3,519 matches
-
antici aveau un gând, le apărea sub forma unui zeu sau a unei zeițe care dădea un ordin. Apolo le spunea să fie viteji. Atena le spunea să se îndrăgostească. În zilele noastre, oamenii aud o reclamă la chipsuri cu smântână și se reped să cumpere, dar acum chestia asta se numește liber arbitru. Măcar grecii antici erau cinstiți. Adevărul e că, și dacă le citești soției și copilului, într-o seară... Le citești un cântec de leagăn. Și tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că gândurile lor nu le aparțin. Gândul le venea ca o poruncă de la un zeu sau o zeiță. Apolo le spunea să fie viteji. Atena le spunea să se îndrăgostească. În zilele noastre, oamenii ascultă o reclamă la chipsuri cu smântână și dau buzna să cumpere. Prins între televizor, radio și vrăjile lui Helen Hoover Boyle, nici nu mai știu ce-mi doresc cu adevărat. Nu știu nici măcar dacă mai cred în mine însumi. În seara asta Helen mă duce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și a unui electrician autodidact și nemulțumit din Poole, nu se simțea atrasă de un stil de viață original și nici măcar nu avea chef să-și ia diploma pentru a contracara hegemonia culturală masculină. Nici carnea lui Beverley, de consistența smântânii, și nici statisticile pe care aceasta i le oferea nu reușiseră să elibereze extazul sexual încătușat în pieptul îngust al lui Carol, așa cum nu reușiseră nici cele cam șapte penisuri ca niște cârtițe oarbe, care o pătrunseseră și lânceziseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avea cum să se înmoaie și că va rămâne tot timpul exact așa cum era. Dacă n-ar fi fost fața îngrozitoare a lui Beverley, miopia ei de școlăriță și buclele ei ca din desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea ritmic lambriul. Vibratorul izbea ritmic pereții vaginului. Degetul mare al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat, fără să asculte rugămințile mele. Foile de varză cresc ca niște pânze de corabie, se lipesc cu ventuze de obrajii mei, se desprind cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
covârșitoare clipa, bucuria de a exista împreună cu el, fie și numai pentru o secundă, chiar dacă, după secunda aceea urma să vină, fără îndoială, scadența. Sidonia îl aștepta în parcare. Pretextase că avusese treabă prin împrejurimi, venise pentru niște borcănele de smântână pe care i le păstra o vânzătoare, fostă clientă a ei. Pentru că tot se întâlnise cu Ovidiu, îl rugă s-o conducă până la tribunal cu mașina. Așezată pe banchetă îi atrase atenția asupra cerului înalt, foarte curat și atunci Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
găsim farmacie în Mamaia, spunem noi mergând printre oameni ca și cum am fi extratereștri cu piele humanoidă, Marius îmi vorbise foarte urât atunci, știi Cehov? Mâncăm o ciorbă de burtă să ne dregem? Mă ustură limba de la semințe, și cafea, și smântână, cola, votcă pusă în pahar pe sub masă, dăm toți banii, mă fut! suntem boieri, mai e puțin până la tren, ne vedem tocmai la anu’... știi ce urât mi-a vorbit, foarte urât, în noaptea aia, și a 2-a zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
soția și deja mă înșela. Și eu, pe cât se părea. Îmi era foame. Coborâi la parter. Nimic nu poate fi mai plăcut decât să mănânci în bucătăria altcuiva. În frigiderul american, era cu ce să hrănești întreaga Suedie: somon afumat, smântână, dar și alimente obișnuite. Am luat ouă, brânză și mi-am pregătit o omletă. Într-un ungher, pâine: am pipăit-o, era din dimineața aceea. Am pus la prăjit câteva felii, nu fără a fremăta la gândul că predecesorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dintre toate, compusă dintr-un amestec de mucegaiuri delicate, praf vechi, întunecime și secret: o mireasmă de pivniță. Îmi venea să plâng. -Nu asta ne interesează, zise Sigrid, dar iată camera frigorifică. Erau acolo provizii inimaginabile de șunci, brânzeturi, legume, smântână, sosuri - cu ce să te hrănești vreme de mai multe luni. -O să aibă loc un război? întrebai. -Despre asta știi mai multe decât mine. Crama e acolo, iar acum iată fericirea. Deschise o ușă. Văzui un bazin adânc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cu un aer descumpănit. Ai fi putut s-o crezi o cochetă detaliindu-și garderoba bine garnisită și gata să conchidă că nu are ce să pună pe ea. Am hotărât s-o ajut: -Uite, avem escalopuri, paste proaspete, ciuperci, smântână. Gătesc eu, bine? Păru ușurată. -Te pot ajuta cu ceva? întrebă. -Spală ciupercile și taie-le în lamele. Am curățat usturoi, l-am zdrobit și l-am călit în unt, cu carnea. Ciupercile mărunțite se înăbușeau în altă tigaie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Spală ciupercile și taie-le în lamele. Am curățat usturoi, l-am zdrobit și l-am călit în unt, cu carnea. Ciupercile mărunțite se înăbușeau în altă tigaie. Am pus totul laolaltă într-o cratiță cu un borcan întreg de smântână groasă. Sigrid mă privea neliniștită. -Olaf nu face la fel? o întrebai. -Nu știu. Nu l-am văzut niciodată gătind. Ce era cu cuplul acesta? Și de ce continuam s-o numesc Sigrid? Purta cu siguranță un prenume franțuzesc. Care? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
chilerul de jos) și după ce se uita pe fereastră și se asigura că nu vine căruța „de la târg”, lua capacul de pe un olăreț cu lapte pus la prins, și cu coada unei linguri de lemn (opera meșterilor de la Pușcași) lua smântână și-i administra două porții nestematului său și numai după ce „netezea” nivelul nou și ștergea cu strecurătoarea pe cel vechi Îl ducea pe Va la o masă sărăcăcioasă: Hai să mâncăm, avem lapte, mămăligă și ...ceapă verde! Copilul se sătura
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu capac”, Îl fascinau mulțimea formelor și dimensiunilor luate de lut până la finalitatea minunată, flecii care-l murdăreau pe Victor până la coate, șorțul pe care-l purta avea un strat gros din cea mai fină pastă de lut, de consistența smântânii, concentrarea lui Victor care scotea un colț de limbă afară atunci când reușea să ridice la rang de artă „făcutul oalelor”, o măiestrie care dintotdeauna a Împletit meșteșugul cu arta, Într-o adevărată simbioză tainică. Dar Valerică-Va mai avea un motiv
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tine! Bunica: Bunii [sic!] merge la coafor și, dacă ești cuminte, ți-aduc o ciocolățică. Dodo: Nu vreau ciocolățică, vreau cucurucu, vreau cucurucu!“ Singurul moment de suspense din piesă îl constituie acela în care „Buni“ constată că nu mai este smântână în casă și că nu are cu ce găti papricașul. Cititorii simt cum le crește tensiunea arterială, dar, cu o clipă înainte de a face un atac cerebral, problema se rezolvă: „Bunicul Severin: Am făcut câteva cumpărături și m-am gândit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
m-am gândit că vă prind bine. Auzind glasul bunicii în bucătărie, mirat): Da’ ce, bună-ta-i în bucătărie? Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus. Poftim, drege papricașul dacă n-ai smântână! Severin (scoțând din sacoșă borcanul cu smântână): am cumpărat eu smântână, dacă ai nevoie.“ Odată problema smântânii rezolvată, ar mai rămâne de rezolvat aceea a talentului literar. O RomAnie de vis Se înșală cine crede că românii au avut de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Auzind glasul bunicii în bucătărie, mirat): Da’ ce, bună-ta-i în bucătărie? Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus. Poftim, drege papricașul dacă n-ai smântână! Severin (scoțând din sacoșă borcanul cu smântână): am cumpărat eu smântână, dacă ai nevoie.“ Odată problema smântânii rezolvată, ar mai rămâne de rezolvat aceea a talentului literar. O RomAnie de vis Se înșală cine crede că românii au avut de suferit în timpul comunismului. A apărut de curând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bucătărie, mirat): Da’ ce, bună-ta-i în bucătărie? Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus. Poftim, drege papricașul dacă n-ai smântână! Severin (scoțând din sacoșă borcanul cu smântână): am cumpărat eu smântână, dacă ai nevoie.“ Odată problema smântânii rezolvată, ar mai rămâne de rezolvat aceea a talentului literar. O RomAnie de vis Se înșală cine crede că românii au avut de suferit în timpul comunismului. A apărut de curând o carte de versuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-i în bucătărie? Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus. Poftim, drege papricașul dacă n-ai smântână! Severin (scoțând din sacoșă borcanul cu smântână): am cumpărat eu smântână, dacă ai nevoie.“ Odată problema smântânii rezolvată, ar mai rămâne de rezolvat aceea a talentului literar. O RomAnie de vis Se înșală cine crede că românii au avut de suferit în timpul comunismului. A apărut de curând o carte de versuri (Visuri care dor, „din zbuciumul acestui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la urmă pensiune, fu deschisă. Floare și două fete din Făgăraș găteau, serveau, un bucovinean alerga după cele de trebuință. Nu lipseau de pe masă tăițeii și lăștile cu brînză, guiașul, plăcintele cu curechi și cu cartofi, popricașul de pui cu smîntînă, cîrnații făcuți ca la șvabi, zupa cu găluște, zama cu groscior pe poame ca vișinele ori cireșele, iar la sărbători, fiert Îndelung, cîte un bograci, un laboș de gomboți cu prune bine tăvăliți prin pesmet și o tavă de haioșe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
piatră roșie frumos fixată pe el... La un moment dat, a scăpat inelul din mână.. Nu s-a aplecat să-l ridice... Doctorul, ai cărui ochi rămăseseră fixați pe minunea din mâinile țigăncii ca cei ai motanului pe oala cu smântână, s-a aplecat instinctiv... Când l-a văzut În căușul palmei, a pornit să-l Întoarcă pe toate fețele... ― Da’ ce fel de inel e acesta? Văd că are gravate niște litere și un an. ― Inelu’ aista ari povestea lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
încălzit în ceaun. Nu ți-e bine ? Cum o să-i servesc doamnei mâncarea asta țărănească ? Am friptură și fac un pure de cartofi. Gogoșarii sunt foarte gustoși, am deschis chiar azi un borcan. Pot face imediat și niște papanași cu smântână. Ce v-ar place să mâncați, doamna Dora ? La noi aici, la țară, nu prea avem lucruri fine, dar nici n-o să vă dau să mâncați mămăligă... Dora își găsește cu greu cumpătul. Simte. Simte că cealaltă femeie bănuiește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Martie 1954 tot la Bolnița jenșcina Ieri am împlinit doisprezece ani și mama a pregătit pentru mine o prăjitură rotundă cu foi negricioase și o cremă dulce parfumată cu zmeură. Pe ea era scris cu litere albe, cred că din smântână MINODORA și erau înfipte douăsprezece lumănărele aprinse pe care a trebuit să le sting dintr-o suflare. Am simțit eu că de ùultă vreme nu ne mai dădea zahăr la ceai ca să facă o prăjitură. Gery și Marina Pavlova mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cotoiul cel străin care se preumblă de câtăva vreme pe la ruină dă iarăși târcoale pe aici. O să încerc să îl găbjesc și să-l duc în pădure, cât mai departe ..." Vocea caldă și șoptită a Teodorei: " Mulțumesc pentru brânză și smântână, Artiomușca. Pică bine pentru oaspetele meu. Și lasă în pace pisica, știi că nu cred în superstiții." E aproape ora prânzului și Dora o grăbește pe Teodora să continue povestea vieții lor după reîntoarcerea din Siberia. Ce să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu a avut parte a dominat teama. Am cugetat de atâtea ori la asta dar nu am găsit răspuns. A trecut de mult ora prânzului, hai să mâncăm ceva. O să fac o mămăliguță, cred că o să îți placă brânza și smântâna pe care mi le aduce Artim. Nu mai este prea mult timp până trebuie să pleci, dar nici eu nu mai am mult de povestit. Din păcate mai am de depănat un episod cu adevărat tragic. Mă tot întreb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mult după toate câte s-au întâmplat ? Dar poate asta a fost dorința celui plecat: să te aștept pe tine ca să putem închide, prin întâlnirea celor două ramuri, cercul lui de dor. Cele două femei mănâncă în tăcere. Brânza și smântâna sunt cu adevărat delicioase și, alături de mămăliguța caldă, aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]