330 matches
-
ăsta nou, odios te va îngropa ! — Atunci cu bucurie îmi voi săpa singur groapa, alătu- rându-mă tuturor celor care s-au stins deja nevinovați, și vom duce mai departe povestea adevărată a acestui oraș odată fermecător, de sub pământ. — Ești smintit de-a dreptul ? Pentru ce îți sacrifici propria-ți viață ? Oamenii te-au vândut deja și te-au uitat. — Toți oamenii ? Chiar toți ? Atâta timp cât mai există unul, măcar e de-ajuns să nu-i iau și ultima speranță. Dacă și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
zile de așteptare și tremur în carne.. Și astăzi,la noi, de ce să n-o spunem... începu unul dintre colegi, cu glasul coborât... Unde minciuna și fățărnicia, sunt pretutindenea; în presă, în raporturi sociale, unde politicianismul a pervertit caracterele, a smintit conștiințele și a destrăbălat adânc moravurile publice.. ce garanție de dreptate putem avea ?! Unde corupția și degradarea au pătruns adânc în tribunalele noastre, și tocmai viciile și răutățile înrădăcinate în sânul lor, sunt menite a practica justiția... Ce garanție de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și 1876, cele două poezii cu acrostih publicate de "Convorbiri literare" și tot el i se adresa în scris lui Titu Maiorescu cu formula "Es. Min. Tit. Maiorescu", ce putea fi citită și "Excelenței sale Ministrului Titu Maiorescu", dar și... "E smintit Maiorescu"! Eminescu avea să observe primul târziu, revista era tipărită! altă farsă hasdeeană, poezia cu acrostih isteț semnată P. A. Călescu, adică... Păcălescu. Dar cele mai bune poante erau involuntare, fiindcă, cum ne învață tătucul Marx, arta rămâne mereu în urma vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că te lași, Bill. Să pic jos și să-nțepenesc dacă te mint. Dar dacă ți se face prea rău și-ncepi să verși, uite cinci centogramos de M. Ike mă judeca aspru pentru că beam. - Bei, Bill. Bei și te smintești. Arăți groaznic. Arăți groaznic la față. Mai bine te-ai Întoarce la marfă decît să bei În halul ăsta. * * * Eram Într-o cantina ieftină din Strada Dolores, În Mexico City, și beam de vreo două săptămîni. Stăteam Într-un separeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aur, pe care-l folosesc la ... - Da’ ai adus-o? - Da, am adus-o. Unde-ți sînt ustensilele? - În baie. Ike s-a Întors din baie cu ustensilele și a-nceput să prepare doza. Vorbea fără oprire. - Bei și te smintești. Mi-e groază cînd te văd cum te lași de asta și te-apuci de ceva mai rău. Știu atîția care renunță la marfă. O mulțime nu fac față cu Lupita. Cinșpe pesos un plic și-ți trebuie trei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
următoare am avut cea mai rea mahmureală din viața mea. Am Început să vomit la intervale de zece minute pînă cînd am scos din mine fiere verzuie. Apoi a apărut Ike Bătrînu’. - Tre’ să te lași de băut, Bill. Te smintești. Nu-mi mai fusese niciodată atît de rău. Greața Îmi zguduia tot corpul În spasme. Ike Bătrînu’ m-a ținut În timp ce-am vomat cîteva linguri de bilă În closet. M-a luat pe după umeri, m-a prins În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
alienații care necesitau un tratament de urgență, mai specializat, altul decât doar cetirile și reculegerea. Astfel, în același an erau repartizați la Neamțu, tot cu aprobarea Î.P.S. Mitropolitul Moldovei: Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, Ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc și casei tatălui său", sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat la Golia), "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său", ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Moldovei: Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, Ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc și casei tatălui său", sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat la Golia), "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său", ca și căpitanul Florescu Gheorghe, șeful muzicii militare din Iași, care, "fiind bolnav de ochi și pierzând vederea, a început să prezinte simptome furioase"; G. Sturza, comandantul hătmăniei, cere aprobarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
adevărul celuilalt, să decidă în numele lui, să preia asupra lui povara responsabilității individuale a celuilalt: ce se petrece, de pildă - se întreabă Platon - când armele împrumutate de la proprietarul lor trebuie restituite conform definiției dreptății, dar vechiul lor proprietar s-a smintit? Inserția primatului lui a ști asupra lui a fi ni se pare aici vizibilă și ea oferă un al treilea raport analogiei noastre: principiul enunțat i se poate aplica lui Platon față de propriul proiect, filosofului față de cetatea lui și oricui
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
îl leagă de lumea inteligibilului, lume pe care nu o poate cunoaște niciodată singur. Prin urmare, cineva trebuie să preia asupra sa neputința conștiinței de sine complete a celuilalt, cineva trebuie să decidă dacă returnarea armelor îl găsește sau nu smintit pe autenticul lor posesor. Preluând asupra sa conștiința celuilalt, filosoful își asumă rolul lui Ulise, asigurând pentru ceilalți o eventuală reditio completa, chiar dacă ea îi pare atât de străină de condiția umană lui Platon încât lasă de înțeles că, la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în ochii îndrăgostiților eminescieni care devorează ființele "ochii păgâni", precum în Ondina. "Și în ochii tăi cei negri / Eu privirea să mi-o pierd". Eminescu se desparte de învățătura Noului Testament care spune că "dacă ochiul tău cel drept te smintește" trebuie să-l smulgi, să-l "arunci din tine" (Matei, Cap. 5, 29, Predica de pe Munte). E "pipăire" în privirea lui Eminescu, care curge ca un ulei încins pe trupul gol al iubitei: " Știind că nimeni nu e în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Oii care nu i se tunde lîna, ci se lasă a-i cădea singură, trăiește mult. Cînd ți-a pișca din lîna oilor, îți mor oile. Să nu strîngi lîna de la oaie moartă, că-ți mor oile. Dacă se va sminti ceva din fructul oilor, pe loc va urma o pagubă între oi. în ziua de Ajunul Crăciunului, dacă-ți vine în casă om, atunci oile au să fete numai berbeci; iar dacă-ți vine o femeie, atunci au să fete
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de la Mt. 24-25, următoarele etape ale ♣ΦΠ∀ϑ≅<‑ului: înmulțirea falșilor profeți și răsturnarea raporturilor normale dintre oameni; degradarea naturii umane; apariția „înșelătorului lumii”, care „va face semne și minuni”; „focul cercării” în care va intra întreaga omenire - „se vor sminti mulți și vor pieri, iar cei ce vor stărui în credința lor vor fi mântuiți” (16, 5); trei semne prevestitoare ale parusiei (deschiderea cerurilor, sunetul trâmbițelor și învierea morților); coborârea lui Cristos pe norii cerului. În ciuda dimensiunii sale reduse, capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
recenți, convertiți de câteva sute de ani la ideologia „toleranței”... N-a ajuns să ne copleșească pocăința pentru trecutul rușinos al Bisericii (pentru mulți, o mamă cu probleme de fidelitate). Nici luciditatea în conversația cu oamenii pe care i-am smintit vreme de decenii și care ne stau astăzi împotrivă. Cum de-am ajuns acolo unde am ajuns? Este bine, ni se sugerează, să aflăm cât mai târziu. Cu o gură de apă sfințită și aspirină tamponată sub presa uitării, febra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păcătoșilor și vindecare slăbănogilor? Nu a împărțit tot El și predici de mortificare sau plesnituri de bici în inima templului? Nu este El Cel care l-a veselit pe Zaheu, care l-a întristat pe tânărul bogat, care i-a smintit pe preoții vechiului Israel și l-a indispus pe scepticul Pilat? Alături de apostoli și profeți, cărturarii păstrează nu doar un „mesaj” (prin tâlcuirea Evangheliei), ci virtuțile discernerii și ale clarviziunii. Când polemizează, Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1. Privită în nuditatea sa textuală, Biblia ar putea ispiti mințile risipite și curioase cu ceea ce tot ceea ce „stă scris” (Matei 4, 10). Detașată de originea sa teologică și desfășurarea sa pneumatică în istorie, textul golit de rădăcini poate înșela, sminti și chiar ucide (II Corinteni 3, 6). Nici o interpretare nu trebuie să uite autoritatea (Marcu 1, 22) unică a autorului, exegetului, hermeneutului și învățătorului Scripturii. Așa cum adepții alegoriei vor intui, limitele autorității lui Hristos sunt „limitele” dumnezeirii Sale. Numai Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu formulează nici o comparație de preț și nici o metaforă care să ne fure ochii și să încânte urechea. De ce rămân în minte, deși nu au în ele nimic memorabil? Cum se face că aceste confesiuni, de o exasperantă banalitate, acaparează, „smintesc” fantezia noastră de lectori sceptici, în fine, cum de reușește B., poet care voiește să fie un anarhic în estetica poeziei, să simplifice atât de mult limbajul poeziei, dându-i, în același timp, atâta pregnanță și o așa de mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Ia spune, mă băiatule, tu te spovedești ? Ai un duhovnic ? Ești român ? La mănăstire mergi ? Da’ despre cip ce crezi ? Ai card la tine ? Tu ce crezi că fac ăștia cu cipul, hai spune ! Ce cauți tu aici, de ce-i smintești pe ortodocși ?”. Cele două femei se opresc speriate, eu aș fi vrut să continui discuția cu bărbatul din Bacău, dar a fost imposibil. După intervenție, se închide într-o muțenie absolută și începe să citească un mic acatist al Sfintei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o fi vreun român Bădescu. O fi adus năstrușnicul Bădescu soiul negru "puterea ursului" din satul Osoi. Închid ochii și mă întorc acasă. În Iașul nostru drag unde ninge și iar ninge de cîteva zile. Doamna Cănilă, să nu mă smintești cu deszăpezitul că mă fac foc, zic eu în gînd. Io non capisho, se miră viceprimarul. Eu nu mă mir de unde știe acesta să pronunțe "h" în loc de "c", pentru că dialectul toscan este năstrușnic rău. Vremea trece, drumul se scurtează pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lumea de afară? Concentrați-vă asupra lumii interioare. Cel mai scurt drum către exterior trece prin interior. Legenda Întrupării este absurdă pentru un evreu sau pentru un grec, dar numai cu ajutorul acestei absurdități au reușit creștinii să impună rațiunea lor smintită într-o lume secătuită de prea multă rațiune, extenuată de specularea filosofică a miturilor și misterelor. Atunci cînd Iulian cel credincios, numit pe nedrept Apostatul, a vrut să se întoarcă la zeii culturii lui, era prea tîrziu: legea majorității era
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să izbucnesc în lacrimi... 19 februarie 1953 Urmărit de insomnie și de impresiile contradictorii ale zilei de ieri, care se agățaseră de mine și mă urmăreau în viziuni disparate. În timpul nopții ba îmi era prea cald, ba prea frig... Mă sminteam în mijlocul patului meu, mă zvârcoleam, mă răsuceam. Lucrul cel mai grav era că nu știam de ce să-mi agăț emoția, de cine să mă iau... În mod mecanic, mi-o reproșam mie însumi, mă dezgustam de propria mea persoană, confirmându
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
carte debordând de viață, entuziasme și tristeți, de-o fatalitate soră cu norocul și moartea [...] nu propune nimic nou la modul zguduitor. Ea adaugă, nuanțează dar, la urma urmei, nu afli nimic de natură să configureze un alt Eminescu, să smintească definitiv lucrurile, să răstoarne relațiile erotice sau politice. Nu se revelează cine știe ce secrete arzătoare, vreo Veronică lesbiană, vreun Mihai impotent, vreun avort, vreun Eminescu agent secret al Vienei ș.a.m.d. Atunci, de unde totuși beatitudinea cu care te cufunzi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
smulgă și poruncește: Piei Satană! Satana!! O ia la fugă privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii nebun sau să faci pe nebunu' ca să poți striga un adevăr fără să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea cu însuflețire. Ce spui? Da! Zânele-s bune... Sunt și iele, însă. Măcar că-s frumoase, ele sunt rele-foc! Dansează goale înveșmântate în raze de lună...De le vede vreun flăcău, îl smintesc de rămâne năuc pe viață... Ce spui?... se foarte minunează Ștefan. Da!... Din clipa aceea nu mai poate trăi fără ele, aleargă bezmetic ziua și noaptea, le caută, le strigă, le cheamă... Și ielele fac dragoste cu el, până-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și capul Domnului, chiar... Numa' capul călăului n-are a se teme. Domniile trec, călăul rămâne. "Pereat mundus, fiat justitia" Da' aiasta de unde ai mai scos-o? Aaa, și pe tine te-a spurcat blăstămatul de grecotei? Că ne-a smintit la cap cu înțelepciunile "Prea Sfinților lui Învățători": Platon, Aristotel, cum îi mai cheamă... Și... și totuși, în numele acestei "Dreptăți absolute", să nu pierzi omenia, cutează Tăutu. Ștefan tace, apoi, încetișor: Am și pierdut-o, Ioane, oftează el. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]