334 matches
-
catafalcul speranței așa că îmi țin răsuflarea până când oftând din rărunchi cetaceul albastru oprește în stație și mă grăbesc să mă strecor prin ușa-i deschisă în interiorul tixit - încă un Iona apatic - prelingându-mă într-un scâncet de ușurare pe tapițeria soioasă a scaunului abia de-o clipă eliberat tare tare mă mai bucur că mi l-ai luat răsună strident prin aburul răsuflărilor grele glasul copilului de alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic și privirea îmi lunecă
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am săturat și gata! Să mă mai lase în pace cu... toate chestiile astea... cu toate albumele lui soioase, cu afișe, programe și cronicile lui de teatru...! Să mă mai scutească... cu "plonjonul" în trecut...!, ca și cum trecutul ar fi o apă...! Vorbe! Și măcar de-am ști ce fel de apă o mai fi și trecutul ăsta...; limpede..., tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să mă tot holbez în terfeloagele astea de albume..., soioase, înnegrite, fleșcăite... Gh. P. doi: Fii mai cuviincios cu trecutul... Gh. P. unu: Păi nu-i așa! Că toate foile astea-s pline de salive, de jeg de pe degete... Am să-mi pun mănuși și mască de protecție... Zău c-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scena, cu cortina trasă) Zău că are ceva de cavou...; uite, dacă-i pui colea o cruce... și doi îngerași pe laterale... Exact ce trebuie! Gh. P. unu: Păi nu toate scenele sînt niște morminte? Mai abitir decît albumele alea soioase?! Ia zi-i! Păi nu-s toate scenele niște cimitire doldora cu atîtea și atîtea personaje rămase prin aer, pe ziduri..., printre faldurile de perdele..., printre scînduri? Crezi că nu orbecăim și noi prin lumea aia de imagini..., de sunete
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
chiar un nu întreg... Și cu nu-ul se-ntîmplă la fel... este pîndit de un oarecare da... Octav: Bine, și-atunci? Groparul: Și-atunci, prietene, lasă întrebările să alunece între două răspunsuri... măcar! Octav: Nu, Socrate, asta-i o șmecherie soioasă și atât. Lunecarea asta "necesară" aruncă în aer toate certitudinile! Groparul: Dar sînt certitudini...? (dinspre gard vine un preot, însoțit, firește, de dascăl) Perotul: Pace vouă! Groparul: Binecuvîntează părinte. Preotul: Da tu tot în cort stai?! (groparul nu răspunde) Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prea l-ai lăsat în voia lui... Costache: Că tu nu l-ai lăsat... Marieta: Păi de la o vreme l-am lăsat și eu... Acu' e cogeamitea om și n-a ajuns la nici un capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
indiferent dacă suntem mari sau mici, bogați sau săraci, solizi interior sau slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-o crâșmă prăfuită de țară, după o zi călduroasă și obositoare. Mese soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Despre variațiile ținutei, precum și rezumatul capitolului. Principiile ecumenice ale toaleteitc "Principiile ecumenice ale toaletei" Oamenii care se Îmbracă la fel ca zilierii, cei al căror trup se acoperă zi de zi, nepăsător, cu aceeași Învelitoare ce duhnește și e la fel de soioasă, oamenii aceștia sunt tot atât de numeroși ca nătărăii care umblă prin lume fără să vadă nimic, care mor fără să fi trăit, care nu știu să recunoască nici calitatea unei mâncări, nici puterea femeilor, care nu rostesc nici o vorbă bună, nici o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în cealaltă parte ies atât de doriții mici. Fiecare dintre consumatori are în spatele său în târg alte câteva persoane care îl așteaptă cu micii și cu berea. Așa se face că în momentul în care ajungi în fața vânzătorului cu halat soios nedefinit, și ceri mai mulți mici, auzi invariabil un cor de nemulțumire în rândul celor aflați la coadă. "Cere, domne', mai puțini, să ne ajungă și nouă !". De fapt, mici sunt destui, timp este destul, este și bere, numai răbdare
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
mult mai caustic decât o făcuse Ioan Groșan în narațiunea Marea amărăciune), autostopiștii, tâmpirea programată a elevilor (dar și a cadrelor didactice) prin munca la câmp (romanul își plasează acțiunea pe ultimii metri ai regimului Ceaușescu), cârciumile pline de burlaci soioși, „trotilarea” sistematică și autodisolutivă, fauna șantierelor de construcții, aberațiile conversațiilor întâmplătoare din trenuri, din gări sau de pe stradă, clanurile familiale proletare etc., totul mult mai dur și mult mai plin de zgură decât se reflectă în maniera lui Mircea Cărtărescu
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
ceea ce părea a fi un loc în care se vindeau artefacte terrane. Își ascuți auzul și ascultă conversația lor. ― Ce crezi că o să vină? Vreun regiment imperial? întrebă un ins bărbos, a cărui siluetă se topea în faldurile unei pelerine soioase. ― Mă îndoiesc, hohoti o femeie. După experiența pe care au avut-o când au încercat ultima dată să treacă fluviul... ― Ar putea desanta, proasto! ― Da, da! Și-apoi cum să plece? Mă aștept mai degrabă să trimită o trupă de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă fie iarnă, fie vară aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la elevi și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai curând dascăl într-ale mizeriei decât învățător ce-ți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lungile pauze dintre scrisori. Am făcut reconstrucții și am stabilit legături; am făcut presupuneri și am încercat să interpretez, exact așa cum se face cu o lucrare de ficțiune, relațiile sale cu realitatea autobiografică și cultura. Are ceva neplăcut, parcă puțin soios persoana care spune „eu” scriindu-i aceste scrisori propriei sale mame. Firește, fără s-o vrea și în ciuda sentimentelor sale filiale bune și duioase. Toată prima parte nu este decât o poveste sentimentală „ce privește o realitate de fapt” a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
net al acestora le Înregistrează sînt reflectate și de modificările indicelui de piață. Celebră casă de modă italiană specializată În tricotajele de lux. Personaj din Vrăjitorul din Oz de Frank Baum. Murdărie, funingine; a Înnegri, a acoperi cu funingine; murdar, soios. Legionella pneumofila, boală care, netratată corespunzător, poate duce la complicații letale. Odată ce intră În acțiune, bacilul legionellei declanșează, după o perioadă de incubație de pînă la două săptămîni, o pneumonie gravă. Bacilul, rezistent la temperaturi de pînă la 60 de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
autorul apare în poezia naturii ca un pastelist descins din Vasile Alecsandri, factice și destul de anemic, fiind un eminescianizant în cea erotică, subjugat de model. Mai multă însuflețire, prin atitudinea polemică, aduc orațiile satirice Către Cleobul sau Invectivă: „Spânatec, gras, soios, urât, / Ghebos cu fața scurtă, / Cu capul priponit în gât / Și gâtul într-o burtă; // Zidit din greu, / bolohănos, / Și, cum îi zice presa, / Un chip menit să fie dos / Ce și-a greșit adresa”. De la al doilea volum, Alte
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
ei înșiși să se fi supus unui drastic examen de conștiință. „Adevărata provocare”, scrie autorul, „este aceea de a te duce la duhovnic, pentru a te pune în criză și pentru a te depăși. Acolo, fie și sub un epitrahil soios, ai în față o probă de cu totul alt ordin. Acolo, îngenuncheat, îți devine insuportabilă minciuna propriei vieți. În acele câteva minute, limita ești tu însuți, om trecător și suflet încărcat de păcate nemărturisite. E singurul loc unde nu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gen subaltern, el n-a renunțat nici o clipă la ambiția onorabilității literare. Frecventele - prea frecventele - aluzii culturale din roman ne înfățișează un personaj plasat mult deasupra condiției sale. Nu este un lucru obișnuit să-ți omori vremea într-un birou soios din Los Angeles, așa cum face Philip Marlowe, așteptând eventualii clienți, și să dialoghezi cu personajele lui Shakespeare. „Pur și simplu știe prea multe pentru un detectiv”, concluzionează unul dintre exegeții chandlerieni (Marling, 1986, p. 93). Și totuși, Marlowe rămâne unul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
est. Pe la noi, evreii dau semne că sunt pe cale să-și piardă complexul de inferioritate. Sau cel puțin așa crede doctorul meu. Și el este evreu. Mă întrebați de ce nu prezint un personaj drept „un catolic pricăjit sau un episcopalian soios”? Simplu, stimată doamnă, pentru că religia nu are nimic a face aici. ș...ț Desemnez uneori un personaj drept evreu din motive pur intelectuale, deoarece există, cu excepția celor mai exaltate niveluri ale personalității, un anumit mod de a gândi evreiesc. Evreul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și protecția tuturor persoanelor cărora le-ar putea prezenta această scrisoare“. Acum purtătorul scrisorii o Împături și o băgă În buzunar. Refugiatul deja cumpăra pâine de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă: nasul acvilin, expresia de șoim, blândețea răzbătând din ochii căprui. Pentru prima oară de când ajunsese În Smirna, Lefty Stephanides zâmbea. Din incursiunile sale precedente venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbații insistară că nu putea să plece fără să le dea ocazia să-și recupereze o parte din bani. Se aplecă să se scarpine pe picior, insistând: ― Pot să ies când vreau eu. Unul dintre bărbați Îl apucă de gulerul soios și Lefty adăugă: ― Dar Încă nu vreau. Se așeză, scărpinându-se la celălalt picior, și apoi Începu să piardă, iar și iar. Când rămase fără bani, Lefty se ridică În picioare și spuse cu furie și dezgust: ― Acum pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era pictat cu alb, În caractere citețe, pragmatice, SOCIETATEA WRIGHT ȘI KAY . . . . . J.H. BLACK ȘI FII . . . . . FABRICA DE CUPTOARE DETROIT. Mai Încolo, pe apă, pluteau barje joase, negre ca smoala, și pe străzi Începeau să răsară oameni, muncitori În salopete soioase, vânzători ținându-se de bretele, iar apoi apărură firme de bodegi și pensiuni: Servim Bere Stroh’s Temperance . . Simțiți-vă ca acasă... 15 cenți masa . . . . . . Aceste imagini noi invadau creierul bunicilor mei, luptându-se cu imaginile din ziua precedentă. Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
inhalat și am ținut fumul În piept. L-am lăsat să-mi ardă plămânii, pentru că voiam să-mi distragă atenția de la durerea din suflet. Rex și Obiectul se sărutau În continuare. M-am uitat În altă parte prin geamul Întunecat, soios. ― Totul pare foarte albastru, am spus. Ai observat? ― Hm, da, a spus Jerome. Tot felul de epifenomene stranii. Oracolul din Delfi fusese o fată cam de vârsta mea. Toată ziulica stătea peste o gaură din pământ, omphalos, buricul pământului, respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
miel și începu să îi roadă carnea. Aproape imediat, Metronius îl incită să-și urmeze povestirea: — Deci? Spuneai că s-a întâmplat ceva, mi se pare. înghițindu-și dumicatul, Divicone încuviință. Da, reluă el, ștergându-și degetele unse de vesta soioasă de in. S-a întâmplat într-o după-amiază. îmi amintesc să era toamnă: toate culorile acelea, știți... în sfârșit, într-o după-amiază, mă dusesem prin apropiere împreună cu un confrate, să aducem lemne. Luasem un căruț deschis, pe două roți, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că era a unui țăran puțin la minte și deosebit de primitiv, dacă nu ar fi avut brățări de argint bătute cu rubine și pandantivul de aur - cu siguranță, rodul unor precedente furtișaguri - ce îi atârna la gât. Purta o bluză soioasă de in, fără mâneci, și pantaloni mulați, îmbibați de noroi și pătați de sânge - sângele Flaviei, gândi ea cu scârbă - strânși pe picior cu șireturile sandalelor. în grădină, Hippolita îl văzuse privind-o ironic, auzise râsul său batjocoritor, însă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zece-doisprezece ani, care se lupta cu doi câini scheletici ce mârâiau în jurul ei, pentru o bucățică de coastă de miel pe jumătate crudă, pe care în mod evident le-o aruncase un războinic. îmbrăcată doar într-o tunică de in soioasă și zdrențuită, micuța avea picioarele goale, iar crustele de noroi și murdărie păreau să acopere fiecare părticică ce se putea vedea din trupul său, chiar și fața înconjurată de o claie de păr răvășit, negru ca pana corbului. Era nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]