221 matches
-
zice el, dar nu aveți de ales, o să vedeți. PÎnă la urmă, seriozitatea lui naște o legendă, nu se știe cine a scos-o. — Cică a fost transferat aici de la o unitate de parașutiști de lîngă București, unde ar fi snopit În bătaie un răcan șmecher. — A snopit În bătaie un căcat. — Da, și eu cred că sînt exagerări. Chiar dacă și mie mi se pare că seriozitatea lui ascunde ceva, Îmi place de el că ne lasă În pace, nu e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o să vedeți. PÎnă la urmă, seriozitatea lui naște o legendă, nu se știe cine a scos-o. — Cică a fost transferat aici de la o unitate de parașutiști de lîngă București, unde ar fi snopit În bătaie un răcan șmecher. — A snopit În bătaie un căcat. — Da, și eu cred că sînt exagerări. Chiar dacă și mie mi se pare că seriozitatea lui ascunde ceva, Îmi place de el că ne lasă În pace, nu e genul care să-și bată joc de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e pentru prima dată cînd Îl vedem rîzÎnd, cînd Îl vedem În altă dispoziție, cînd Îi vedem alt chip decît figura posacă cu care ne tratează pe noi. Coloana de gărzi pleacă mai departe. PÎnă la urmă, poate chiar a snopit În bătaie un răcan. — Cică ăsta din capăt e cel mai scîrbos post. Iarna vin urșii pe-aici și santinela trebuie să folosească arma să-i alunge. Pe dracu’ urși! Aici, pe munte? — Cică acum doi ani s-a sinucis
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
împroprietărit pe el. Ogorul împrăștie un miros de grâu copt. E liniște! Numai luleaua lui Moș Ion pâcâie încet. Acum s-a apucat din nou de lucru. Apucă cu mâna firele de grâu, le taie cu secera și le face snopi. Ziua a trecut repede! E seară!... Moș Ion are mult de secerat, dar va mai secera și mâine. Se ridică în picioare, își îndreaptă șalele și pleacă'nspre casă. Din sat se aude lătratul câinilor. Își mai privește o dată ogorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Înainte de a merge la școală, unde am primit întîiele noțiuni de geografie, nu știam decât că Lisa se găsea în România și că România avea capitala la București. Eram la curent ― aflasem de la tata ― cu faptul că "Domnul Ștefan" îi snopise în bătaie pe turci, dar mă îndoiesc că făceam diferența cuvenită între Ștefan cel Mare și Gruia lui Novac. În fața primăriei, exista un monument cu un vultur de ciment în vârf, cu aripile desfăcute, închinat bărbaților din Lisa căzuți în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trăiești, bătrâne. Ești un om de ispravă. Mai poftim pe la noi, te rugăm să nu ne uiți.” Săndica aștepta în casă, cu sufletul la gură. Inima-i bătea nebunește, iar prin cap îi treceau tot felul de gânduri: o s-o snopească în bătaie!? Asta n-ar fi chiar așa de rău, cu toate că, niciodată, nici înainte, nici după căsătorie, nici măcar când erau adolescenți sau copii, el nu i-a dat vreo palmă. Nu și-l poate închipui în postura asta de bătăuș
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
larg deschisă, ca să se vadă (dar muntencele nu se lăsau înșelate cu una, cu două, scuipau pe furiș, își făceau cruce în spatele lui), avea o iubită, o elevă, îl vizita în orele de clasă, îi aducea mâncare în ghiozdan, o snopea în bătăi și așa mai departe, se petrecea o dramă amoroasă. Am uitat să spun că la capătul coridorului aceluia aflat la etajul cel mai de sus al unui bloc, pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței, aveam o odăiță
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva, pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sânt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
intereseze ce s-o fi ales de ea. Treizeci de ani mai târziu, Leonid Simonovici Tolkachenko stătea singur pe întuneric citind Albina Nordului la lumina candelei. De la vizita polițistului simțea o legătură mai directă cu desfășurarea știrilor. Până acum, nevestele snopite în bătaie, bețivii călcați, tații omorâți de fii nu trăiau decât în închipuire, conținuți de suprafața ziarului ca și cum ar fi ascunși în spatele unei vitrine. Acuma însă pericolele și teroroarea invadau lumea în care el locuia. Era în stare să garanteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva, pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sunt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alergând, Prodan s-a așezat pe jos, ștergându-și rana de la mână cu cămașa, gâfâia, apoi s-a uitat la mine și mi-a spus că dacă află că am suflat cuiva o vorbă despre ce-am văzut, atunci mă snopește-n bătaie, iar eu i-am zis, e-n regulă, n-am să suflu nici un cuvânt, și atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în el, a tras o înjurătură, a scos apoi briceagul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Își apostrofă soția care se tot agita la bucătărie. - Albușul e gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori cînd era copil și cînd Îl oripila deja cu văicărelile lui. - Las-o-n pace pe soția ta, face și ea ce poate În absența lui Jeanne, spuse el pe un ton glacial. Votul e cu mult mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două catarge. De aproape, băgă de seamă că-și rumega amărăciunea, În tăcere, cu ochii pe jumătate Închiși, cu o cută amară În jurul gurii. Într-o străfulgerare, și-l aminti copil, cînd venea la ei acasă, privind pieziș, după ce fusese snopit În bătaie de taică-său. Christian avea șapte ani cînd Îi murise mama, aducînd-o pe lume pe Anne, și cincisprezece cînd bătrînul Bréhat se Înecase În port, Într-o noapte de beție. Cel puțin aceasta fusese concluzia jandarmilor și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse În două pe genunchi și expedie bucățile În apă. - N-ai să mai snopești de acum pe nimeni cu bastonul ăsta. Îți produceam desigur prea mare silă ca să mă atingi, așa e? Se uită cu un zîmbet satisfăcut la stupefacția bătrînului și se Întoarse pe jumătate spre comenzile vasului. Se lăsă absorbit de traiectoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu Bălcescu, Cuza și Vladimirescu și i le întinde. Părintele le ia în mână, le pipăie, oftează. ─ Bietul Sofronie! Așa am zis și eu la început, părinte. Da’ după ce-a-nceput să bea toți banii din casă și să ne snopească-n bătăi, și pe mine și pe copil... Propoziția rămâne neterminată. Femeia începe alta. ─ Părinte, am păcătuit. I-am dorit moartea și-acu’ uite c-a murit. A murit și n-a lăsat nimic în urmă. Ți-a lăsat pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă iubești? Era clar că, de data asta, clintindu-și o singură unghie, mă ispitea ea pe mine să fac minciuni. - Da. Te-aș putea împrumuta cu un țol și lăsa să dormi pe pardoseala din baie. Te-aș putea snopi și pune să faci ordine în debara. Te-aș putea călca în picioare, că-ți vâri nasul prin manuscrise ce nu-ți aparțin. Te iubesc de foarte mult timp, am recunoscut eu. - Mi-ai jura și că, oricât de rea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gura mare: - Să vă fie rușine! Ne râde lumea, taman acu! Dogarul a vrut să-și ia fata cu el acasă. Mai că n-a tîrît-o. Ea a fugit. Nici la părinți nu mai avea ce să caute. Ar fi snopit-o taică-său în bătăi. Socrii au plecat târziu, certîndu-se, lătrați de dini. 94 - O să te mănîrice judecățile, striga bătrânul din drum, îți fac proces, hoțule! Sau dau foc casei! - Las', că vă împăcați! 3 potolea cocoșată. Că nici el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sunt eu, ci cel ce-l jignește pe Dumnezeu acoperindu-l de ignoranță. După câeva zile, cu mâinile legate precum un pușcăriaș, Tommaso a fost dus la mânăstirea din Altomonte. Patru inși îl însoțeau cu ordinul expres de a-l snopi în bătaie dacă ar încerca să fugă sau să comunice cu cineva pe drum. Nu-și întoarse privirile înapoi, dar Starețul su siguranță spiona plecarea lui, drept care Tommaso strigă: Oaia molipsită pleacă, n-o să mai aveți pe cine mulge. VIII
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și cu aprofundarea conflictelor de echipă, accentuate de suferința resimțită. Se dezvoltă o extorcare pe criterii "etnice", până la un episod final deosebit de dur. Lucrurile vor ajunge, într-adevăr, până la ceremonia "căciulii": un copil, cu căciula trasă pe ochi, va fi snopit în bătaie de un grup de elevi din aceeași clasă și va trebui spitalizat. Vinovații vor trebui să răspundă la o plângere penală și vor fi exmatriculați, sporind astfel dificultățile cartierului în care este situată școala. Bineînțeles, este normal ca
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
agățat ferm cu o sforicică invizibilă, de chiar brăcinarul Domnului de Sus, mai degrabă auzi prin presă cum a călcat strâmb prin cele străchini, cu vreo preacredincioasă, încurcându-se prin cele pidosnice, cu persoane de același sex ori, cum a snopit în bătaie vreun nenorocit, care a îndrăznit să treacă pe terenul bisericii, sau lucru de ultimă oră, își fac radiouri și televiziuni cioplite din dragostea de a fi vedete. Dacă popii ar fi în fruntea luminării maselor, dacă ar lupta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că aceasta se va răscula. În curțile oamenilor, ispravnicii strângeau zeciuiala în numele lui vodă. Scoteau în plânsete de copii datornicii din bordeie. Surzi la rugămințile și bocetele nevestelor, îi despuiau de haine și, beștelindu-i, îi biciuiau fără milă. Îi snopeau în bătaie pe acești necăjiți care nu-și plătiseră dijma. Prin pielea crăpată de lovituri, șiroia sângele țăranilor. Îndurau pe spate bătaia nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care sporea sub nesațul arendașilor. Mergând mai departe, la marginea târgurilor, străinul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
niciodată; nu bate; nuci; nuia; obraznic; la ochi; ouă; palme; pas; pasul pe loc; pedeapsă; pedepsi; pedepsit; pește; piciorul; pietre; plesnește; plînge; plînset; ploaia; pocni; praful; prost; prostia; rana; rănește; răni; răzbate; război; repetiție; rîde; scutura; semafor; a simți; sîcîitor; snopi; soartă; sonerie; spaimă; speranță; spintecă; spulbera; steaua; suferință; sufla tare; suflă; sunete; superioritate; tace; ticăie; tîmpit; tobe; tobele; tort; tortura; trist; țel; țipă; umilință; ură; urcă; urlă; în ușă; vărguță; viclenie; violențe; vîndut; vîntui; vîntur; a vîntura; voios; zbate (1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ordinea; păcat; pădurea; păgubi; părere; părere de rău; păstrează; pățești; planul; planuri; poc; porni; prăbuși; predestinație; produse; prostie; putred; răpune; răutăcios; reamenajare; referat; reglare; relații; remușcare; repar; reparație; ridica; a ruina; rupe,sparge; scaun; scîrbă; sfărîma; a sfărîma; sfîrșit; a snopi; spart; start; stînjenit; stricăciune; a strivi; strivit; a strînge; sunetul sticlei; surpriza; tare; telecomandă; televizor; tîmpit; toaca la pui; topor; treburile; trist; un ceas; un obiect; urît; uza; vase; vasele; vărsa; viață; voce; vreme; zdrobi; zid (1); 779/326/102
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
că un preot din Ardeal, lângă corpul neînsuflețit al unui enoriaș (întâmplător un mare poet), comunică apropiaților că defunctul e în urmă cu plata cotizației parohiale. Sau când văd, cum am văzut cu ceva timp în urmă, un alt preot snopindu-l în bătaie pe unul dintre reprezentanții turmei sale. De asemenea, când unele publicații religioase sau posturi de televiziune "de profil" adoptă tonul și limbajul discursului omagial. O sumedenie de parohi și teologi vorbesc despre "Biserica noastră" cum vorbeau activiștii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
aici nu s-a prea cunoscut. În toamna lui 1944 au năvălit rușii infanteriști, fără număr peste dealuri dinspre Bârlad Căbești, și în Giurgioana unde au împușcat oameni (pe Mihai Păncescu din Răcușana) dar și toate butoaiele cu vin, au snopit în bătaie oameni din sat, cerând „pimadeli” (roșii) și „hleb” (pâine) furând vite, păsări, alimente, siluind femei și speriind de moarte copiii. Mai aveau ceva până la Berlină Ca în toată țara, a venit colectivizarea și în 1961 s-a înființat
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]