină înălțată de care erau
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
grup de oameni care se băjenesc din cauza greutăților. Haiducii se gândesc să-i ajute pe oameni cu bani, dar Șaptecai își dă seama că banii pe care îi va da oamenilor vor fi luați de la ei de autorități. Auzind că slugerul Tudor din Vladimiri strânge o oaste ca să izbăvească țara de greutăți, Anghel vrea să-și aducă și el contribuția. Astfel, el îl trimite pe Voinea la Brașov pentru a negocia cu armurierul Hans Müller de pe Ulița Negustorilor cumpărarea a 2-3
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
pe Caliopi, iar aceasta moare. În ultima noapte a Săptămânii Nebunilor, Anghel este abordat de Voinea, care-i spune că a negociat cu armurierul brașovean cumpărarea armelor. Șaptecai îi dă bijuteriile și-i spune lui Voinea să ducă armele cumpărate slugerului Tudor din Vladimiri, în a cărui oaste se va înrola și el. Filmul se încheie cu începerea Revoluției din 1821, la care Anghel se prezintă pentru a fi înarmat și îl găsește pe Răspopit responsabil cu evidența armelor. "Săptămîna nebunilor
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
Alexandru Ipsilanti. „"... la 15/28 ale lunei mai, pe la prânz, sosește din București doctorul Canelas, aducând scrisori de la bimbașa Sava, care anunța că dușmanul [turcii n.n] a sosit și a așezat tabăra la Plătărești, și se plângea mult împotriva slugerului Tudor, că este de partea turcilor."” La plecare, trupele otomane vor devasta mănăstirea, aducând distrugeri însemnate în special picturii interioare. Biserica mănăstirii va fi reparată parțial în 1832, iar pictura va fi restaurată abia în anii 1970. Catagrafia Țării Românești
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor la Biserica Greco-Catolică, a devenit biserica parohială unită. Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează: "Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte." În centrul pisaniei se află blazonul Rácz de Galgó, acordat lui Petru Rácz și familiei sale în 16 Iulie 1585 de către principele Ștefan Bathory, regele Poloniei, pentru îndeplinirea cu succes a misiunii
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Județul Brăila se va reînființa temporar, în timpul războiului ruso - turc din 1806-1812, sub ocupația rusească; el va avea atunci drept cârmuitori doi ispravnici, întocmai ca și celelalte județe muntene; la 3 februarie 1811, acești ispravnici erau serdarul Scarlat Cerchez și slugerul Iancu Fotino. În ceea ce privește autoritatea tutelară, cetatea și raiaua Brăilei depindeau de sangiacatul de Silistra; tot de aceasta depindeau și Chilia și Cetatea Alba, în timp ce Giurgiul și Turnul erau sub autoritatea sangeacatului de Nicopole. Brăilei i s-a acordat de la început
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
a fost un boier din Țara Românească, care a deținut mari dregătorii și a fost capuchehaie la Poarta otomană. Era văr primar cu Constantin Brâncoveanu, mamele lor fiind surori. Știrbei a deținut dregătoriile de mare sluger, mare comis, mare clucer și mare ban în timpul domniei acestuia. Constantin era fiul marelui comite Radu Știrbei din Izvor și al soției sale Ilinca (sora Stancăi Cantacuzino). Venalitatea lui a dus la pedepsirea sa în timpul lui Antonie din Popești. Falsificarea
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
din Popești. Falsificarea unei iscălituri în 1675 pentru a fura bani din vistierie, pe când era logofăt de vistierie, aproape l-a costat mâna dreaptă. În timpul lui Șerban Cantacuzino era să fie spânzurat. Brâncoveanu l-a numit în dregătoria de mare sluger, ca parte a politicii sale de promovare a rudelor în marile dregătorii ale Țării Românești. Tot voievodul l-a reținut și l-a trimis în judecată, reproșându-i: „”. A fost iertat dar destituit din funcție, între 1695 și 1700 figurând
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
1688 a primit poruncă de la noul domn, Constantin Brâncoveanu, să construiască un pod pentru trupele otomane, care erau în război cu imperialii. În dregătoria de vătaf de copii, a fost încredințat de Brâncoveanu cu misiunea de a-l prinde pe slugerul Ștefan Cioran, care era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693 a lui Staico paharnicul, Preda căpitanul de la Proroci și Preda căpitanul de la Milcov, Iacșă căpitan Sârbul și
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
și Iordache Cantacuzino, care fuseseră arestați de domnul Gheorghe Ștefan. În 1660, Bălăceanu a mers în Moldova, unde a comandat straja trimisă împotriva lui Gheorghe Ghica. Sunt documentate următoarele dregătorii: vătaf (1661-1663), mare postelnic (în 1664), agă (în 1665), mare sluger (în 1666), mare serdar (1667-1668). În 1669, a fost închis de domnul Antonie din Popești și de boierii Cantacuzini, care intenționau să-i taie capul, însă a fost iertat. În 1683, Bălăceanu a mers împreună cu Grigore Ghica la Hotin, unde
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
", (1827 - 8 mai 1868), mare filantrop slătinean. Fiul al slugerului Scarlat Varipati, care în 1784 îndeplinea funcția de ispravnic, corespondentul funcției de prefect de astăzi, în Ialomița și al Enencăi Varipati." Prin testament, Varipati a lăsat primăriei Slatina moșia Sârbii Măgura și locuri în hotarul satului Sprâncenata, precum și toate avuțiile
Ioan Varipati () [Corola-website/Science/336883_a_338212]