501 matches
-
ei, Solul, acoperindu-se, cu flori frumoase, ca tine, Faruri singuratice, avertizând marinării, ca , Misiunea lor e-aproape de final, ei sunt acasă , Reantâlnind iubiri, ce așteptau, privind în zare, Dorințe flamande, stăvilite în final, de iubiri ireale. Referință Bibliografica: Solfegiu poetic / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1222, Anul IV, 06 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Coști Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SOLFEGIU POETIC de COSTI POP în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347002_a_348331]
-
cât de mult ți-ai dori uneori. Sunt singurele care nu te tradează, precum cifrele învățate la școala elementară. N-aș vrea să crezi că-ți aduc elogii gratuite și o să te rog să mă citești cu îngăduință, deoarece pe solfegiul genelor, orice notă are un adevăr. Citesc pe chipul tău tăcute umbre, ceva nedefinit care-mi scormonește atenția și sufletul... Să fie oare o tristețe nespusă? Să fie oare o neîmplinire? Mi-e teamă de propriul adevăr, dar doar tu
LUCIAN, O PERSONALITATE PUTERNICĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348308_a_349637]
-
mine nemurirea și nimeni nu-mi poate spune că acele fășii ale trecutului nu se pierd, din moment ce cu aripi de hârtie îmi baz prezentul. Cred că aș părea puțin narcisist, dar îmi iubesc particulele de praf dintre ani, căci peste solfegiul marginilor mele îmi dau seama că poate unele cuvinte au puterea vieții, iar între un om și propria-mi personalitate creez o punte de legătură. De-a lungul timpului, am vrut să fiu crezut și vreau în continuare să fiu
POVESTEA UNUI JURNAL. MIE ÎNSUMI ŞI NIMĂNUI ALTCUIVA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348318_a_349647]
-
2014 Toate Articolele Autorului Mor pescărușii A venit vremea când mor pescărușii, Triști, se zbat în ultimul zbor, Le fâlfâie aripile, răpușii, Cântându-și cântecul sfâșietor. Briza le suflă în aripi Și valul, un dans îmbătător, Marea le murmură varii, Solfegii răvășite de dor. Odihna-și găsesc pe o stâncă, Apusu-l privesc întristați, Marea li se pare adâncă, Ochii le sunt rourați. Tot mai slabi și fără putere, Uită parcă de zbor, Își iau încet la revedere, De la mare și
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SOLFEGIU CU FLORI PE GEAM Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o lene comună pe trei octave, Conferința Anuală despre Neputință își anunțase dorința spre faliment. Sub piciorul meu... un pământ
SOLFEGIU CU FLORI PE GEAM de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376355_a_377684]
-
-ntrebă de păcatele noastre!? Am ridicat ușor mâna stângă, într-un dialog deschis, prietenos, în gând! Voi continua să vă scriu, despre acest mort cu numele meu și intimitățile acestui neam, zgâriind cu unghia, florile iernii de pe geam. Referință Bibliografică: Solfegiu cu flori pe geam / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cristian Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SOLFEGIU CU FLORI PE GEAM de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376355_a_377684]
-
reține pe-aici...sub pretențiile unui lumesc fermentat.Voiam să-mi construiesc o zodie nouăși-am apelat la prietenii mei numerologii.Erau ocupați ca să ridice voalatele elogii,da-n ei zburda o sete de reprofilare,prinși de rutina celor zece ... VI. SOLFEGIU CU FLORI PE GEAM, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Într-o lene comună pe trei octave, Conferința Anuală despre Neputință își anunțase dorința spre faliment. Sub piciorul meu... un pământ răbdător transforma patimile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
2015 Toate Articolele Autorului Ce noapte de vis! Sevă violetă îți susură-n trup și te înfioară. Miraj risipit întruna repetă: Ești tânăr iară! Profunzimi de dor se umplu cu-arpegii. Cioplești pe mister litere sonore. Stelele le-auzi descifrând solfegii din aurore. Ți-ai scos și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți le-ai gonit din minte și simți că din nou orișice nervură este fierbinte. Un imn pătimaș iese din tumulturi și codrii-n afund îl freamătă-n plete. Din
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372159_a_373488]
-
secunda care cade Pe franjurii luminii, cernute-n primăvară... Mai pot s-aștept, la brațul tău, îngăduita clipă Ce picură pe trupuri cu simfonii nocturne. Când geana unei zile clipește pe-a zorilor aripă Privim cum se preschimbă-n cântec, solfegii taciturne. Aștept! Și așteptarea dulce pe brațe o adun Să o răsfir, răscolitor, pe-o margine de zi. Aștept! Pășești zâmbind spre mine când stelele apun, Culori din al tău suflet reverși în glastra inimii... Referință Bibliografică: Te-aștept... / Corina
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
Aștepți tăcut, duios să mă ridici, Și-n loc să-Ți șterg eu fruntea-mbrobonata, De arzătoare chinuri și de sânge, Mă cureți de trăirea-mi vinovată, De tot ce poate omu-n viață strânge, Mai pot să strig într-un acut solfegiu, Tu iartă-mă și smulge rădăcina Ce-a transformat trăirea-mi în cortegiu... Străluce iar în mine și ia-mi vina, Mireasmă de amurg și zare-aprinsă, Un dor fărâmițat de remușcare, Mă-ntrepătrund cu noaptea necuprinsă Și mă îmbrac cu
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
parodică) deja pomenitului lirism local, sesizabile în chiar schemele compoziționale ale debutanților, soluții menite, programatic, să șocheze în felul insurgenților moderni de început de secol XX, alternanța imprevizibilă a materialelor și dimensiunilor, replici ritoase (nu ferite de stridențe) la molcomele solfegii ale "clasicilor în viață", randevuuri, pe aceeași simeză,a picturii cu fotografia, a instalației cu designul. Toate acestea (și încă multe altele) asigură sălii un regim perpetuu incitant. Moment... nostalgic. Răscolind, în una din zile, o pestriță arhivă (oarecum și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dintre toate vocalele. Ce loc să-i dăm lui ă și î? De-aceea nu e doar întîmplare cumcă tocmai pe el îl întrebuințează la cultura tonului muzical, făcîndu-l înaintea tuturora pe el purtătorul atât în scală cât și-n solfegii, pentru că el se potrivește mai bine la câștigarea portamentului și a curățeniei tonului, din cauza ținoarei sale curat muzicale. De-aceea și pe actor îl putem consilia și recomanda esercițiul acesta, de-a lăsa adeseori {EminescuOpXIV 291} să răsune această vocală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de dictatul aparențelor. Spiritul se poate oglindi în propriile forme demiurg, și nu jucărie a propriilor iluzii. Vom închina imnuri imaginii fără obiect, ca și biroului fără hîrtie, tipografiei fără plumb, băncii fără bancnote, geografiei fără hărți, muzicii fără solfegiu. Pe scurt, dematerializarea generalizată ca triumf al spiritului asupra lucrurilor. Aceasta este versiunea vizionară: prin mașinile sale, omul încetează a se alinia lumii. Triumf al pozitivismului, triumf al idealismului. Cele două se argumentează și se comunică. Descrierea Noii Ordini va
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ne reamintim că filologia, mama științelor umaniste, plasează consensul la intersecția dintre concentio, arta de a cînta împreună, și consensio, sau conformitatea sentimentelor.61 Natura instrumentelor și acustica sălii ne spun mai mult despre aerul epocii decît o reflecție asupra solfegiului. Este poate mai limpede să observi corzile vocale ale unei societăți în calitate de anatomist decît partitura sa mitologică în calitate de meloman. Atîta timp cît temele sale sînt considerate indepedent de instrumentele muzicii de ambianță, consensul riscă să-și prezinte evoluția utilităților cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1967, iar prima carte, microromanul Eternitate locală, îi apare în 1973. Umorist dotat cu vervă și cu o capacitate de a observa modul în care limbajul tinde să recreeze imaginea realității, S. izbutește să dea în Eternitate locală și în Solfegiul biruinței (1983), roman scris în colaborare cu Oprea Georgescu, o adevărată comedie a limbajului de lemn al epocii comuniste. Cea dintâi scriere folosește tehnica flashbackurilor în notele de subsol și surprinde viața dintr-un orășel de provincie, animată de întâmplări
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
cercului simbolic numit „Arta noastră, viața noastră” încearcă să pună în scenă o piesă de teatru intitulată Ei pășesc spre țelul propus, prilej pentru S. de a realiza o parodie a literaturii schematice, după cum apreciază Valeriu Cristea. Și în romanul Solfegiul biruinței alcătuirea și redactarea unui ziar devine un mobil ideal pentru a pune în pagină nenumărate mostre de comedie lexicală, ca simptom al vidului interior. Cărțile de reportaje - Martori oculari (1976, semnată împreună cu Dorin Tudoran) și Evenimente mari, evenimente mici
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
trimite la o meditație mai profundă asupra condiției degradante a individului în societatea românească a anilor ’70 din secolul trecut. SCRIERI: Eternitate locală, București, 1973; Martori oculari (în colaborare cu Dorin Tudoran), Iași, 1976; Evenimente mari, evenimente mici, București, 1982; Solfegiul biruinței (în colaborare cu Oprea Georgescu), Craiova, 1983. Repere bibliografice: Nicolae Ulieru, „Eternitate locală”, RL, 1973, 13; Gabriel Gafița, „Eternitate locală”, VR, 1973, 7; Valeriu Cristea, „Eternitate locală”, RL, 1973, 35; Zaharia Sângeorzan, Certitudinea debutului, CRC, 1973, 52; Ulici, Prima
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
1973, 7; Valeriu Cristea, „Eternitate locală”, RL, 1973, 35; Zaharia Sângeorzan, Certitudinea debutului, CRC, 1973, 52; Ulici, Prima verba, I, 34-37; Eugen Simion, Un roman satiric, LCF, 1976, 23; Iorgulescu, Scriitori, 243-246; Voicu Bugariu, Analogon, București, 1981, 56-59; Ilie Purcaru, „Solfegiul biruinței”, R, 1983, 9; Poantă, Radiografii,II, 158-159; Cosma, Romanul, I, 210-212; Ulici, Lit. rom., I, 373-375; Popa, Ist. lit., II, 1007. A.F.
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
această instituție. Licențiat în drept în 1865, se întoarce în țară în anul următor. Până în 1885 ocupă funcții în magistratură la Roman, Galați, Focșani și Iași. Stabilit definitiv în Iași din 1871, este numit în 1877 profesor de teorie și solfegiu la Conservator. În 1885 demisionează din magistratură, pentru a rămâne doar profesor de muzică, și se dedică cu pasiune preocupărilor pedagogice până la pensionarea sa, în 1903. Între timp, organiza în scopuri educative concerte populare gratuite. Cu același scop a scos
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
ales atunci când povestitorul, acum părinte, se percepe pe sine împingându-și odrasla spre realizări înalte, exact în maniera în care părinții lui o făceau pentru el: Îmi aduc aminte de tata cum mă trezea la 6.00 dimineața ca să exersez solfegiile, era îngrozitor de stresant, plângeam și uram toată chestia asta. Astăzi sunt multe lucruri pe care le aplic copiilor mei (în antrenamentul lor sportiv)... Sunt clar afectat de genul ăsta de abordare a lucrurilor (Earnst). Un număr mai mic de participanți
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
putere, dar adevărul creator de iluzii? Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță, O bomboană îți schimbă gustul, Naiv ca o gură de incendiu, El știa că afectarea este semnul indiferenței, Vântul sufla mai ușor ca o frunză, Casele păreau solfegii solidificate, Băltoacele aurite de soare ne orbeau, Vorbeam și ne certam în gând, Tăceam ca două afeturi de tun. Why not? Cunosc un profesor care a vorbit De când s-a născut și trăiește și astăzi, aceasta este viața? Don Quijote, Faust
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-o În stradă. — Tu ai viața Înainte, Însă eu nu-l am decît pe soțul ăsta mizerabil și destrăbălat. O școală de muzică de pe strada Diputación s-a Învoit să-i dea un post de profesoară particulară de pian și solfegiu. Pe atunci, era de bonton ca fetele din familiile Înstărite să fie instruite În artele sociale și garnisite cu harul muzicii de salon, unde o poloneză era mai puțin periculoasă decît o conversație sau niște lecturi Îndoielnice. Astfel, Sophie Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
felicitare Ce nu s-a regăsit într-o țintire. Iubirea a rămas o recitare ... Când se face primăvară? Când în talpă mă sărută firul ierbii verde crud, Când stau mugurii pe ramuri tremurând cu trupul nud, Când viorile inundă cu solfegii viorii, Atunci este primăvară ies cocori de sub stihii ? Când cerbii ridică arbori spirală spre cer senin, Când pădurea se deschide împânzind miros de pin, Când și-nalță ciocârlia clinchetele argintii, Atunci este primăvară, când-și-au zborul fluturii? Când pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu mâna dreaptă, vede mâna stângă, stângă dar nu mai puțin agilă 8 decât cealaltă, urcând și coborând de-a lungul corzilor, la fel cum ea Însăși făcuse În semiîntuneric, deși niciodată nu Învățase muzică, nici măcar cel mai elementar dintre solfegii, cel În măsura de trei pătrimi. Dirijorul Întrerupse repetiția, bătu cu bagheta În marginea pupitrului pentru a face un comentariu și a da un ordin, cere ca În partea aceasta violoncelele, exact violoncelele, să se audă fără să pară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
era cu căsoaia unde era Academia de muzică. Bietul Julius trebuia să se grăbească cu răspunsul, fiindcă Frau Proserpina avea să-și piardă din nou răbdarea, ce să-i spună?, cu măicuța el nu făcuse nimic care să se cheme solfegii, măicuța Îi desenase cheile cu codițele lor și cheia lui sol semăna cu o harpă, o fetișcană și pe urmă a Început să-i deseneze toate notele care erau ca niște soldați peruvieni și nord-americani și pe urmă au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]