21,114 matches
-
ilustrări adecvate alese cu deosebită grijă din cei mai de seamă scriitori... Celui care consultă D-ul nu-i va scăpa elementul estetic de bună calitate care îl întîmpină în special la articolele de poetică, de stilistică, de naratologie etc. Socotim, de asemenea, că este de reliefat că informațiile din articole nu se mărgiensc la textul propriu-zis al articolului X: dacă cititorul vrea să-și lărgească sfera noțiunilor, el poate merge mai departe consultînd și trimiterile aflate la sfîrșitul articolelor. Un
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
că chiar o seamă dintre noile intrări ar trebui să fie îmbogățite de ex. la insulă s-a adăugat, în ediția a II-a, pe lîngă accepția din gramatica generativă, sensul de Insulă lingvistică, semnificație aplicabilă și limbii române dar socotim că, în afară de izolarea geografică inclusă în acest concept s-ar cuveni să fie prezentă și izolarea culturală. Dacă prima nu poate fi schimbată, a doua este supusă modificării; aici exemplul limbii române este edificator: separată de celelalte limbi romanice și
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
antrenament pentru discuții teoretice și pentru că nu sunt mai niciodată în situația de a se apăra - ar putea fi acela că, într-un sistem democratic, toate categoriile sociale au dreptul să fie reprezentate în medii prin producțiile pe care le socot "ale lor" și care le dau satisfacție. Dar replica cu care poate fi contracarat este aceea că nu s-a demonstrat deocamdată că producțiile folclorice elaborate de culturnicii X, Y și Z sunt, într-adevăr, ale claselor populare, că le
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
Gabriela Ursachi Dacă luăm de bun paradoxul călinescian că biografia unui artist nu începe, cum se spune, cu anul nașterii, ci cu acela al morții, e momentul a socoti acum, cînd se împlinesc 80 de ani de la dispariția lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922), în ce măsură reușește autorul Vieții la țară să spargă "pereții sarcofagului de vremi". Partitura interpretativă se dovedește astăzi extrem de generoasă în tonalități și game, de la trîmbița elogiului macedonskian
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
începe lunga și "aristocratica" misiune diplomatică în Italia, și cîștigă totodată în Titu Maiorescu un valoros corespondent pentru minte, inimă și literatură. Ca "epistolier", Duiliu Zamfirescu beneficiază pînă în 1903 de sfaturile și îndreptările aceluia pe care P. Constantinescu îl socotește "ecoul de conștiință critică a timpului". Fără providențiala înrîurire maioresciană e greu de presupus încotro s-ar fi îndreptat acest "stilist armonios", dar care, după spusele lui Lovinescu, deși avea, trupește, "linia apolonică", purta fatalmente "defectul întristător al unei dezarmonii
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
de autoapărare, ci dovada depersonalizării și a complicității cu forțele reacționare care caută să salveze cât mai mult din sistemul de odinioară. Omul de tip nou visat de comuniști se complăcea în tăcere, căci actele de adulație nu pot fi socotite expresia unei personalități în adevăratul sens al cuvântului. Din nefericire cei patruzeci și cinci de ani par a fi lăsat urme mult mai adânci decât aș fi crezut. Vechiul sistem de a discuta numai în particular continuă pentru mult prea
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
cărți și dacă ceva poate avea aerul unei literaturi, aceea nu este decât încercarea de a scoate din narațiune și analiză portretul lui Eminescu." În Postfața la ediția a II-a revăzută, G. Călinescu își exprimă nevoia de critică activă, socotind-o "colaborare", iar Eugen Simion face un istoric al recunoașterilor în epocă a debutului în critică prin biografie a lui G. Călinescu și a accentului pus pe creație. Nu cronologie documentară, ci roman biografic al cărui erou este Mihai Eminescu
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
Ries. Deși comentariile aplicate lui Mircea Eliade - omul, cu o biografie poliedrală, - obiectiv de bază, ca un far marin, clipind În orientarea celor care vor să se apropie de țărm - sunt concepute târziu de către cercetătorul de la Ottawa, ele pot fi socotite unitare, ca un dosar de existențe, supus unei finalități, deloc anticipate. De aceea, Francisc Ion Dworschak apelează admirabil la datele istoriei, cu precădere a României, dar și ale celorlalte țări din Europa, ori din America de Nord. Se remarcă printr-o bogăție
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
primitiv de comportament se referă... Și De Sanctis conchide: Din orice scriitor moare ceva. Și din Machiavelli a murit ceva: acea parte a operii prin care își căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât de vie, încât a fost numită machiavelism... Se poate vorbi, așadar, de un cinism de stirpe nobilă, care totuși să nu ne producă dezgust. Din acest punct de vedere
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
ușă" nu înseamnă nimic, vorbesc aici de ușa ca suprafață geometrică plană, cu două dimensiuni), n-are nimic de-a face cu mama și dispare imediat între fălcile lupului. Iedul mijlociu se ascunde sub copaie (o jumătate de vagin deci, socotind geometric și aritmetic, o jumătate de mamă îl protejează) și moare și el repede. Numai iedul cel mic stă ascuns de privirile lacome ale lupului în întunecimea hornului (hornul, i.e. vaginul, vaginul e de astă dată complet, ca formă) și
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
lui Caragiale, în 1912 la Berlin (a lui Gherea și a lui Luki Caragiale, fiul scriitorului) - contradictorii! - și una a nașterii aceluiași, dată de el însuși într-o discuție cu Vlahuță, și pe care, ŕ juste titre, Șerban Cioculescu o socotea neplauzibilă. Mulțumim revistei pentru salutul adresat noii formule a României literare. * "În secretul ființei lui, în tainițele inimii sale nemîngîiate, presimțim că este Nicolae Manolescu un nostalgic al Epocii de Aur", scrie dl Luca Pițu în FAMILIA din martie. Ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
faptului că deschiseseră ochii minții într-o epocă dominată de Pârvan, Nae Ionescu, iar în plan european de Papini, Mauras, Barrès... Nu lipseau apoi, din același context, un Șestov sau un Berdiaev". Ce se întîmplă cu tinerii de azi? Aceștia, socotește Dan Ciachir, au depășit handicapul unei perioade ingrate în care pozitivismul blamat de Nae Ionescu, despiritualizarea și depersonalizarea au fost reinstaurate, producînd simțămîntul oneros că s-au reîntors "să domnească o mie de ani". Părînd unora o supapă împotriva efectelor
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
dens și acribios, evitînd afectarea, inflația, redundanța. Un stil sobru, al estetizării ideilor și atitudinilor: "Observi diferența dintre el și omul care, oricît ar încerca să se ascundă, radiază, se umflă în pene întrucît expune o idee pe care o socotește originală sau îndrăzneață... Din același motiv, Nae Ionescu rămîne egal cu sine și nu e vehement, retoric, vaticinar, nu ridică niciodată tonul - iarăși o asemănare cu Caragiale. Și astfel fiind, nu frizează nici tirada patriotardă, cum i se întîmplă uneori
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
sa față de democrație, de liberalism, de stînga era nu de natură propriu-zis politică, ci spirituală, reflex al unei concepții teologice: "De aici răfuiala lui Nae Ionescu cu iluminismul și cu spiritul Revoluției franceze, cu o atitudine pe care el o socotea că își are sîmburele în Renaștere. Astăzi s-a renunțat aproape pretutindeni la pozitivism și "evoluționism", dar acum 60-70 de ani, cînd se războia Nae Ionescu cu ele, erau în floare. Mai mult: el pomenea constant de o epocă de
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
îl urmărește, ea îl alege, ea îl cucerește; (...) convingerea aceasta l-a costat destul de mult în timp. De fapt alesese hotărît de foarte puține ori." În ansamblu, De departe spre aproape este în primul rînd un roman despre ratare ("se socotea un campion al eșecurilor de tot felul, nu mai vroia să mai deranjeze pe nimeni cu amănuntele încurcate ale vieții lui", notează la un moment dat autorul), un roman despre rutină și (in)satisfacții cotidiene, interesant, mai cu seamă prin
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
a fost (și a rămas) dificultatea de a-l situa în istoria poeziei noastre din secolul XX. A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl socotește "simbolist în felul lui", dar îl include în capitolul despre moderniști, lîngă Arghezi, Adrian Maniu și restul. Muzicalitatea unor versuri face din Topîrceanu un afin al lui Bolintineanu și Șt. O. Iosif mai degrabă decît unul al lui Tudor Arghezi
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
la "generația interbelică" sau "criterionistă", care a reprezentat rodul său cel mai de seamă. E o generație a aspirației spirituale prin excelență, deoarece, prin înfăptuirea idealului întregirii naționale, simțea "a nu mai avea datorii politice față de neam", precum cele precedente, socotindu-se "liberă să descopere noi orizonturi, noi culturi, să se avînte spre zările deschise". E drept că "lichidarea conturilor istorice" a constituit doar un intermezzo, căci, în scurt timp, dictatura regelui Carol al II-lea va însemna o "readucere în
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
vieții", spre a ne sluji de cuvinte baudelairiene. O primă motivație lăuntrică a unei atari perspective ar putea fi fuga poetei de existența dată. O despărțire atît de imanența care nu o satisface, cît și de transcendența de care se socotește respinsă. Regăsindu-se într-o zonă a nimănui, supusă amenințării din ambele direcții, ea se răsfață în conștiința unui mistic demonizat, așadar disputat de forțe opuse, a căror imagine răspunde esteticii urîtului. O asemenea estetică realizează scenografia spectacolului oferit de
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
sfîrșește prin a fi... identitate). De aceea, liniștit în diferența lui, M nu încearcă în viața reală să imite pe nimeni, n-are, cum se spune aici, un role model. (...) La urma urmelor poate că Phil are dreptate cînd îl socotește pe M o persoană exemplară în utopia lui a unei lumi paralele, independente, alcătuite numai din autiști. M ar fi un soi de guru, total inconștient de faptul că e un guru” (p. 172). Firește, această filozofie este una implicită
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
creației, după cum judecățile critice ale celor cincizeci de ani de comunism, acelea care au împărțit istoria artei în alb și negru, nu numai că nu sunt singurele, dar sunt și profund viciate și cu un mare potențial toxic. A-l socoti încă pe Kimon Loghi drept un evazionist și un estetizant burghez, în vreme ce el este unul dintre cei mai importanți exponenți ai secession-ului vienez și ai simbolismului tîrziu în spațiul nostru artistic, a neglija prezența contelui Urbansky în segmentul art
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
Polonia. La Varșovia este cea mai bogată, dar acolo există cred mai multe asemenea biblioteci. În ce ne privește, imediat după 1990, am început demersurile pentru înființarea bibliotecii ca instituție independentă, la adăpost adică de tutela și de controlul statului, socotind că acest statut este singurul cere-i convine. Scopul nostru a fost acela de a umple una din „petele albe” ale istoriei noastre recente. Sîntem convinși că unul din stîlpii de susținere ai democrației este accesul liber la informație, fără
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
au bout de la nuit, a practicat un antisemitism de o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament hirsut, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. O dovedesc într-o măsură și recent publicatele Scrisori către NRF, al căror destinatar predilect era aristocraticul editor Gaston Gallimard. Răspunsurile acestuia, ponderate, politicoase, pline de nedezmițită curtoazie
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
o zicală a Orientului, enunțând că „nimeni nu este atât de tânăr încât să nu poată muri mâine, nici atât de bătrân încât să nu poată trăi încă un an.” Dacă nici cea mai verificată dintre sapiențe nu-i convinge, îi socotesc pierduți. Așa că, recapitulând, pe magistrala a o sută cincizeci de ani de fertilă existență, la jumătatea existenței, în cazul meu, scoțând din calcul meschinul barem de numai o sută zece - o sută douăzeci de ani, ce aș avea de întreprins
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
poet neînsemnat de ștampilele/ gloriei literare” (Poveste străină). Care e „filosofia” provinciei? Ioana Dinulescu se străduiește a trece dincolo de suprafețele ei dur pitorești, nu o dată rebarbative, spre a sugera o dualitate a principiului „metafizic” ce-o guvernează. E o înfruntare, socotește poeta, între divin și demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare din capul locului... necavalerească, deoarece terenul pe care se desfășoară aparține mentalității demonizate, fie și
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Gheorghe Grigurcu Veteranul echinoxist Ion Mircea (născut în 1947) socotește poezia drept un sacerdoțiu: „Poezia este una dintre cele mai vechi religii de pe pămînt. Ea e ambasada etimologică a Creației și însoțește peste tot în spirit drumul de la profan la sacru. În esența ei, această religie este prezentă în toate
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]