333 matches
-
de aur! Pe bani, de jegoase sau la ordin, au filmat până și vata din nas a defunctului, un personaj fain, care-mi aducea aminte de copilărie și de Circul „Kludsky”, iar viitorul fost președinte ne-a arătat încă o dată, smiorcăindu-se pe-acolo, de ce trebuie să ne bucurăm că se scurge, acușica, la canalul istoriei. Încoronarea cu președinte, bulibașe, regi și împărați a fost cireașa de pe tort, pentru că anul ăsta a fost presărat, aproape zilnic, cu turnire având ca protagoniști
ROMÂNIA ESTE REGĂŢEANĂ de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/347370_a_348699]
-
pentru ca și după ce-și vor fi dat și ultima răsuflare să poată rămâne în atenția tuturor. Și-aceste morminte parcă încercau să se bage în sufletul trecătorilor și să-i tragă de haine, ca niște copii mici ce se smiorcăie: ”ține-mă de mână, uite-te și la mine!”. Dacă proprietarii - viitorii lor locatari - s-ar fi gândit măcar o clipă, lesne ar fi înțeles că pe cei vii, morții nu-i interesează niciun pic și că vorbele spuse despre
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
pierdut pe cel mai mare om și trebuie să lase toți capetele în jos un minut în semn de respect, Ion al Oații îngenunche și se rugă pentru sufletul mortului, toți luaseră o mască de oameni triști, câțiva comuniști se smiorcăiau într-un colț de mila tovarășului... Imediat ce terminară ședința, Carol cu Ion al Oații plecară la București să-și ia la revedere de la el și să transmită condoleanțe guvernului. Veni cu două coli de hârtie la Neluțu să le facă
ÎNMORMÂNTAREA (FRAGMENT DIN ROMANUL MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348915_a_350244]
-
al treilea, cel cu pălăria jerpelită. Hai, mă, că ne pierdem vremea cu prăpăditul ăsta! N-are decât să putrezească aci, dacă nu vrea să scoată banu’! Și toți plecară-n casă la Floricel, lăsându-l pe Mototolea să se smiorcăie la volan: --Nu plecați, bă, frățiorilor, nu plecați! Hai, că vă dau trei milioane! Când auziră „frățiorii” se întoarseră: --Așa, bă, tataie! Vezi că te-ai trezit la realitate? zise cel cu bască. Scoate banu’ să ne apucăm de treabă
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
să facă la plecare. Acum? La plecare trebuia să știe! Trebuia să se asigure dacă asta e o afacere serioasă, dacă...Îi venea să turbeze, să dea cu capul în parbriz, în torpedou, în...orice. Dar nu reuși decât să smiorcăie. Să smiorcăie continuu, ca un copil bătut de soartă. Așa îl găsi moș Ion Gâscan, tatăl lui Floricel, când s-a întors de la biserică. Referință Bibliografică: TUNARII-3 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14 noiembrie
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
la plecare. Acum? La plecare trebuia să știe! Trebuia să se asigure dacă asta e o afacere serioasă, dacă...Îi venea să turbeze, să dea cu capul în parbriz, în torpedou, în...orice. Dar nu reuși decât să smiorcăie. Să smiorcăie continuu, ca un copil bătut de soartă. Așa îl găsi moș Ion Gâscan, tatăl lui Floricel, când s-a întors de la biserică. Referință Bibliografică: TUNARII-3 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14 noiembrie 2014. Drepturi
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
dă un palat și fete... și grădini... nu mai alergăm brambura pe aici. - Hei, trezește-te, nătăfleață! îl zgâlțâi Mărțișor. Crezi că am uitat de ce am plecat de-acasă? Și zise: - Pană, penișoară, înapoi, repede zboară! Norocel începu să scâncească, smiorcăindu-se: - N-auziși că e păzită de căpcăuni fioroși? Dar pana zbura ca o rachetă spre Grădina Fericirii Veșnice. În zborul lor la mare înălțime, cohortele de nori treceau pe lângă ei în mare viteză plutind ca niște corăbii cu pânze
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
n-apucai să mă-nfrupt din toate bunătățile pe care le-am văzut în palatul Primăverii. - Ia uite la ce se gândește el acum? - Păi, da! Barem să mor sătul! Și iar începu să scâncească. - Mă, năzdrăvane, nu te mai smiorcăi! Ia să facem inventarul! Mai ai pelerina aia? - Cum să nu! Hai, că-ți vin ideile! Și Norocel dădu să scoată pelerina din buzunar, însă cercurile de foc îl strângeau de mâini de parcă ar fi avut cătușe. Deși erau departe
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
născut un om de al nostru, frate ! Mergi să-l salvezi! Imediat au apărut, ca din senin, niște țărani cooperatori care pliveau de buruieni terenul aflat în apropiere. Unul dintre ei întrebă mirat: - Fârtați, văd eu bine ? În fâneață se smiorcăie un prunc. - Ba, Ioane, cred că zărit-ai bine. Chiar e un copilaș. Și plânge de mama focului. Trebuie să-l ducem urgent la orfelinatul din sat. Oare ce netrebnică l-a părăsit aici, în câmp ? Putea să-l mânânce
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
atrăgătoare, „descoperi” că ai nevoie de una sau de alta, pui În coș vrute și nevrute. Gesturi civilizate, dar standardizate, oportunități ademenitoare, coadă la produse promoționale, lume Îngrijit Îmbrăcată, atmosferă de antren și prosperitate. Ce mai, raiul pe pământ! Un copil rătăcit smiorcăie după ai lui. Casiera scanează cu Înverșunare, te simți mai presus decât cumpărătorul de alături, scoți cardul cu emfază, te preumbli țanțoș și victorios până la mașina din parcare. Ajungi acasă, descarci și te descarci: rămâi la fel cum te-ai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fobiilor specifice se explică cel mai bine prin existența unor factori multipli, printre care temperamentul, caracteristicile familiale și trăirea unor experiențe condiționante. Părinții copiilor cu tulburări anxioase spun că, atunci când erau mici, aceștia au avut temperamente mai dificile (plângeau, se smiorcăiau, erau iritabili și greu de consolat), aveau mai multe frici și întâmpinau mai multe probleme de adaptare la schimbări decât alți copii (Rapee, 1997). EVALUAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE INFANTILE În lucrarea lor de sinteză din 2004, referitoare la metodele de evaluare
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte primejduit spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă umilește foarte tare. Iar eu aș face orice pentru ea”). Deși la antipodul femeii fatale - de care lumea lui Chandler e plină -, Merle exercită asupra detectivului o atracție insidioasă, de care nu pare a fi pe deplin conștient
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Disforie. E Într-o stare psihică foarte delicată. ― Tessie, spuse Milton, uitându-se la soția lui, vrei să vezi dosarul sau plecăm de-aici și-l băgăm pe cretinul ăsta În pizda mă-sii? ― Vreau să văd dosarul. Acum se smiorcăia. ― Și ai grijă cum vorbești, te rog. Hai să Încercăm să fim politicoși. În cele din urmă Luce cedase și Îi lăsase să-l vadă. După ce au citit dosarul, s-a oferit să-mi reevalueze cazul În viitor și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cel de pe clădirea Penobscot; unul dinăuntrul mașinii. Era unul din indicatoarele pe care Milton nu le mai văzuse până atunci. Știa ce indică. În acel moment Milton Începu să plângă. Dintr-o dată, fața i se umezi și și-o atinse, smiorcăindu-se, cu lacrimile curgându-i șiroaie. Se lăsă pe spate și, cum acolo nu era nimeni să-l vadă, deschise gura și-și revărsă tot amarul care-l copleșea. Nu mai plânsese din copilărie. Sunetul pe care-l scotea vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un gâlgâit de plâns. Din ce în ce mai uimită, Livia îl apucă cu putere de braț. — Și tu simți pericolul, nu? Aprobă în tăcere. Ce altceva ar putea face? A sosit momentul, își zice Livia mulțumită. Inspiră cu putere. Acum ori niciodată. Se smiorcăie cu glas stins: Dacă nu disprețuiești gândul că, femeie fiind, îndrăznesc să te avertizez, atunci când cei mai buni prieteni ai tăi, deși la curent cu ceea ce se întâmplă, nu cutează a-ți vorbi deschis... Își cuibărește din nou fața în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rască înspre el. Cerșește, cu brațele întinse, mila împăratului: — Iertare, preamilostive stăpâne, dar înălțându-l astfel, îl con damni fie la moarte, fie la nebunie, fie la amândouă la un loc. — Cum îndrăznești? șuieră Augustus. — Preabunule, iartă-mi cutezanța, se smiorcăie secretarul. Atinge podeaua cu fruntea. Împăratul îl privește consternat preț de câteva minute bune. Înțelege că e vorba de ceva foarte grav, altminteri Ianuarius - cu sobrietatea lui caracteristică - nu s-ar preta la un asemenea circ. Se apleacă și-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că dacă îl faci cavaler și-l înalți atâta o să i se aprindă și mai abitir în suflet nebunia asta fără speranță. Își înghite cu greu nodul de amărăciune din gât. — O să-l dea pe mâna lui Seius Strabo, se smiorcăie nefe ricit. — Ce caută Seius Strabo în povestea asta? tresaltă alarmat Au gustus. Ianuarius ezită, mușcându-și buzele indecis. Imploră iertare din ochi și murmură abia audibil: — Plautius Silvanus are de gând să-și mărite fata cu un ca valer
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tu să mi spui repede-repejor... Își pierde răbdarea. Cine e implicat în povestea asta? Trio se codește. Nu așa și-a programat discursul. Ar prefera să înceapă cu faptele... A plasat chipul tău alături de statuile morților din familia lui... Se smiorcăie: — ...de Sextus Pompeius... Augustus rămâne impasibil, deși curiozitatea îl zgândăre. — Numele bărbatului! cere impacientat. Respiră adânc: — E și o femeie în treaba asta, din câte spunea soția mea. Fulcinius trage și el cu putere aer în piept. Acum e acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în sufletul ei. Surâde compătimitor. A îmbătrânit și el, nu numai ea. E un gând consolator. — Tămâie! cere din nou Rex Sacrorum. — Puneți-o pe altar, le sfătuiește principele, ca să sfințiți lă ca șul curat al Vestei. — Mă doare, se smiorcăie Asinia lângă ea. O zgâlțâie din nou cu putere. — Divinitatea eternului Caesar păzește eternul foc! adaugă pontifex. Ei aș! mormăie ursuză Occia. Dacă n-am fi noi s-ar stinge la iuțeală. Măcar de-ar pleca mai repede! — Vesta îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care se cuvine să te porți cu decență. Măcar în public, suspină pentru sine. Asinia se pornește zgomotos pe plâns. Nou-venita îi urmează exemplul. Occia se silește să rămână calmă, deși o mănâncă palmele. Măcar să le dea motiv să se smiorcăie! Reușește să se stăpânească. Lasă-le să dea apă la șoareci cât le poftește inima, dacă asta doresc. Cel mai bine e să le ignore și să nu le acorde nici o atenție. I se adresează Corneliei pe un ton voit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
murmură consternată. Atinge cu mâna pântecul rotunjit. — Ție și lui ăsta mic, șoptește. Nu știe cum s-o încurajeze. Are, în mod evident, o nouă de presie din cauza sarcinii. — N-ai putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor, apoi șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Scau rus nu va mai ști ce sărută... Rânjește satisfăcută. — ...Obraz sau buboi? — Din ce s-au luat? șoptește Vipsania îngrozită către An tonia. Domitia Lepida o ia înaintea mătușii: — Eu am venit fiindcă m-ai invitat la lectură, se smiorcăie pe un ton de reproș. O arată pe Agrippina. Nu să mă insulte isterica asta nefutută de bărbatu său! Antonia și Vipsania abia reușesc să o stăpânească pe Agrippina, care urlă ca ieșită din minți: — Ia nu-ți mai da
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
protestează fără vlagă Vipsania. Pune mâna împăciuitor pe umărul ei. — Nu e momentul unei astfel de discuții... — Dar când e momentul potrivit să afli de farmecele pe care ți le face bărbatu-tău? se răstește sora ei. Începe să se smiorcăie: — Și de otrava pe care ți-o pune în mâncare? — Otravă? pălește Antonia. Agrippina abandonează aerul plângăcios și își răsfrânge buzele cu dispreț: — Păi cum altfel crezi că a convins-o să se mărite cu el decât prin vrăji? Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem este de zece ori mai mare... — Adică 150 de milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii care-mi revin din tranzacții sunt ca și mort. — Chiar așa? surâde Asinius Gallus. Este din nou batjocoritor. Gluma lui reușește să-l înfurie pe Libo. Vede roșu în fața ochilor. — Păi numai piperul! urlă răgușit. În India îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
momelile petrecerilor și de ațâțările ospețelor. Dar n-are cum să-l aștepte douăzeci și cinci de ani, până va fi lăsat la vatră. O s-o dea în acest timp ai ei după vreun alt fiu de căpetenie. Lacrimile îl podidesc. Se smiorcăie co pilărește și-și trece palmele peste față. Cu privirea încă înrourată, cată spre tovarășul său. Rufus pare dus cu gândurile departe. Și viața ta e hotărâtă de alții, ar vrea să-i strige. Nu ca să-și răcorească inima, ci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]