2,175 matches
-
o mare eroare să se vorbească despre icoană în termenii capodoperei. În domeniul imaginii, atât de prolix astăzi, icoana reprezintă din ce în ce mai vizibil cuvântul ultim. Fiind altceva decât capodopera, ea este reperul absolut al capodoperelor. Structura tainic revelată a icoanei reprezintă soclul criteriului teologic, unicul în stare să înlocuiască relativismul ideologiilor estetice fără a deveni discreționar. Prin simpla lor poziție tutelară, icoana și doctrina ei vizuală pot să asiste, să controleze și să evalueze judicios atât creativitatea patrimoniului muzeal, cât și cota
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
despre ce e vorba în Romeo și Julieta, pot fi ironizați savanții, criticii, teoreticienii care au scris despre Shakespeare. Și actorilor și regizorului demersul le este familiar: în procesul de descifrare al oricărui text, pentru orice spectacol, faza coborârii de pe soclu este absolut obligatorie: altfel nu se poate șterge praful. Căutând adevărul din replici, actorul este nevoit să reducă metafora, hiperbola la expresia lor cea mai simplă, regizorul compune universul scenic după ce a descompus toate cuvintele din piesă, din toate celelalte
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
Florența lui natală. Se numește "Narcis". Reprezintă, în mărime naturală, un adolescent, cu capul perpendicular pe propriu-i umăr drept, care privește, cu o concentrare maximă, nu într-un punct, ci într-un plan. Un plan imaginar, imaginat, la baza soclului. E o privire de o siderantă fixitate, îndreptată spre ceva ce nu se vede. Statuia e atît de ireală, universul e atît de înmănuncheat într-o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
subiectiv al amintirii autorului, al căror ecou valoric nu se răsfrînge însă asupra cititorului. Sub unghi literar rezistă doar acele pagini care nu au fost scrise dintr-o dorință de piedestal amical, cînd autorul vrea musai să-și ridice, pe soclul laudelor, prietenii. Paginile elogioase sunt fatal precare, intenția encomiastică dăunînd efectului estetic. În schimb, acolo unde Nicolae Radu renunță la tămîieri spre a descrie alura pitorească a cîte unui personaj (cum se întîmplă în capitolul dedicat lui Niculae Gheran), paginile
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
se așeză pe marginea lui uitându-se la statuie. Ședea în umbra ei și i se părea că mișcă.Avea oare halucinații? Întâi un braț apoi un picior și-apoi toată făp tura. De bucurie se prăbuși. Geea cobora de pe soclu prin lacul de vin, către dânsul. Ameți. Apoi pe măsură ce s-apropia de el, Geea-i părea mai matură. Chipul feciorelnic, se transforma în femeie bătrână. Din ce în ce mai bătrână. Umerii zvelți altădată se lăsau tot mai mult gârbovind-o. Iar când ajunse lângă
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Ștefan Tatiana Expunerea lucrării pe soclul din Piață Presei face parte din seria "Proiect 1990", inaugurată de artista Ioana Ciocan, în ianuarie 2010. În ultimii ani, Costin Ioniță s-a îndreptat activitatea artistică în zona publicității și a cinematografiei, dar a participat și la numeroase expoziiți
O nouă statuie, expusă pe soclul din Piața Presei by Stefan Tatiana () [Corola-journal/Journalistic/22589_a_23914]
-
s-a îndreptat activitatea artistică în zona publicității și a cinematografiei, dar a participat și la numeroase expoziiți de sculptură. "Proiect 1990" presupune o serie de evenimente care au ca scop amplasarea temporară a unor lucrări de artă contemporană pe soclul din Piață Presei, rămas liber încă din 1990. Inițiatorul "Proiect 1990" este Ioana Ciocan, asistent la Universitatea Națională de Artă din București, iar sculptură lui Costin Ioniță este cea de-a doisprezecea lucrare expusă în cadrul acestei serii. Printre sculpturile expuse
O nouă statuie, expusă pe soclul din Piața Presei by Stefan Tatiana () [Corola-journal/Journalistic/22589_a_23914]
-
Piață Presei, rămas liber încă din 1990. Inițiatorul "Proiect 1990" este Ioana Ciocan, asistent la Universitatea Națională de Artă din București, iar sculptură lui Costin Ioniță este cea de-a doisprezecea lucrare expusă în cadrul acestei serii. Printre sculpturile expuse pe soclului din Piață Presei s-a numărat “un pumn-călcâi, în care degetele formează în același timp un pistol și un semn al victoriei", după cum explică autoarea operei de artă, Ioana Ciocan.
O nouă statuie, expusă pe soclul din Piața Presei by Stefan Tatiana () [Corola-journal/Journalistic/22589_a_23914]
-
perfect mediul ideal pentru cultivarea plantelor, indiferent de factorii care țin de sezon, de lumină solară, etc. La baza acestor sisteme stau pereții opaci, tapetați în interior în culori care reflectă perfect lumină. De asemenea, ele sunt dotate cu un soclu pentru montarea lămpilor speciale de lumină. Sunt foarte bine izolate, astfel încât să asigure dezvoltarea propice a plantelor și pot include accesorii precum sisteme hidroponice pentru hrănirea automată a plantelor, ventilatoare de extracție și sisteme de aer condiționat care să regleze
Solutii pentru cultivarea propriilor plante de la Growin [Corola-blog/BlogPost/98674_a_99966]
-
rupe din caier,Îngeri vom fi, dar ce îngeri?... XXXII. ESTE?, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1630 din 18 iunie 2015. Este? Soldații s-au pierdut în mlaștinile istoriei, Au trecut peste sârma ghimpată, s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet, de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări, unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia, dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri. Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Apele se întunecă, ce vânează șarpele Când adună veninul sub colți? Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima ... Citește mai mult Este? Soldații s-au pierdut în mlaștinile istoriei,Au trecut peste sârma ghimpată,s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet,de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări,unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia,dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri.Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
la persoanele generic menționate mai sus, consider ca o impardonabilă scăpare lipsa din textul celebrei 217 a prevederilor referitoare la acordarea unor recompense, la elogierea prin diferite mijloace - un nume de stradă, o piațetă cu un bust în centru, pe soclul căruia admiratorii să depună coroane de flori, iar maidanezii să-și depună omagiul, acolo, ceva, fie și post mortem - a celor care au luptat împotriva legionarilor și fasciștilor în regimul stalinist de „dulce” amintire, jertfindu-și tinerețea și sănătatea. Și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
Siguranța statului, nu?! Și-apoi, să fim pragmatici: ce să punem în locul bustului lui Mircea Vulcănescu (pe Antonescu l-am înlocuit cu o cruce), că doar omul ne-a avertizat să nu-i răzbunăm! Dar nici să-i demolăm! Măcar soclul... * PS1 Discutând pe marginea subiectului cu dl Niculae Gheran, am primit de la Domnia Sa câteva rânduri pe care le redau mai jos, cu mulțumirile de rigoare: „În limbajul Oborului natal - mahala cosmopolită cu români, evrei, armeni, greci și albanezi - cea mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
timp de o zi, conform matrițelor aduse din România, a fost turnată în ghips o nouă copie a capului Luceafărului, ce va fi temporară, până când va fi refăcut în varianta inițială, din dalie de marmură. Vă amintim că amenajarea teritoriului, soclul sculpturii, au fost realizate din inițiativa prezidiului Societății „M. Eminescu”, cu sprijinul financiar al deputaților hliboceni, școlilor din raion, oamenilor de bună credință din regiune și din Țară, iar nemijlocit bustul - pe mijloacele lui Arcadie Opaiț. Deci, în pofida planurilor perfide
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94226_a_95518]
-
întrupat -, Doamna Leni Pințea-Homeag și-a întărit, încet, dar sigur, resorturile lăuntrice, citind cu înfrigurare, studiind cu o dorință sălbatică de nestăvilit marile valori ale culturii românești și universale, clădindu-și nu numai o vastă cultură umanistă, ci și un soclu extrem de puternic din asimilarea duhului capodoperelor marilor gânditori. Dacă ar fi să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim, să receptăm viața și creația Actriței Leni Pințea-Homeag ca pe un templu al Oracolului din Delfi ori ca pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
propune. Marea ei perspicacitate și imaginația vie, cu tente luxuriante, conjugate cu înhămarea la greul jug al studiului aplicativ intens - ,,Cititul e muncă de ocnaș” afirma, cu toată seriozitatea, marele critic și istoric literar Al. Piru -, îi pot asigura obligatoriul soclu de cultură de specialitate și libertatea de mișcare în domeniul de creație pe care îl iubește atât de mult: poezia. Având irefragabile înclinații spre jongleria cu idei și cuvinte -, Cristina Mariana Bălășoiu poate face saltul necesar, devenind o poetă veritabilă
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
valenciene par adevărate prințese. Rochiile lor sunt rodul economiilor întregii familii, echivalând uneori la preț un automobil. Un simplu evantai de Fallera, confecționat manual, costă între 90 și 110 Euro. După ore și ore de ofrandă neîntreruptă, florile depuse pe soclul statuii adorate rămân dispuse simetric într-o trenă imensă, ca un covor multicolor. Odată încheiată festivitatea religioasă prin cel mai puternic foc de artificii pe 18 martie, nimic nu mai stă în calea amețitorului crescendo către „la Cremà” (arderea). punctul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
împrejurimilor, acolo unde - în secolul al XIX-lea - a locuit și familia căminarului Gheorghe Eminovici și acolo unde Mihai Eminescu și-a petrecut frumoase clipe ale copilăriei (tradiția șoptind, că acolo, chiar s-ar fi născut; afirmație pecetluită și pe soclul statuii de la 1902). Un moment elevat îl constituie însăși lucrările Festivalului literar, pentru care, prezența iubitorilor lui Mihai Eminescu, s-ar cuveni onorată. La Mulți Ani - întru înstelată și eternă amintire, Mihai Eminescu! Oriunde (și oricând) te-ai fi născut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93150_a_94442]
-
clișee. Rămân neschimbate triumfalismul, entuziasmul construcției comuniste, apologia muncitorului, a muncii, a omului nou și a vieții noi. Optimismul obligatoriu răzbate în lozinci versificate, îndemnuri mobilizatoare, încrederea în viitorul măreț, confirmarea politicii partidului. Cultul conducătorului iubit ridică statuia pe un soclu din ce în ce mai impunător. Poezia își face datoria față de prezent prin imnuri și ode înălțate partidului unic, omagii succesive lui Stalin, Dej, Ceaușescu, montaje literare patriotice și partinice, poeme epic-eroice, apoteoza "epocii de aur". A. Toma dezvăluie din titlul antologiei sale de
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
privit cerul, a simțit apa mării, și-a plimbat adidașii pe străzile bătrânei cetăți. Dar i se părea prea puțin pentru așteptările sale de turist venit să-și înece toate depresiile. Trist, s-a așezat pe treptele lustruite ale unui soclu. Și, când era gata să închidă ochii, din mulțimea care își țară de colo-colo picioarele a ieșit în lumina soarelui un bărbat cu părul fluturând că o coama de leu. Venea încet, pășind cu lentoare prin cenușă argintie a străzii
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
cutremur în care pieiră atâția oameni. Din fericire casa noastră fu foarte rezistentă și ne-am ales cu mici pagube, afară de minunata figurină care reprezenta o femee harfistă, din marmoră și onix, un dar al reginei Elisabeta, care căzu de pe soclu și se fărâmă în bucăți. Am trecut cu vederea să spun‚ între timp am avut prilejul să ascult la Timișoara noua operă de mare calibru (durata 4 ore) de Sabin Drăgoi, cu numele de „Kir Ianulea” (după nuvela lui Caragiale
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
dincolo de aceste proiecții pozitive ale scrisului său, autorul-personaj câștigă partida prin autoironie, deriziune de sine, implozie controlată a propriei imagini. Lectorul, fie el naiv sau experimentat, se simte flatat. În loc ca scriitorul pe care-l citește să-și construiască un soclu pentru impunătoarea statuie (el însuși), ori chiar să-și comande una și s-o amplaseze în curtea casei, precum clasicul în viață Paul Everac, iată că acesta se minimizează și se ridiculizează singur. După ce râdem și râdem, simțindu-ne la
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
au tăiat și au spânzurat în vremea comuniștilor, toți la fel de avizi de embleme ca și sistemul monarhic pe care își propuseseră să-l răstoarne: regilor și miniștrilor le-au succedat, astfel, secretarii generali ai Partidului, torționarii și personalitățile cocoțate pe socluri întotdeauna impunătoare. Poporul i-a dat jos de pe aceste piedestaluri și asta s-a întâmplat pretutindeni, fără excepție! La Tbilisi, oamenii au dansat o noapte întreagă pe rămășițele statuii lui Ordjonikidze, cel ce "vânduse" Georgia Sovietelor. Iată însă că - semnificativă
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
când în când peste statui obișnuite, de înălțimea unui om, statui ale pictorilor, scriitorilor, actorilor sau muzicienilor georgieni, veritabilă seminție tăcută care nu te lasă să uiți că și ea participă din plin la definirea identității unei națiuni: artiștii sunt soclul ei. Este nespus de plăcut și de reconfortant să-i recunoști ici și colo prin oraș. La Tbilisi ca și la Moscova. Statuile acestea n-au fost niciodată dărâmate. Se întâmplă chiar ca, uneori, cineva să depună o floare la
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean, "dezbaterile" au adus aminte de negativismul adolescenților răzvrătiți împotriva autorității paterne. Disputele au degenerat frecvent în răfuieli personale și provincialisme irelevante, în fața unor spectatori fascinați de dărâmarea oricărei statui de pe soclu. Într-un astfel de context, nu e de mirare că Institutul Cultural Român, ca interfață culturală cu străinătatea, și-a pus problema eficacității promovării lui Eminescu. Am urmărit însă cu uimire la ICR-NY un raționament care s-a degradat în
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]