707 matches
-
care o considerau „o copilă drăguță, vrednică de ținut sub observație“. Dar Isabelle le Înșira numele cu o veselie falsă, care l-ar fi descumpănit și pe un nobil vienez. Atât de mare este puterea vocilor tinere, de contralto, pe sofale care se lasă sub greutatea omului. El a Întrebat-o dacă-l credea Înfumurat. Ea a răspuns că era o diferență Între Înfumurare și siguranță de sine. Adora siguranța de sine la bărbați. — Froggy Îți este prieten bun? s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
groom de culoare și un tablou cu chei; că fiecare bloc avea opt etaje și nenumărate apartamente de trei sau patru camere. A fost bucuros să intre În atmosfera veselă a apartamentului lui Phoebe și să se prăbușească pe o sofa, În timp ce fetele scotoceau după mâncare. — Phoebe e nemaipomenită, i-a mărturisit Sloane sotto voce. — Eu nu stau decât o jumătate de oră, a anunțat ferm Amory. Se Întreba dacă avusese un ton Înțepat. — Pe dracu’! Stai, a protestat Sloane. Acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Gillespie n-a reușit să Înțeleagă de ce Amory a zâmbit Încântat tot timpul prânzul. Și-a Închipuit, probabil, că e unul dintre optimiștii ăia găunoși. DUPĂ CINCI SĂPTĂMÂNI Ne-am Întors În biblioteca din casa Connage. ROSALIND, singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de operă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ROSALIND (luându-i blând mâna): Știi că te iubesc, nu? AMORY: Da. ROSALIND: Știi că te voi iubi Întotdeauna... AMORY: Nu vorbi așa; mă sperii. Sună de parcă nu vom fi niciodată Împreună. (Ea varsă câteva lacrimi și, ridicându-se de pe sofa, se mută pe fotoliu) Toată după-amiaza am avut sentimentul că lucrurile merg spre rău. Aproape că mi-am pierdut mințile la birou - n-am izbutit să transcriu nici un rând... Trebuie să-mi spui tot ce ai pe suflet. ROSALIND: Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urma calea cea mai grea - calea cea mai dură. Căsătoria cu tine ar fi un eșec, iar eu nu eșuez niciodată. Dacă nu termini cu plimbarea asta Încolo și-ncoace, am să țip! (Amory se lasă să cadă disperat pe sofa.) AMORY: Vino și sărută-mă. ROSALIND: Nu. AMORY: Nu vrei să mă săruți? ROSALIND: În seara asta vreau să mă iubești calm și detașat. AMORY: Începutul sfârșitului. ROSALIND (are o revelație bruscă): Amory, tu ești tânăr, eu sunt tânără. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ea. — Să nu pui mâna pe nimic, zise tuciuria. Îi voi spune că ai venit. După care, bombănind și mormăind de parcă o întrerupsesem când se afla la baie, se îndepărtă alene după stăpâna ei. M-am așezat pe o sofa din mahon, cu delfini sculptați pe brațe. Lângă ea se găsea o măsuță asortată, a cărei tăblie se sprijinea pe cozi de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre confecționerii de mobilă germani, numai că eu, unul, văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
afaceri, afaceri urgente, și doamna va vrea să mă vadă sau să știe motivul pentru care nu am fost primit înăuntru. Așa că de ce nu te duci tu fuguța să-i spui că sunt aici? Am așteptat în aceeași cameră pe sofaua cu delfini sculptați pe brațe. Nu mi-a plăcut mai mult a două oară, mai ales că acum era acoperită cu păr de la o pisică enormă care dormea întinsă pe o pernă sub o comodă lungă de stejar. Încă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fost nevoie să mi se forțeze mîna ca să accept băutura pe care mi-a oferit-o ca să sărbătorim. Era un brandy excelent care trebuia savurat nițel. Dar eram obosit și atunci când ea și monstrul marin mi s-au alăturat pe sofa am simțit că era timpul să plec. Pe vremea aia locuiam într-un apartament mare de pe Fasanenstrasse, un pic mai la sud de Kurfürstendamm și la o aruncătură de băț de toate teatrele și restaurantele mai bune în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi-a dat paharul, degetele ei reci le-au atins pe-ale mele. Luă o gură din propria-i băutură, ca și cum ar fi fost un medicament cu gust neplăcut, care trebuia dat repede pe gât, și mă așeză pe o sofa mare din piele. Becker chicoti și luă loc pe fotoliul de lângă noi. — Și vechiul meu prieten, Arthur Nebe, ce mai face? întrebă ea. Observând surprinderea mea, adăugă: A, da, eu și Arthur ne cunoaștem de mulți ani, de fapt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vin, pe un cordon pe care îl aruncase peste umăr, astfel încât arăta ca un corn de suflat la șoldul lui. Numai că el a zis că era plin cu șnaps. Am dat din cap satisfăcut, și m-am rezemat de sofa, întrebându-mă cum ar fi fost să mi-o fi pus totuși cu ea. Am observat pentru prima dată pielea decolorată și gălbuie a mâinilor ei, care nu era nicotină, icter sau trăsătura ei naturală, ci un indiciu că lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este soția mea, Hildegard. Vogelmann arătă înspre două fotolii aranjate în fața unei mese mari de birou și i-am auzit pantofii scârțâind în timp ce pășea pe covor în urma noastră. Nu era prea multă mobilă. Un cuier, un cărucior pentru băuturi, o sofa lungă, cu aspect uzat, și, în spatele ei, o masă lipită de perete pe care erau două veioze și câteva teancuri de cărți. — Ce amabilitate din partea dumneavoastră să ne primiți atât de repede, zise Hildegard cu grație. Vogelmann se așeză în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
discuție despre ea. Era atât de furioasă încât aproape supse tutunul din învelișul de hîrtie al țigării. Dar chiar și așa, de data asta, când am ajuns la apartamentul ei de pe Lepsius Strasse, mă invită înăuntru. M-am așezat pe sofa și am ascultat sunetul care venea din baie în timp ce ea făcea pipi. Părea cu totul ieșit din comun pentru cineva ca ea să nu fie deloc conștientă în legătură cu un astfel de lucru. Poate că nu-i păsa dacă auzeam sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fiu de una singură acum. Unde este fiul dumneavoastră, Paul? — S-a dus înapoi la internat. Oricum, nu are decât 10 ani, așa că nu-l prea văd venind în ajutorul meu, nu credeți? Se lăsă să cadă lângă mine pe sofa. — Păi, nu mă deranjează să dorm în camera lui câteva nopți, i-am spus, dacă vă este cu adevărat teamă. — Ați vrea? spuse ea pe un ton bucuros. Sigur, i-am zis și m-am felicitat în sinea mea. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dar știu ce-ți vor face ei. Gardianul deschise imensa cușcă și se dădu înapoi în timp ce Becker îl împinse pe Lange înăuntru. Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard adormise întinsă pe sofa, cu părul împrăștiat pe pernă precum aripioara dorsală a unui peștișor auriu exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oaspe, AL Hidaspe. Umbra lui Ibrahim mai bântuia prin serai, se auzea un cântec de vioară, cu amintiri din Apuseni, de unde provenea și Hatice. Cineva s-a gândit să facă un Divan literar, toți să fie îmbrăcați în negru, iar sofaua să fie albă, albă, dar Hurem s-a opus cu strășnicie. Le pregătea ea ceva mai bun, o baclava de aceea cu pudră albă de cianură. ******************************************************* Am avut doi prieteni, Rex și Blej, doi câini de rasă. Unul era fost
POVESTIRI DIN CARTIERUL BLACK & WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362517_a_363846]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului RESTAURANT EXOTIC Fusese o excursie cu adevarat minunată prin ținuturile de basm ale Bucovinei, mai ales că, plăcut impresionată de cele văzute, nevastă-mea făcuse mult mai putine comentarii asupra modului meu dezastruos de a sofa, o chestie la care ea se pricepe foarte bine deși nu are carnet de conducere. Eram hotărât să-i răsplătesc drăgălășenia regalând-o cu un prânz fastuos la un restaurant chinezesc, unul vestit prin aceste locuri, despre care auzisem numai
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
m-am mirat atât de mult din ce mi-a povestit N. despre bibliotecă și piață!? Pentrucă am văzut și eu în Italia, acum doi ani (când eram încă sănătos!) aceleași „minunății” pe care mi le-a prezentat, mai puțin sofaua din librărie. În rest, din acest punct de vedere, mă tem că e exact invers: ne respectăm propria persoană sau imagine a ei (narcișiști înnăscuți, ca la balamuc!), ne-o iubim excedați de orgolii nestăvilite și etalate din orice și
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
lumea, părea încifrată, era de presupus că preliminariile nu făceau parte din joc - dacă o fi fost vreunul, iar momentul apropierii dialogului nu părea în nici un fel atât de aproape. În ce mă privește, altfel îmi imaginasem eu întâlnirea. O sofa acoperea, ca poalele unei draperii, partea din bibliotecă ce tapița pereții unei sufragerii înalte, cu lemn de mahon lambriat în colțuri, alte trei veioze postate cu umbreluțe albe și roșii de sergi matlasat sau catifea azuriu - închisă ce răsfrângeau bătaia
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
ce au puterea de a vibra la frumos, la gingășie, la sublim . Sunt flori pe care le vezi în grădina ta, în imaginația ta, și în cazul de față în această expoziție deschisă aici într-un mediu baroc, înconjurată de sofale excepționale și tapiserii lucrate în goblen de un rafinament aparte. Acuarelele doamnei Donosă sunt ca niște miniaturi de preț, pe care le poți învârti ca pe bibelourile muzicale...De fapt dânsa este propiul său regizor, care a dat spre vizionare
EXPOZIŢIA; FLORI ŞI PEISAJ ACUARELĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344560_a_345889]
-
o pantera urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce tufa ești, e prima zi că ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea că o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar un lup de ceară , gras, predcum acel ce strânge-averi pentru nimic și nicăieri, ca bestial este minutul și îl întrece doar
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
o pantera urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce tufa ești, e prima zi că ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea că o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar un lup de ceară , gras, predcum acel ce strânge-averi pentru nimic și nicăieri, ca bestial este minutul și îl întrece doar
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
nu are de gand să-și pună întrebări, să-și răspundă. Se simte sleita că o fântână din bărăgane. Mâine, da. Mâine va merge la dr. Damian,- singurul tămăduitor în care, Mărțina are încredere oarbă. Doctorul o va invita pe sofaua aia verde și flori de iasomie. O va lăsa să vorbească singură, să se ,,psihanalizeze,, în voie. Apoi, trăgându-se de vârful mustății cănite, el îi va spune cu solemnitate: ,, Totul ține de... cum zicea herr Froid!!,, Așa se va
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Într-o scrisoare către Negruzzi: „- Care e culmea greșelii de punctuație? Apoi, tot el răspunde: - Să treci o gârlă pe virgule, în loc să o treci pe punte (s.n.)...” sau într-o zi la „Junimea”: „- Ce deosebire este între d-rul Kremnitz și sofa? Cum nimeni nu știe, tot el răspunde neașteptat și plastic: Niciuna, sofaua este un pat olog (s.n.) și doctorul de asemenea”. În aceeași ordine de idei, este cunosct faptul că, în calitate de editor de ziare și reviste, era nemilos cu ucenicii
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
tot el răspunde: - Să treci o gârlă pe virgule, în loc să o treci pe punte (s.n.)...” sau într-o zi la „Junimea”: „- Ce deosebire este între d-rul Kremnitz și sofa? Cum nimeni nu știe, tot el răspunde neașteptat și plastic: Niciuna, sofaua este un pat olog (s.n.) și doctorul de asemenea”. În aceeași ordine de idei, este cunosct faptul că, în calitate de editor de ziare și reviste, era nemilos cu ucenicii care treceau cu vederea unele greșeli de tipar, devenind chiar violent, apostrofându
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
Cei de la șes se bucură în schimb de acalmie și de lipsa forfotei turistice din sezonul estival. Lumea artistică se dedă stagiunilor teatrale, gurmanzii vizitează restaurantele decorate cu stele, activii se dedau sporturilor de iarnă, leneșii se instalează languroși pe sofa în fața televizorului care le derulează anul în retrospective ce ... din coadă au să sune, muzicienii dau concerte, protipendada organizează donații, cetele de tineri se organizează pentru planificarea petrecerilor ce bat la ușă, școlerii chiuie de bucurie în apropierea vacanței, cu
CÂND EUROPA HIBERNEAZĂ... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362588_a_363917]