634 matches
-
obligat să nu iasă din seriozitate ca să își păstreze credibilitatea: „umoristul iubește lucrurile în simplitatea lor și le salvează din mâinile murdare ale politicianului. Teatrul grecesc era politic pentru că oferea doctrină, dramă, durere și sublinia viața sau moartea. Socraticii, cinicii, sofiștii zâmbeau la toate acestea.” [9] Umbral notează faptul că Ramón Gómez de la Serna pulverizează discursul în proza și în vers, individualizând metafora care „eliberată, devine mai puțin justificată și mai lipsită de apărare”, “oferindu-se fără motiv atenției noastre”[10
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
minți, atunci pare justificată teoria conform căreia tot ceea ce cunosc vine în urma reprezentării simțurilor, fără a avea un corespondent în realitate, pentru că dacă elimin simțurile, realitatea așa cum o cunosc ar dispărea. Așa să fie? Solipsismul apărut în Grecia presocratică cu sofistul Gorgias din Leontini susține ideea că nu există nimic în afara propriei individualități, iar tot ceea ce se afla în afara ei reprezintă proiecții în personalitate, construcții ale percepției sau intelectului, realitatea neavând existență în afara sinelui care o percepe. Solipsismul este acea teorie
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
1958,p.10).Gândirea presocraticilor, Heraclit și Parmenide, au fost predecesorii poziției,în acest sens ,al lui Heidegger. În gândirea acestora se oglindea sensul adânc al Ființei,al fuziunii dintre ea și ființările ei concrete,fuziune ordonată de „logos”. Spre deosebire de sofiști,mai ales cu Platon și Aristotel , filozofia se îndepărtează de baza fundamentală a originei sale,așa cum subliniază Heidegger în What is Philsophy(New haven,1956,p.48 și 49),Orice ființare este în Ființă.Autorul lucrări subliniază că Platon prin
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
Este observată astfel reciprocitatea dintre adevăr și virtute. Cultura nu trebuie elaborată pentru a fi pe placul publicului. Sfântul Vasile cel Mare arată că nu trebuie imitată arta de a spune minciuni, de a prezenta aparențele ca fiind adevăruri. Logica sofiștilor este una înșelătoare. Inclusiv în contextul actual, al unei culturi post moderne caracterizată prin dispersia informației, prin orientarea către aparență și exterioritate, este important asumarea criteriului propus de Sfântul Vasile cel Mare prin care este mărturisită prioritatea adevărului și a
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
a Adevărului. Această mărturisire presupune confruntarea cu realitatea, cu încercările vieții, nu doar o retorică, oricât de măiastră ar fi aceasta. Sfântul Vasile cel Mare în lupta cu Eunomiu, cu arienii și cu alți eretici nu se comporta ca un sofist care căuta să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
trupul copilului, cine nu îl cunoaște , Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate și plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu, lăsați retoricii să-și roadă șoricii, aristotelicii să-și spele creierii în logică, epicurienii cu Sapho cea desfrânată, sofiștii, labdacizii, atrizii, mult sânge curse din lipsa iubirii, cum știm noi preface soarta în nefericire, cu mult venin ne-am încărcat de milenii, am inventat și mânia divină, ea nu există, există numai venin, depresii de suflet, ajută-mi sfinte
DRAGOSTE, URĂ, IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340172_a_341501]
-
parte din frumos-sufletul. Cât de greu i-a fost lui Socrate să smulgă frumosul din brațele lui Pitagora, care-l închisese în „măsură”, „proporție” și „armonie”, apoi să-l scoată din mâlul plăcerilor văzului și auzului, în care îl împotmoliseră sofiștii, și să-l aducă acolo unde-i era locul: adică în suflet! De aici, prin poarta sufletului, Frumosul, prin mâna lui Platon, s-a-mprietenit cu Binele și Adevărul. Întotdeauna Platon a fost un sensibil și de aceea a dat cheia lui
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
din care se și naște viziunea parabolică. Personajele, Marița lui Gogonete, dracul, denumirile toponimice ca Pădurea Vrăjită, Pădurea Blestemată, Castelul, și mai ales cuplul picaresc Pătru și Elena Vladescu ce rătăcesc într-o stare de buimăceală continuă, subtilizând după modelul sofiștilor și visând la cețoasa comoară, întregesc atmosfera anistorică a romanului. Parabola e aici destul de clar sugerată, deși autorul se ferește să formuleze străveziu adâncimea textului. Aerul vetust, uneori cronicăresc al romanului sunt convenții asumate, fiindcă întreaga atmosferă a cărții, se
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
a fi mort... -Medicii vindecă doar boli prealuminate, nu moartea în sine, dar e adevărat că se luptă cu ea! -Ce crezi totuși că e moartea Serah? Aș vrea o definiție în acest sens. Doar a ta proprie. -Sunteți un sofist preaînvățate, precum spun grecii. Ca să ajungeți la ideea de înviere doriți mai întâi să aflați ce e moartea! -Se poate spune și așa, răspunse Gamaliel. Recunosc că e o metodă foarte bună de cercetare. Îmi aduc aminte de proorocia profetului
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
Este observată astfel reciprocitatea dintre adevăr și virtute. Cultura nu trebuie elaborată pentru a fi pe placul publicului. Sfântul Vasile cel Mare arată că nu trebuie imitată arta de a spune minciuni, de a prezenta aparențele ca fiind adevăruri. Logica sofiștilor este una înșelătoare. Inclusiv în contextul actual, al unei culturi post moderne caracterizată prin dispersia informației, prin orientarea către aparență și exterioritate, este important asumarea criteriului propus de Sfântul Vasile cel Mare prin care este mărturisită prioritatea adevărului și a
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
a Adevărului. Această mărturisire presupune confruntarea cu realitatea, cu încercările vieții, nu doar o retorică, oricât de măiastră ar fi aceasta. Sfântul Vasile cel Mare în lupta cu Eunomiu, cu arienii și cu alți eretici nu se comporta ca un sofist care căuta să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
presupune într-o traiectorie diacronică o cultură care să dea întâietate valorilor spirituale și nu celor materiale. La toate acestea se adaugă libertatea ca temei diriguitor al pedagogiei. La aceste premise au încercat în secolul al V - lea să răspundă sofiștii și vechii Grecii, prin care a început istoria lucrării pedagogice. De la primii săi pași Creștinismul plecând din Iudeea spre lumea din afară, s-a plasat în inima, simțirea și gândirea lumii clasice, unde a întâlnit un valoros prieten, dar și
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
în hohote, aplauze. Prea adesea, între personajele interpretate de Vasile Muraru se regăsesc indivizi mândri de ei înșiși, zelatori cu aprecieri strâmbe ale valorii, ceea ce nu înseamnă că aceștia pot fi jucați de către actori cu talent mediocru. Dimpotrivă. E a sofiștilor măiestria de a se lăuda cu nemăiestria lor, care poate fi dibăcie dar nu artă. Acest lucru ar păși pe urmele imposturii care nu duc în nici un caz la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, unde se află un
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
al justiției, iată poate în majoritatea cazurilor clina periculoasă în care se mișcă inteligența individului în această carieră. Dar dacă acest pericol e în chiar ocupațiunea aceasta, cu cât se mărește el când se combină cu nevoia, căci nevoia e sofistul cel mai mare de pe pământ. La alte profesiuni escesele nevoii peste marginile legilor sânt oprite prin teama unei puteri nedefinite bine, prin teama de urmările unor legi necunoscute în amănunțimile lor, prin frica de pedepse. Deodată însă cu cunoștința legilor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să pășească înainte spre un viitor frumos și pacinic. Orice ar face agitatorii, fiți siguri că țara a rămas liniștită și rămâne absolut liniștită. Aceia cari cred că umanitatea este un obiect al experimentelor acelora știința le spune că sânt sofiști și profeți falși. Și, când văd cum acești grămăditori de nori se silesc a-și mănține sofistica, atunci le zic cu poetul florentin: "Văd și trec! " În fine, Gambetta se adresează cu un apel cătră dame, ca să vie în ajutorul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
drept rațional"106. Filosofia juridică kantiană oscilează între iusnaturalism și pozitivism, principalele idei ale pozitivismului juridic găsindu-și fundamentarea în scrierile lui Kant. 1.2.2. Pozitivismul juridic Pe parcursul istoriei sale, dreptul natural a avut mulți contestatari: în antichitate pe sofiști și epicureici, în Evul Mediu pe William Occam, pe Machiavelli în perioada Renașterii. Pe poziții antinaturaliste s-a aflat și juristul englez Jeremy Bentham, dar începând cu secolul al XIX-lea atacurile îndreptate împotriva dreptului natural de reprezentanții pozitivismului juridic
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Jupiter ia naștere Dike, zeița Judecăților care împacă și rezolvă pricinile 216. Dacă în antichitatea greacă justiția putea fi redusă la supunerea față de legile cetății, în lumea romană, se făcea o distincție clară între dreptul pozitiv și idealul de justiție. Sofiștii susțineau că justiție (dikaiosyne) "înseamnă a nu încălca legile cetății în care ești cetățean"217, iar pentru Aristotel justiția înseamnă supunerea față de legi. Prin urmare, o lege nedreaptă ar fi o contradicție în termeni. Stagiritul distinge între justiția distributivă și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Târg, Prahova, s.d. Platon, Gorgias, traducere de Th. Simenschy, notă asupra ediției de Traian Diaconescu, Editura Vestala, București, 2000. Platon, Banchetul și alte dialoguri, traducere de Șt. Bezdechi și C. Papacostea, prefață de Ion Acsan, Editura Mondero, București, 2002. Platon, Sofistul în Opere Complete, vol. IV, Editura Humanitas, București, 2004. Pleșu, Andrei, Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului, Editura Humanitas, București, 2006. Popa, Irineu, Ion, Substanța morală a dreptului, Editura Universul Juridic, București, 2009. Popa, Nicolae, Teoria generală a
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
1965, p. 40. 137 T. Hobbes, op. cit., p. 97. 138 Stanley Grupp, op. cit., 1971, p. 7-8. 139 C. Beccaria, op. cit., p. 40. 140 Ibidem, p. 57. 141 C. Banks, op. cit., p. 108. 142 S. Grupp, op. cit., p. 8. 143 Platon, "Sofistul" în Opere Complete, vol. IV, Editura Humanitas, 2004, pp. 28-29. 144 Aristotel, Politica, Editura Antet, 1996, p. 142. 145 Aristotel, Etica nicomahică, Editura Antet, p. 40. 146 Toma d'Aquino, Summa Theologica, în: Gertude Ezorsky (editor), Philosophical Perspectives on Punishment
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Lysis, pref. trad., Sibiu, 1941, Euthyfron. Menexen, pref. trad., Sibiu, 1943, Menon. Euthydemus, pref. trad., Sibiu, 1943, Alcibiade, I-II, pref. trad., București, 1943, Parmenide, introd. trad., Sibiu, 1943, Hippias Maior, pref. trad., Sibiu, 1943, Symposion, pref. trad., București, 1944, Sofistul, pref. trad., Sibiu, 1945, Scrisorile. Dialoguri suspecte. Dialoguri apocrife, introd. trad., București, 1996; Aristofan, Norii, București, 1924; ed. București, 1955 (în colaborare cu Demostene Botez), Păsările, Arad, 1926, Plutus, Sibiu, pref. trad., 1944; Lucian din Samosata, Dialogurile morților și dialogurile
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
vreme îndelungă: [Atunci] viteaz și mare te or numi toți orbii, Pe când pe-adevărații viteji îi mâncă corbii Vei fi erou... Pe scaun de simți cumcă te clatini Tu ia ochii mulțimei cu stranii nouă datini Și din Apus adună sofiști cu bărbi boite Ca neamului să-i deie năravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii îmbălsămiți ca mumii Pot trece tineretul în scandelele lumii... Unul asupra altui... pe oameni să-i întărți, Celor vicleni dă milă, onori la cei deșerți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atuncea mulțumit până când artistul se coboară la el, neciodată nu se va înalța cu artistul adevărat când acesta își ia zborul împins de geniul său, pentru a îndeplini opera sa în tot coprinsul ei. Opere, XXXVIII, pag. 150. Și renumitul sofist Gorgias zice cu spirit în această privință că tragoedia ar fi o amăgire unde amăgitul apare mai drept decât neamăgitorul și amăgitul mai înțelept decât neamăgitul. În acest mod paradox el esprimă aci într-un mod dovedit situațiunea mai înaltă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
depărtate sau proaspete, câte portrete, câte tipuri binecunoscute nu ne vin pe rând în aducere aminte! E adevărat, și noi o spunem asemenea, că sofisma nu implică totdeuna rea-credință, intenția de-a amăgi cu bună știință; există o sumă de sofiști de ingenuitate, cari nu sânt decât răi raționatori, amăgindu-se înainte de toate pe ei înșiși. Citând pe Hamilton n-am indicat decât o singură speție de sofisme; aceea care consistă în a falsifica expunerea faptelor, a denatura argumentele si opiniile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte, la executarea reformei, daca se adoptă"; acesta cunoaște bine toată puterea piedeci pe care-o cuprinde cuvîntul: mers gradat. Un altul va alega că binele e totdeuna amestecat cu răul, că nu se poate atinge binele suprem. Acesta e sofistul falselor consolațiuni. "Știm oare până unde vom fi împinși? Cunoaștem oare cugetările preconcepute ale autorilor propunerii? " zice sofistul neîncrezării. "Ce bine poate veni din partea lor? Nu-i cunoaștem ca oameni primejdioși? " zice sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mers gradat. Un altul va alega că binele e totdeuna amestecat cu răul, că nu se poate atinge binele suprem. Acesta e sofistul falselor consolațiuni. "Știm oare până unde vom fi împinși? Cunoaștem oare cugetările preconcepute ale autorilor propunerii? " zice sofistul neîncrezării. "Ce bine poate veni din partea lor? Nu-i cunoaștem ca oameni primejdioși? " zice sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți si virtuoși" va susține la rîndu 1 său sofistul personalităților adulatorii. În fine: "La ce să propunem această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]