306 matches
-
88-97, 122, 155, 169; celălalt este absurd 22 (n. 11), 57, 64 (n. 52), 74, 88-97 ambiguitate (a celor absurde: vezi „absurd“) anámnesis 172, 177 anonimat 31-32 antinomie ~ existențială 163, 165-166 ~ logică 87, 160- 162, 163 ~ ludică 161 ~ eristică (sau sofistică) 161 ~ in re 62 ~ proprie celor absurde (vezi „absurd“) ~ proprie dogmei 152-164 ~ și paradox 158-164 ~ transfigurată 152 aparență reală 132, 151 apariție (a sensului) 7, 8, 15, 24- 25, 99, 109, 115-116, 122, 142, 175 ~ și retragere (ocultare) 8, 23
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fecioară și nu fecioară», ca și cum, dacă ar fi să vorbim astfel, ni sar potrivi mai degrabă nouă [acest fel de vorbire]“ (XXIII, 2). Vorbirea lor antinomică era motivată de un anume relativism pe care îl cultivau, un exercițiu asemeni celui sofistic. În această situație, antinomia („a născut și nu a născut, [este] fecioară și nu [este] fecioară“) cade la nivelul logicii formale. Devine simplu joc sau capcană întinsă celuilalt. Însă Tertulian caută să o înțeleagă altfel. „Da, a născut ceva din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
88-97, 122, 155, 169; celălalt este absurd 22 (n. 11), 57, 64 (n. 52), 74, 88-97 ambiguitate (a celor absurde: vezi „absurd“) anámnesis 172, 177 anonimat 31-32 antinomie ~ existențială 163, 165-166 ~ logică 87, 160- 162, 163 ~ ludică 161 ~ eristică (sau sofistică) 161 ~ in re 62 ~ proprie celor absurde (vezi „absurd“) ~ proprie dogmei 152-164 ~ și paradox 158-164 ~ transfigurată 152 aparență reală 132, 151 apariție (a sensului) 7, 8, 15, 24- 25, 99, 109, 115-116, 122, 142, 175 ~ și retragere (ocultare) 8, 23
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nici în fața coaliției lumii întregi, spunea că victoria cea mai si 1 Cu sensul de: neschimbate (lat.). gură în amor este fuga. Dar n-o să fugi!... O să-ți inventezi un milion de argumente, unul mai ipocrit decât altul și mai sofistic. Azi-dimineață scutura niște cuverturi la geamul odăii ei de culcare, îmbrăcată cu o polcuță albastră și cu o digrimea 1 pe cap. Ocupația ei pur femeiască și îmbrăcămintea de gospodină îi dădeau un farmec atât de ispititor!... Dar tot ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-a stins amorul între soți, poate să rămână iubire, chiar dacă în amorul lor n-a fost iubire. Cînd s-a stins amorul între amanți, nu rămâne iubire, chiar dacă în amorul lor a fost iubire" (p. 39). Pare o jonglerie sofistică, o înșelăciune a logicii. Nonsensul apare la primul nivel al înțelegerii. Întregul, când se dezmembrează, nu se poate divide în elemente din care nu a fost constituit; nu poate să rămână un element dintr-o mulțime care nu cuprinde acel
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu sentimentalismele. Oare ce urmărea, de fapt? Voia oare s-o seducă? Mașei nu-i plăceau astfel de bărbați, care umblau cu lugu-lugu, până picai În plasa lor. Atunci schimbau foaia... - Înțeleg, spuse ea. De fapt, nu prea Înțelegea această sofistică a Extraterestrului legată de credință, dar, ca să nu-l supere, se gândi că ar fi bine să-l aprobe. „Cine știe ce năravuri mai are și unul ca ăsta, sosit de pe altă planetă, Își spuse ea. Una-două te iau la bătaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
artele liberale (artes liberales) i-a acordat o importanță foarte redusă în formarea și dezvoltarea morală a omului (ep.ad Lucilium 88). Mai multe epistole (ep.20, 45, 48, 49, 82, 88, 109) condamnă cu severitate subtilitățile, discuțiile și argumentele sofistice (cavillationes)5 ale dialecticienilor considerate de filozof drept inutile, sterile, provocatoare de confuzie. Seneca, în Ep.89, crede că filozofia poate fi divizată în trei părți: știința Morală, Naturală și Logică. Cea din urmă are drept finalitate decelarea adevărului, eliminarea
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
său de a fi. Nu înseamnă că este presupus un egalitarism obligatoriu între cei doi interlocutori, ci o capacitate de reciprocitate și o anumită simetrie. Dialogul nu poate fi confundat cu dialectica, aceasta fiind o artă, un instrument de argumentare sofistică. Cu toate acestea, unii afirmă că „dialectica este produsul abstract al dialogului, născută din dialog, înfăptuindu-se sub forma dialogului la un nivel mai înalt”. Dialogul se deosebește și de dispută, care este doar un mijloc pur didactic. Deschisă mediului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
solar, de tip clasic, la care „divagația morbidă a spiritului este exclusă”. Prozele sale vădesc o „luciditate” amuzantă, care nu pierde niciodată controlul și care (spre deosebire de dicteul automat al suprarealiștilor „gravi” și „lirici”) produce rîsul. Cum? Prin „calambururi de esență sofistică” manifestate prin relațiuni „absurde și totdeodată cu aparențe de corectitudine”. Criticul rămîne însă mereu la suprafața textului. Apropierea „jovialității” lui Urmuz de fumismele lui Alfred Jarry și Charles Cros, stabilită în „Curs...” (și deja loc comun al receptării avangardiste), e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bizare”, criticul subliniază — în Istoria... — imaginea unui Urmuz-parodist al academismului: „Numai pentru a-și distra frații și surorile, Urmuz compune niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o audiență ingenuă, revizuirea „autocritică” la care invită postmodernismul pare să aibă marca „autenticității”. Se promulgă ubicuu dialogul eviscerat de sens. Noua sofistică mizează pe efectele memoriei prescurtate. Evocarea ororilor din secolul extremelor blochează accesul la raționamentul istoric în cheia longue durée. Este adevărat: redactat în Occidentul celor două conflagrații mondiale, manifestul consensului social urma să vindece traumele unei generații sacrificate. Din tranșeele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cunoașterii. Nu poate admite observația directă ca dovadă pentru că în cazul unui conflict autoritatea dogmei ar fi subminată. Trebuie să se limiteze la aplicarea doctrinei. Aceasta duce la dispute privind sensul cuvintelor, mai ales cele legate de revelația inițială - discuții sofistice, talmudice, teologice, ideologice, care tind să creeze probleme noi de fiecare dată când rezolvă una. De vreme ce gândirea are foarte puțină legătură cu realitatea sau chiar deloc, speculația e înclinată să devină mai întortocheată și mai nerealistă pe măsură ce avansează. Câți îngeri
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
această deplasare de accent nu constituie o noutate absolută 2, gândirea antică neexcluzând nici ea din sfera mimesis-ului polaritatea imitatio naturae/imitatio antiquorum; doctrinele neoclasice, la rândul lor, nu au făcut decât să perpetueze o atare ambiguitate, decretând - de asemenea sofistic - că, anticii fiind cei mai buni imitatori ai naturii, a imita scrierile lor nu reprezintă, în fond, altceva decât a imita natura. Un ajutor deloc neglijabil în elucidarea (măcar parțială) a acestei chestiuni delicate poate veni din zona teoriei artelor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conștiință sau bucurie sanguinară personală este exclusă. Nu ascund că trăind în două planuri deosebite - sub regimul inferior al orânduirii actuale și sub regimulîncă nelegalizat al concepției dinamice (Observația lui Ioanide: "Băiatul ăsta suferă de demență acută, caracterizată prin logică sofistică implacabilă! Dacă psihoza lui se lățește, omenirea e pierdută!") - încerc adesea șovăiri. Acesta este motivul pentru care, cu toată sila mea de literatură, am consimțit să jucăm Julius Caesar de Shakespeare, în special pentru scena asasinării lui Caesar în Senat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
filologică pozitivă și al unei imaginații utopiste. Făr' a avea el însuși talent poetic, dă cu toate acestea tonul unei direcții poetice a cării merite consistau într-o limbă pocită și în versificarea unor abstracții pe jumătate teologice, pe jumătate sofistice. Ruina frumoasei limbi vechi care se scria încă cu toată vigoarea în veacul trecut o datorim în mare parte înrîuririi stricăcioase a lui Eliade. Întâmplările politice de la 1848 și petrecerea sa în străinătate îi răpiră și restul de bun simț
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
confraților noștri jură că au opus rezistență comunismului, că 1-au subminat - politic sau estetic - din interior sau chiar cocoțați (strategic) în vârfurile piramidei nomenclaturiste, iar căderea lui (a comunismului) nu s-a produs fără concursul lor. Prin spectaculoase acrobații sofistice mulți dintre ei încearcă să demonstreze acest fapt, uneori chiar destul de convingător, însă cărțile - singura mărturie credibilă - lipsesc. Așa se întâmplă că, după cincizeci de ani de comunism și ocupație sovietică, avem o literatură (să-i spunem literatură) care nu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de identitatea fiecăruia. "Înălțând patologia din zona psihismului uman în tăriile maladiilor spiritului, intrăm, pe mâna lui Noica, în zona crepusculară a speculativului, fiindcă, oricât aș evita să observ, construcția patologiei spiritului mi se arată mai degrabă ca artefact al sofisticii", anunță Nicoleta Sălcudeanu, acceptând totuși că exilul stă la granița dintre psihic și spirit, iar două dintre maladii "ar putea îmbogăți cu nuanțe descriptive boala desțărării"192. Exilul presupune schimbări de ordin moral, sufletesc, presupune denaturarea ființei, deci, la extrem
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a părăsi Cambridge pentru a lucra câțiva ani, în deplină singurătate, într un loc izolat din Norvegia. 28 GÂNDITORUL SINGURATIC El ajunsese la concluzia că numai dacă va întrerupe pe deplin contactul cu o ambianță în care se cultiva subtilitatea sofistică, o virtuozitate intelectuală ostentativă, dacă se va desprinde de stereotipiile și distracțiile unei vieți burgheze, va putea înfăptui o operă autentică. Lui Pinsent i-a spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
încheierea unei vieți de fecioară nasul este de ajuns, pentru că atomii solicită atât simțul olfactiv, cât și vederea - formele și înlănțuirile decid. Se mai spune și că (iar anecdota contează pentru stabilirea filiațiilor filosofice, mai precis între materialismul atomist și sofistica ateniană) Democrit a remarcat, într-un port la Mediterana, inteligența, aura ori sagacitatea unui hamal deosebit de înzestrat. L-a cumpărat, iar apoi l-a promovat secretar. Mai târziu, acesta va deveni un filosof reputat răspunzând la numele de Protagoras, cel
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bani condiția fericirii, nici măcar o posibilă cale de acces la ea. Fericirea înseamnă viața în armonie cu tine însuți, pacea, seninătatea, liniștea sufletului care nu știe ce-i aceea tulburare. De fapt, să extrapolăm puțin: dacă banii câștigați prin activitatea sofistică îți permit să scapi de dureri, necazuri sau suferințe, iar apoi să accezi la acea stare în care trăiești în acord cu tine însuți - expresia îi aparține -, atunci de ce nu? Această faimoasă concordie se obține atunci când ești condus doar de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului care justifică în mod cert uitarea totală pe care autorii de istorii ale ideilor, dar și filosofii de profesie au lăsat-o să învăluie această figură majoră a sofisticii, indiscutabil, dar și a filosofiei grecești în totalitatea ei... Ansamblul acestor afirmații se articulează în jurul unei idei cât se poate de clare și precise: natura și legea - physis și nomos - se opun într-un mod absolut antinomic. Cele două se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică cu binele. Astfel încât el depune mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
despre lăcomia lui de bani! Prodicos scrie un text în care putem găsi un elogiu adus Virtuții - și asta e de-ajuns! Pot fi citite aceste pagini și ca un simplu exercițiu de stil, un suport retoric, un exercițiu de sofistică? N-are nicio importanță - să lăsăm deoparte asemenea detalii și să-l înrolăm pe filosof în ceata profesorilor de virtute, a negustorilor de morală. De această reputația nu va mai scăpa... Nimic din rândurile rămase nu ne autorizează să conchidem
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei care reprezintă și simbolizează Plăcerea și Virtutea; iar alegorismul exploatează procedeul până la producerea unui ansamblu coerent. În aceste pagini sunt puse în joc retorica și procedeele sale dragi tradiției sofistice, îndeosebi lui Prodicos, cunoscut ca excelând în acest gen de exercițiu. Textul s-a bucurat de un succes considerabil în perioada antică și chiar mai târziu. Prodicos se exprimă simplu și clar, în alb și negru, el reduce complexitatea și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]