1,517 matches
-
înseamnă o transformare a noastră din oameni care sunt obișnuiți cu un mod de viață păcătos, în oameni care prin înfrânare, rugăciune, milostenie, pocăință, dobândesc gândirea lui Hristos, folosind gândurile, cuvintele și faptele ca manifestări ale prezenței iubirii milostive și smerite a lui Hristos în viața noastră. Postul nu este o înfometare, ci este o schimbare a hranei dând prioritate hranei duhovnicești față de hrana materială. Postul care nu este însoțit de rugăciune nu este o lucrare duhovnicească, ci doar un exercițiu
Ortodocșii intră, de luni, în Postul Paștelui. Vezi AICI cum se postește () [Corola-journal/Journalistic/43375_a_44700]
-
în ea, să și-l închipuie ca pe un multvisat și multașteptat, măcar că uneori presimțea ca pe o aiureală o astfel de fixație. Un bătrîn înalt, adus de spate, arcuit parcă de o slăbiciune extremă ce reverbera în lumina aceea smerită a ochilor de un albastru stins și hainele lui arătînd roase de purtare îndelungată și decolorate de intemperii, hainele unui călător neîngăduindu-și prea multe clipe de răgaz, și felul cum se înclinase în fața ei și-a surorilor, umil, uitîndu-se-n
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
Atunci când cuvintele, îndepărtată dărnicie, vor vorbi fără a delimita, pentru a da un sens când arătând ne vor duce la locul potrivirilor dintâi, pe muritori dăruindu-i întrebuințării potrivite acolo unde cheamă corul liniștii, unde dimineața gândirii, către unison în smerită lumină se-nalță. Poemul și cvadratura cercului Nu există nimic care să înalțe mai mult sufletul oamenilor mari decât libertatea. Cassius Longinus Cvadratura cercului constituie o celebră problemă de geometrie venind din antichitate și care, așa cum au demonstrat grecii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
periculoasă”. Un câștigător la un joc de loto a fost în culmea fericirii.Și-a dat demisia.S-a certat însă cu soția,a divorțat și a pierdut jumătate din sumă.Restul de banii ia plasat în afaceri dubioase.Apoi smerit a mers la fostul patron și l-a rugat cu lacrimi în ochi să-l reprimească la vechea slujbă... După anul 1990 divorțul a căpătat o turnură nouă,tragi-comica. Dacă nu au posibilități,cei doi foști soți locuiesc în aceiași
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de pe pământ. Asta e bine, poate începeți să le faceți în CER. Doamne ajută, vă iubesc și vă aștept! Fie ca Neamul să ne ierte pe toți! Căci Dumnezeu, din această clipă se află doar cu cei curați la suflet, smeriți și blânzi! Pace vouă, pace tuturor!”
Postări ciudate ale lui Badea și Oreste: Pentru mine ești mort by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71932_a_73257]
-
cronicăresc și mai lejer, mai eseistic și mai personal de-ar fi fost, studiul istoric al lui Paul Cernat ar fi adunat, rapid & magnetic, câteva zeci de recenzii, unele admirative, altele, poate, arogant-resentimentare. Așa, el convoacă în jurul său o tăcere smerită, parcă studențească, de sală de lectură arhiplină.
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
muntele mai înalt între munți. Mult câte puțin Masă de lacrimi potirul cu pâine și vin, Masă sfințită de Sângele și de Trupul. Trupul își frânge, Sângele își varsă, Stau în biserica Ta ca-ntr-o armură eu, păcătoasa care smerită mă închin. Stau înaintea Ta, Cel ce pe toate Le-ndură de la începutul lumii mult câte puțin. Urma fiind nicîieri Aici, acolo îngropate ramuri, rămurele-oscioare uscate, căzute mărgele din șir, din arborele de rouă plin, rouă plural genealogic, al nostru
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la năvălirile barbare și pînă la revoluțiile mai mult sau mai puțin sistematizate, au fost, simultan, și mari bătălii duse împotriva însemnelor, a statuilor
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
capul ce se pleacă sabia nu-l taie și altele. De aceea, Maiorescu spunea că felul întâmplărilor la noi nu e tragic. Totul se termină cu... embrassons nous, Foleville! De aceea, dacă avem și noi o rezistență, avem o rezistență smerită... Atunci, de unde vreți, de la Vlădică până la opincă, să fi tremurat din cauza noastră securitatea?... Dacă, în altă ordine, lipsa vreunei rigori și misticismul (era să zic miticismul) rămâne matca noastră națională, e bine să știm, în aceste zile de răscruce, când
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
Tudorel Urian Istoria politică a ultimelor luni demonstrează că resursele de ură ale societății românești sunt departe de a se fi epuizat. Spectacolul grotesc oferit de Corneliu Vadim Tudor și ciracii săi, sub privirile pline de smerită înțelegere ale onorabilului Nicolae Văcăroiu, la ședința Parlamentului în care Președintele României a citit raportul de condamnare a comunismului (și acum mă întreb cu ce impresie vor fi plecat din România Lech Wallesa și Jelio Jelev, prezenți în sală la
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
încuviințarea celor care, nefiind ca tine, nu pot fi decît inferiori. De aceea, orice critică venită din partea adversarilor e o nesocotire a hramului aparte cu care te-a hărăzit providența. Dar lucrul curios e că, oricît ai susține contrariul, afirmînd smerit că nici cu gîndul nu ai visat la întîietatea ta față de alții, ispita superiorității congenitale e universală, căci, vorba lui Amos Oz, "fanatismul este, din păcate, o componentă omniprezentă a firii omenești, o genă malignă". (p. 9) Spuneam că dincolo de
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
în palme și așaz-o sub lumina înceată a soarelui sălbatic de cerneală. creaturile cu aripi tăioase se vor mistui în propriile flăcări. nouă deasupra: deși cerul de deasupra cerului este creația ta și este o minune, nu fi îngâmfat. fii smerit, și nu vei regreta. grădină pentru tine am rezervat cea mai roditoare parcelă din sufletul meu pentru tine aici poți însămânța visele tale cele mai îndrăznețe ele vor încolți curând, vor face tulpini înalte, cu flori cât roata mare a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie unui amic în doliu după o rudă care-i încă vie... În cupa ei de întuneric dorm viitorul și prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mi-am coborât privirea, un deget mic mi-a arătat nemărginirea. F1: Un strop de-argint a lunecat și, cu paloarea-i siderală, pe cerul negru a-nsemnat un fir subțire de beteală... B2: Sclipind departe, prin frunziș, o stea smerită și albastră sta singuratică, pieziș, deasupra noastră. Și ca un spin, cu raza-i rece și subțire mi-a strecurat un gând străin în visul meu de fericire. Zicea: F2 (ușor reverberat): "Sub cerul vast și mut v-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toleranței și al bunului-simț („aberațiile“ din volumul de față nu-s deloc... aberante!). Ca să nu mai vorbim de sinceritatea cuceritoare a mărturisirilor scăpate adesea de sub control (să fie la mijloc doar o impresie?), cu o ingenuitate frapantă, de neverosimilă autenticitate. Smerit, naratorul parcă și-ar cere mereu scuze. Aplauzele îl stingheresc. Ei bine, povestind despre tot ce se nimerește, fără pic de emfază, dar cu o însuflețire contaminantă, Sorin Stoica se singularizează în raport cu colegii săi de generație tocmai prin latura aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
„Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Evanghelia după Matei 5, 16) Rugăciuni smerite și pilde de Pateric, „” Cornel Paiu Lidia Vrabie s-a născut pe 25 octombrie 1965, în satul Sagaidac, raionul Cimișlia, Republica Moldova, în familia numeroasă a țăranilor Feodosie și Irina Bularga. A absolvit Școala Medie Generală din satul natal în 1982
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
am spune, autobiografic, fiind, de aceea, asimilabile, memorialisticii, gen fără pretenții prea mari stilistice, de aici, poate, oralitatea lor evidentă, care ne duce cu gândul, că autoarea, având în vedere mărturisita-i credință, săvârșește în aceste pagini o amplă și smerită spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței încărcată de anumite neajunsuri și neîmpliniri, conjuncturale, nedorite, involuntare dar de netrecut, de nedepășit, de neocolit, în planul existării. De aceea, încă, dintru început, poemul „Rugăciune”, smerită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
smerită spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței încărcată de anumite neajunsuri și neîmpliniri, conjuncturale, nedorite, involuntare dar de netrecut, de nedepășit, de neocolit, în planul existării. De aceea, încă, dintru început, poemul „Rugăciune”, smerită rugă, ne face atenți, ne pregătește pentru ceea ce va urma, adică pentru spovada, care nu se poate face decât „La lumina candelei”, adică la lumina spirituală care purifică, care face vizibile înțelesurile profunde ale existenței, care dă valoare ființei, înțelepțind-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru binele aproapelui, este minunea credinței mărturisite cu tărie. De aceea, oamenii preferați ai Lidiei Vrabie sunt cei apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni, ca cea a reunirii familiei, făptuită de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Oamenii preferați de Lidia Vrabie sunt cei care din ruinele unei biserici vechi, trecută prin incendiu purificator, cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iar pe ceilalți i-a apărat de păcatul defăimării și al smintelii. Iată, așa crede și dumneata. Că tot ce ți se întâmplă are un scop știut de Dumnezeu. Primește-le pe toate și smerește-te căci, inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi. Dacă sufletul tău este sănătos și curat înaintea lui Dumnezeu, cu nimic nu-l pot vătăma minciunile omenești, nici cele drăcești. Omul rămâne ceea ce este, nu ceea ce spun oamenii despre el. Prin ceea ce spune despre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu-și ia ochii lui, rugători și triști, de la mâna trecătorului, așteptând în orice clipă un gest de milostenie din partea lui. Părăsită și uitată de mulți, cu zidurile ce o înconjurau pe jumătate dărâmate, fără poartă, biserica mai păstra chipul smerit și curat, adierea sfințeniei care trezea fiorul credinței în inima celor care treceau pe lângă ea și i se închinau cu evlavie. Unii oameni suspinau atunci când treceau prin fața ei, zicând în gândul lor ceva ce numai Dumnezeu auzea și știa, alții
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ai menționat nu-i poate învăța pe copii să se roage, să iubească, să ierte, să dăruiască, să ajute, să compătimească, să rabde. Cele ce spui tu îi va învăța să fie mândri, nu vor cunoaște niciodată ce este gândul smerit și multe alte lucruri de care are nevoie sufletul. Dându-le doar cele ce spui tu, care virtute vom căuta să vedem la copiii noștri? Și maimuțele pot cânta la pian, iar papagalii pot învăța să vorbească, dar să se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era lege și anunța apropierea sfârșitului întâlnirii legate de ceară și lumânări. Iar pilda nu întârzia. Parohul îi arăta palma, cu policarul întins în unghi drept, edificându-l imediat asupra gestului: "Vezi tu mâna asta, Tăsică?". "O văd, părinte", spunea smerit omul-femeie-de-serviciu. "Ei, Dumnezeu a lăsat ca degetul mare să fie un opritor", făcea preotul, în timp ce palma îi aluneca sugestiv, în jos, pe lângă muchia mesei, sfârșindu-și mișcarea atunci când policarul atingea tăblia. "Vezi, tu, tată, mai adânc nu merge mâna. Nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
hazlie; pînă cînd firul zilelor pe furiș se subție; și anii se măsor În secunde. Adio, adio și n-am cuvinte...; bună sau rea, viața merge-Înainte; rămas-bun celor buni și la fel celor răi, măcinați de păcate; Încă un suflet smerit se ridică la cer; printre dealuri domoale și văi cu pajiști curate; spre Înverzite cîmpii cu rîuri de miere și lapte; unde nu-i Întristare, nici supărare, și toate suferințele pier. Adio, adio și despre morți numai bine; de mîine
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]