599 matches
-
din 13 noiembrie) și care scăpase, nu se știe de ce, Cronicarului. Norocul e că a fost reluat pe portalul LITERNET și astfel a putut fi citit și înțeles cu tot cu mâhnirea sinceră care l-a produs. Dacă scăpăm de pojghița de snobism sub care ne ascundem, de obicei, reacțiile adevărate la finele câte unei dramatizări "nonconformiste", îi vom da totală dreptate acestui bun cititor și spectator dezamăgit. Să-l ascultăm: ,Gata, m-am săturat! Nu mai vreau spectacole Ťdupăť. Vreau spectacole Ťdeť
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7837_a_9162]
-
sunt singur și aici. Nu-s sigur dar parcă/ i-am văzut fața lui ciupureanu prin zonă. oricum/ nu mă interesează". Un poet în brooklyn se va încheia pe un ton diferit. Artistul craiovean va lua peste picior moda și snobismul celor care nu pot face artă decât la New York: "toți locuim în blocuri comuniste/ cu oameni care au făcut comunismul și acum îl regretă/ la un pahar cu manele. Dumnezeu/ sau un pitic a vrut asta./ Nu regret nimic dar
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
pare să fi fost comandamentul hasdeian suprem, în slujba căruia și-a pus toată energia. Prim pas esențial - Hasdeu face un caz enorm de originea sa princiară, de strălucita familie de domnitor din care ar descinde în mod direct; gîdilînd snobismul instinctiv al intelectualilor, junele de 20 de ani se prezenta tuturor drept prinț din tată-n fiu; a avut însă înțelepciunea de a se înfățișa ca un "prinț popular", un "prinț roșu": demagogia liberală revărsată din belșug de Hasdeu imediat
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
să fie ele însele. Romanul are un fundal social consistent: cei modești ca avere sunt portăreasa Renée și amica ei menajeră, Manuela Lopez, cei foarte înstăriți - toți locatarii imobilului. Privirea atentă a portăresei îi scrutează și le înregistrează stupiditatea ori snobismul, pretențiile de cultură înaltă și greșelile de limbă, moravurile și educația, preocupările și iluziile, forme variate ale teatrului vieții, de la comedia de limbaj la tragedia comunicării. La rândul ei, Paloma fură cu coada ochiului detalii din viața colocatarilor, îmbogățind-o
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
Puncte de reper (despre autori români și străini), sunt incomode, deoarece provin dintr-o exersare foarte liberă a propriului discernământ, fără vreo inhibiție în a gândi cu mintea proprie, fără niciun respect față de tabuuri. S. Damian nu face nicio concesie snobismului, gândirii servile, tentației de a face pe placul vreunui curent de opinie prestabilit. El valorifică netemător tot ce are mai bun moștenirea postmodernă, prin aceea că nu se sfiește să chestioneze justețea situării social-politice a unor opere literare și, implicit
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
creatori înlăuntrul ei. Cert este că, în orice familie unde există măcar un medic, aerul care te întîmpină are o altă încărcătură spirituală: o mireasmă selectă născută dintr-o anumită optică asupra vieții. Iar cauza nu e de căutat în snobismul medicilor și nici în vanitatea unor ființe care, știind că fac parte dintr-o categorie șlefuită, vor să-și etaleze semnele distincției. Cauza e de căutat în două virtuți ale naturii medicale. Prima virtute am pomenit-o deja: efortul cerut
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
Marina Constantinescu Am citit piesa „Artă" a Yasminei Reza aproape imediat ce a apărut. Eram la Paris în 1994, în zilele în care se discuta mult despre această scriitură filosofică, ironică, despre snobism, despre prietenie si criza de identitate. Figura orientală a scriitoarei și actriței Yasmina Reza, zîmbetul ei senzual misterios amplificau ușor ambiguitatea scrisului, a relațiilor ce se redefinesc, brutal, poate, la un moment dat, între trei prieteni, protagoniștii lupei sub care
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
tot cu regizorul Juncu, la Teatrul „Toma Caragiu". De asemenea, nu există un popas suficient nici la capitolul costume, destul de puțin creionate pentru fiecare în parte. Sub masă cromatică a griu-lui, Marc, Serge și Yvan au accente distincte și în snobism, și în lașități, și în tipul de discurs, de abordare a convenționalului, a evadării din tipar. Pentru mine, plăcerea a fost să ascult din nou textul Yasminei Reza, un text savuros pentru jocul fantastic și rafinat cu cuvîntul, pentru studiul
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
altceva. Nu-și dă seama omul cât pierde când nu se bucură de ce face altul bun. Tot atât cât pierde când se lasă cucerit de ce face altul prost. T citește și comentează jurnalul unui artist. Complicat. Personalitate autentică, experiență, trăire, snobism, teatralitate, nivel nesigur, sunet fals. „Scrisul e lucrul dracului, îi spun. Scoate ce e mai rău din noi." Înainte, îmi lua trei zile să trec peste o dezamăgire. Îmbătrânind, devin tot mai eficient. Adevărul nu poți să-l spui decât
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
făcut apoi tot posibilul să se smulgă condiției nașterii și să ajungă în vîrful piramidei. Ca tînăr scriitor, speculează faptul că ideile socialiste ajunseseră la modă printre intelectuali, așa că își afișează cu ostentație originea umilă, transformînd-o într-un soi de snobism revendicativ. Sărac în copilărie și în adolescență, se căsătorește cu fata unui bogat politician (modelul marital Duiliu Zamfirescu era astfel urmat din instinct). Primele sale proze au la bază, toate, o insatisfacție organică greu de dominat, o ură față de societatea
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
dialectice”, nedreptăți care vor fi răscumpărate. Mi-ar fi mai milă de scriitorii uitați, de scriitorii pierduți cu totul din memoria noastră. Iar în cazul lor ar fi bine ca măcar Ministerul Culturii (pînă nu se complexează și el de snobismul eclatant de la educație și de la comisiile de acolo) să încurajeze un program de ediții critice și de monografii; un program mai sistematic, dacă nu exhaustiv, un program de recuperare a acestei literaturi române de mîna a doua și a treia
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
ostentativ, în engleză - sau cel puțin cu structura sintactică fidel calchiată după engleză: „Ce-i aia «Național Arena»? În ce limbă este acest nume?” (cotidianul.ro); „e-n limba aia în care se spune «aviara gripa»” (diacritica.wordpress.ro). Criticând snobismul lingvistic al unei inovații inutile, ziaristul Mihnea Măruță și-a intitulat un text de pe blogul său Limba Română Arena (18.07.2011). Inovația în cauză are mai multe aspecte criticabile. În primul rând, este evident că varianta de denumire exclusiv
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
comunice direct cu opera și să interacționeze cu ea, să participe deci la configurarea ei, devenind în acest fel chiar unul dintre participanți. Din acest punct de vedere, unii spectatori intră în joc cu degajare, din plăcerea participării, alții din snobism, pentru a nu fi socotiți demodați, socotind Noul o valoare în sine - cum tot dintr-o formă de snobism unele trupe străine de dans sunt aplaudate datorită faptului că sunt străine. În același timp, alți spectatori sunt reținuți, derutați tocmai
SPECTACOL-INSTALAȚIE pentru o cameră de hotel by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5336_a_6661]
-
chiar unul dintre participanți. Din acest punct de vedere, unii spectatori intră în joc cu degajare, din plăcerea participării, alții din snobism, pentru a nu fi socotiți demodați, socotind Noul o valoare în sine - cum tot dintr-o formă de snobism unele trupe străine de dans sunt aplaudate datorită faptului că sunt străine. În același timp, alți spectatori sunt reținuți, derutați tocmai de această noutate, nereușind să găsească un rost și o satisfacție în participarea la noua formulă de spectacol și
SPECTACOL-INSTALAȚIE pentru o cameră de hotel by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5336_a_6661]
-
lui Lewis seamănă cu un lung ocol, cu bucle, alunecări și episoade terne (viața de internat, asprimea vieții de front în Primul Război Mondial, studenția la Oxford, apoi înclinația spre ocultism și ezoterism (Steiner), pasiunea pentru muzica lui Wagner, apoi snobismul unui tînăr care disprețuia sufletul în numele gîndirii superioare de tip speculativ), un ocol așadar la capătul căruia autorul va recăpăta candoarea ceasului pueril. Nu întîmpălător autorul își consideră copilăria ca singurul răstimp în care a trăit sub protecție divină, în vreme ce
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
Dună N. Steinhardt în evocări, ediție îngrijită de Florian Roatiș, Iași, Editura Polirom, 2012 Citind volumul de evocări dedicat lui Nicolae Steinhardt ai o senzație contrariantă: cum era, cine era de fapt Nicu Steinhardt? Evreul botezat din interes social, din snobism (Vera Călin) sau „din ură de sine evreiască” (Alexandru Sever), un simpatizant legionar sau chiar un „convertit” la legionarism (Norman Manea, Al. Sever), un caz de „fals” (A. Marino îi acordă Jurnalului fericirii chiar calificativele de „penibil” și „dezgustător”, dar
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
o quella” ori „La donna è mobile”) va fi convins că Verdi a compus o operă bufă, un spectacol amuzant pentru o seară relaxată. În realitate, Rigoletto e o tragedie creată după toate regulile genului. Am trecut și prin faza „snobismului invers”, considerând, alături de câțiva prieteni, că opera e un gen minor, un fel de teatru de revistă cu doamne planturoase și domni cu chelie și ridicoli. Treptat, această formulă de expresie artistică avea să mă intrige din ce în ce mai mult. Nu-mi
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
unui ochi obișnuit cu acele facile solfegii academice, a căror regulă e mereu aceeași: cu cît expresia e mai gongorică, cu atît lipsa sensului e mai crasă. Însă autoarea revine într-o matcă fluentă și scapă de limbajul insuportabil al snobismului academic, motiv pentru care volumul poate fi citit curgător, chiar dacă textul nu are virtuți estetice. Dimpotrivă, ochiul cade pe o culegere de conspecte reci, făcute cu migală, și legate prin simplă juxtapunere. Lipsește însă firul logic al unei ipoteze de
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
mască pe care o poartă cu aplomb, ca într-o piesă de kabuki fenomenologic. Sufocată de somptuozitatea clișeelor, persoana eseistului dispare în spatele paravanului lexical. Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin secimea sterilă a abstracțiunilor livide. Nu e nimc de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care inspiră consternarea
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
rânduri dintr-o scrisoare către Cynthia Ozick, datată 13 iulie 1989: „Nu-mi face nicio plăcere să fiu pe o listă alături de cei de felul lui Styron, Vonnegut, Mailer (...) Cred că ai fost prea blândă cu George Steiner care, din cauza snobismului lui cu lustru, este cel mai insuportabil dintre toți nesuferiții.” Pe John Updike îl pomenește doar de două ori și numai pentru a exprima un dispreț strivitor față de acest alt mare scriitor al vremii lui. În 1956, Saul Bellow a
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
pentru uluitoarele sale intuiții asupra Timpului, pentru apetitul comunicării cât mai simple, mai adevărate, mai exacte. Toți trei pentru a se fi lăsat devorați de Idee, pentru curajul de a fi fericiți întru Artă, pentru disocierea de orice formă de snobism, pentru dezinteresul față de bani, titluri, decorații, pentru munca acerbă și foamea de Adevăr. A-i considera modele mi se pare o aroganță. Înseamnă a le nega totala unicitate și a crede în posibilitatea de a concretiza o variantă a unor
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
să zicem pur profesionist). Îmi vine în minte, fără să vreau, atitudinea multor critici și scriitori actuali, pentru care „marele” Caragiale este Mateiu, nu I.L. Acesta nu-i de-ajuns de „modern”, exact cum este „învechit” Sadoveanu. Cred că, pe lângă snobism, intervine, de astă dată, și „modernizarea” forțată, de fapt, pur formală, a majorității intelectualilor actuali. Nenumărate comune, mai populate (cam de pe la 4000-5000 de locuitori în sus), sunt proclamate orașe 7, dar ele continuă, zic eu, să fie sate, și nu
O scrisoare inedită de la Iorgu Iordan by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5600_a_6925]
-
Mă identific total cu frazele lui G. K. Chesterton, din eseul În apărarea efemerului: „Nu-i pot înțelege pe oamenii care iau în serios literatura: dar pot să-i iubesc; și îi iubesc”. Și mai am un argument de optimism: snobismul ființei umane. E unul din mecanismele care a împins mereu umanitatea înainte. Dorința și plăcerea de a epata, de a fi „mai cu moț”, de a se înfățișa lumii în postúri presupus avantajoase, îi conduc pe destui oameni pe făgașuri
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
Liceul "Dinu Lipatti" - era plină de cărți franțuzești. Era acolo vechiul București în miniatură, cu mobilă-stil franțuzească bine pusă în valoare, în ciuda dimensiunilor mici ale camerelor, un București prezent în ceea ce avea el mai rafinat și mai cosmopolit, cu ceva snobism ce-i drept, dar și cu multă căldură umană. O casă deschisă, în care se perindau numeroase figuri din viața culturală a orașului, dar și de peste hotare. Această atmosferă familială o cunoscuseră, probabil, cu patru decenii în urmă soții Mihail
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
în care se fixa canonul interbelic, cu deosebirea că el era un cititor la curent cu tot ce era modern și valabil estetic în literatura franceză, de la Flaubert și Baudelaire la Proust, la Gide și Valéry. Problema lui Zarifopol era snobismul, care însă este uneori pozitiv. Îngustimea viziunii este, ea, contraperformantă în cazul canonizării. Un canon sărac nu trăiește mult. Mai ales că el se bazează pe prejudecata, întâlnită, nu o dată, la tinerii critici și chiar la unii din generațiile vechi
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]