205 matches
-
autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. 1 - EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian Petrescu, 2010); 2 - EVANGHELIA CERULUI - ZODII DE POET (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011); 3 - EVANGHELIA TĂCERII - SOLILOCVII (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011); 4 - EVANGHELIA APOCALIPSEI - EPIFANII (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2012). 2 - THEODOR RĂPAN, vol. FIIND, Editura Semne, București, 2013. 3 - SONETUL BISECT, CCCLXVI: Ultim Sonet! Sunt viu după
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
mituri stilistice), le ia locul mitul mai recent al absurdului, răspunzînd mîțului formal al scriiturii suprarealiste. Motivul simbolist al vaporului gata de plecare apare de asemenea inculcat în limbajul poetic în cauză, cu un efect simptomatic: "Tu scrii zilnic/ acest solilocviu îndurerat/ despre miturile iraționalului/ nu mai poți afla nicicum/ - altora le-a fost dat! -/ distanță de la tine la el/ și cea de la el la moarte/ dar între tine și moarte/ mijește încă o palmă de pămînt/ al făgăduinței/ cămașă ta
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
mesei unde cu soți își bea altădată în plină zi tinerețea pe căile lui îl vedeai solitar cu trufie călcând numărându-ne unul pe altul căci eram toți ai lui. Era toată viața lui ca un trandafir bătut din grădini solilocvii sistemele sale meditații fieroase principiile ineluctabile usturătoarea remarcă de-a fi singur dacă vrei să stăpânești lumea ochiului transparent i se părea că apa și sarea clătite aseară din setea și așteptarea tronului absolut descalificați și făcuți animale buni să
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
un scriitor autohton, ce pare prins cum nu se poate mai bine în fragmentul citat. Nu cred să avem vreo formulare mai sintetică ce-ar putea defini mai fidel, mai expresiv, creația lui Mircea Cărtărescu... Livius Ciocârlie extrage din aceste solilocvii erudite latura dinamică a vieții, din care artiștii autentici și-au confecționat un adevăr „puternic individualizat”. Dincolo de toate, inventarul imaturității realizat de Livius Ciocârlie trădează o atracție mai veche a scriitorului către dezechilibre, chiar și aparente, dar care pot oferi
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
fi mesajul. Întoarcerea, prin relectură și spre autoficțiune, rămâne operațiunea funciară a scriitorului timișorean. În toate, Livius Ciocârlie explorează un teritoriu al autocunoașterii prin idei ce se formulează, mereu strategic, la întâlnirea dintre filosofie și literatură. Exercițiile de imaturitate sunt solilocvii în game diferite, de la interpretare la ficțiune și invers, molipsitoare ca întotdeauna, prin invitațiile la lectură și relectură. În aparență colecții de curiozități intelectuale, textele ascund, de fapt, istoria unui înțelept care știe că nimic nu-l poate împiedica să
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
nu dă peste zvîrcoliri, agonii sau surpări definitive, ci peste un spirit mansuet care chicotește cu inteligență pe seama incidentelor prin care trece. Așa se face că nu asistăm la o dramă de conștiință provocată de frîngeri dureroase, ci la un solilocviu de intelect în cursul căruia un spirit stingher face literatură sub pretext că-și înfățișează degenerarea. Arta lui Ciocîrlie e că-și convertește tribulațiile în expresie fină, respectînd regula discreției literare. Altfel spus, autorul știe că intimitatea în literatură are
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
nici un efort.” (p. 93) Asta nu înseamnă că autorul e în puseu de autoflagelare: pentru asta ar fi trebuit să se deteste pe sine, ceea ce nu-i cazul. Spuneam că nu aflăm în carte o dramă de conștiință, ci un solilocviu de intelect, cu remarca obligatorie că perorația autorului este întreținută de lecturi. Din acest motiv, majoritatea reflecțiilor îi sunt iscate de citate pe care scriitorul le comentează în cheie personală, atîta doar că citatele nu sunt note de lectură făcute
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
noastră. De-acord. Într-o pagină de-a mea am și fixat, nu metaforic, ci foarte exact, realist, stilul nostru diferențiat de a acroșa frumoasele tîrgului, trăpașele. Dar... toate la vremea lor. Eugen a plecat, Mihai s-a întors, însă solilocviile lui din ultima vreme nu le prea înțeleg, așa că... s-o fac de unul singur, nu-mi mai stă. Ai pomenit de pînzele mari la care lucrezi acum. Sînt în jurul unei teme? Nu. Doar dacă temă poate fi numită o
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de „delir al sufletului său bolnav”. (Serghei Bulgakov) Astfel, dacă în prima parte a acesteia asistăm la monologul unui individ care vrea să creadă că, în adâncurile sale sufletești, crede în Dumnezeu, deși nu acceptă lumea, în jumătatea cealaltă a solilocviului, aceeași credință este supusă unui examen definitoriu, cel care-l susține, singurul de fapt, rămânând... Fiul de origine divină: Iisus Christos, care ne-a lăsat moștenire pilda vieții Sale; Nietzsche îi spune practica vieții Sale. Să nu uităm că Ivan
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face apariția în romanul Celor patruzeci și cinci. El se materializează ca o voce în semiîntuneric, într-o noapte fără somn a regelui Henric al III-lea, căruia îi întrerupe un solilocviu despre moarte, viermi și solitudine. Iar acesta îl ia, firesc, drept mort, drept o fantomă. Ceea ce Chicot nu neagă, dar nici nu confirmă. Lasă să plutească dubiul, căci strigoii țin de două lumi, însă nu aparțin nici uneia cu totul. în
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Jurnalul unui heruvim, Ed. Semne, 2005, Dincolo de tăcere - Jurnal de poet, Ed. Semne, 2009, Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei, Ed. Semne, 2010, Evanghelia Inimii - Anotimpuri - Jurnal de Poet, Ed. Semne, 2010, Evanghelia Cerului - Zodii de poet, Ed. Semne, 2011, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii, Ed. Semne, 2011, Evanghelia Apocalipsei - Epifanii, Ed. Semne, 2012, Testament în Alfabetul Tăcerii, Ed. Tipo Moldova, Colecția „Opera Omnia”, Poezia contemporană, 2013. Așa cum se vede, autorul a devenit foarte activ după 2009, ceea ce confirmă o resurecție a personalității în alte
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
o pună întotdeaua deplin în valoare, iar dansul final, cu toate peronajele purtând perfuzii zburătoare, atacate, pe rând, de un personaj draculian, a fost și ca idee prea puțin fericită. Cel de al doilea spectacol Soliloquy, sau cu titlul extins Solilocviu despre Țara Minunilor, a fost mai mult o joacă decât un prilej de meditație, cum ar fi sugerat titlul, fiind alcătuit preponderent dintr-o suită de duete și scene de grup și mai puțin cum ar fi fost de așteptat
Dansul în Festivalul „George Enescu“ Artiști portughezi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3167_a_4492]
-
De altfel, ca să constat ce diferențe există între primul român și această variantă adaptată, am recitit Vineri sau limburile Pacificului. Povestea în sine este în esență nemodificata. Lipsește jurnalul lui Robinson, adică un intreg palier al discursului românesc, cel al solilocviului protagonistului, rezumat, aici, de comentariul auctorial. De asemenea, numeroasele referințe biblice au dispărut complet. Un Robinson asimilat complet în glasul naratorului apare drept un personaj într-un fel mai vulnerabil, mai putin conștient de cele ce i se întîmplă, pentru că
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
volumului, de a echivala prea multe drumuri cu o "întoarcere în Ithaca": mercenarii greci întorși din Persia după moartea lui Cirus și Alexandru Macedon însuși, Niculaie Moromete și Iosif din romanul lui Thomas Mann (comparația dintre ei rămâne totuși interesantă). Solilocviul lui Odiseu, cu care se încheie periplul lui Traian Ștef, scris la persoana întâi, reprezintă în primul rând o mărturie de credință a autorului trimițând la primele pagini și amintind de structura circulară a Odiseei homerice, dar și un posibil
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
acea "rugozitate" elegant-dramatică în favoarea unei ironii colocviale. Acesta ar fi, la limită, reproșul de esență: că în textul Monicăi Lovinescu naratorii au o insolitare aspră a vocii, ceea ce presupune, în ciuda adresării permanente către un posibil cititor, o singurătate nedepășită, un solilocviu - iar în traducere tonul devine colocvial, ceea ce presupune un dialog cu cititorii, o comuniune de gust și de repere. De exemplu, propoziția citată ca motto, "un inconnu est toujours un inconnu", este tradusă : "străinul tot străin rămâne", cu trimitere nejustificată
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
bătrînă Ithaca. Totuși, Ulise își va continua călătoria către soție și cetate. Dar nu în Odiseea antică aflăm o ilustrare adecvată a nostalgiei, mă tem, ci mai curînd în versiunea ei romantică, în poemul lordului Tennyson despre Ulise, mai precis: solilocviul unui Ulise ajuns la destinația să, Ithaca, insă conștient că drumul nu se oprește aici, pentru că de fapt nu se poate opri nicăieri niciodată. Ulise al lui Tennyson e un etern călător, tot așa cum nostalgicul lui Jankélévitch e un veșnic
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
cum le numește Rodica Zafiu) sau al unui cal împăiat. În fine, cea de a treia tema (melodica) care intră în compoziția cărții lui Ioan Lăcusta o constituie notațiile de jurnal din cele două cicluri întitulate De la țară. Fragmentele devin solilocvii grave asupra condiției țăranului român, satului mutilat de politică pustiitoare a celor 50 de ani de "gospodărire" colectivă. Melancolia rememorărilor zilelor copilăriei la Luncavita, sătul din Delta, cel aflat dincolo de "Dunărea veche", contrastează puternic cu "unghiul comic" al prozelor din
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
se putea publica decât literatură oportunistă sau care putea fi asimilată literaturii oportuniste. Literatura evazionistă devine posibilă abia după 1960, când regimul comunist are certitudinea că e definitiv instalat la putere și nimic nu-l poate disloca. Atunci e permis solilocviul pastelist în poezia de notație în gruparea de la revista "Steaua". Diversificarea posibilităților estetice ale literaturii evazioniste vine după aceea și se intensifică după 1965. Tabloul modalităților estetice se amplifică până la a crea o întreagă literatură alternativă la literatura oportunistă, propagandistică
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
apel la sintagme scurte, nervoase, aparent lăsate într-o perpetuă suspensie, mărturisesc un vechi și temeinic tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice așezare omenească" (Note de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de regulă, la țărmul mării, în decor cosmic, țesând cu o voce mică, sfielnică, friabilă, broderii vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
alte cuvinte o diversitate care antrenează, surprinde, nedumerește, interesează sau dezamăgește. Ai adesea impresia că faptele povestite, substanța epică a romanului sunt numai pretexte de ideologie. S-ar putea stabili atât ca analogii între reflexiile din întoarcerea din rai și Solilocvii sau unele din Fragmentele nefilozofice (Vremea, 3 martie 1934). întoarcerea din rai e într-adevăr un roman livresc. Nu numai numele și ideea filozofilor mișună (Platon, Socrate, Plutarch, Freud, Chestov, Croce). Sunt amintiți scriitori din diferite țări, epoci și concepții
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
cărui elev era: "Sîntem la ora de religie și, la un moment dat, preotul întreabă: Cine știe ce a scris Sfîntul Augustin?". Tăcere mormîntală. Eu fac pe deșteptul, ca să spun așa, ridic două degete și încep să spun: Confesiuni, De civitate Dei, Solilocvii...Și atunci, preotul, în loc să mă laude, începe să țipe: Vedeți, ateul ăsta știe, și voi nu știți!". Această agresiune spirituală împotriva unui adolescent mi s-a părut monstruoasă; am intuit atunci întreaga dimensiune a totalitarismului spiritual, astfel încît am rămas
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
pe coperta a patra a ultimului său volum. Împărțirea volumului în cicluri poematice urmează arborescenței temelor: poeme de dragoste (Balade, Doamnelor, balade), meditații existențiale în registru cvasifolcloric (Cântece-decântece, farmece și vrăji), poezie socială (Efectul de seră), poezie spiritual-religioasă (Poeme bizantine), solilocviu filosofic-teatral (Măști, dialoguri și sofii...). Elementul tutelar al acestui univers dens, unitar, este focul, semnificant, în cheie abisală, al idealității înalte. Pecete generică a unei tinereți învolburate, el prezidează și vârstele târzii și promite să ateste, mai presus de timp
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
pentru președinție atîți oameni politici, va cîștiga locul suprem în treburile țării. Des, îl aud pe dl. Sache murmurînd, în preumblările noastre: ... Știu cum sînt oamenii bătrîni, și nu-i conturb. Nu-i împiedec să vorbească singuri. Nu le întrerup solilocviile... Mai știu că, spre senectutea înaintată, îți vin în memorie fel de fel de gînduri, vorbe, uitate de mult, ce păreau pe veci îngropate în geologia grea a Memoriei. Mai știu, de exemplu, că unii, cînd își simt apropiat sfîrșitul
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
iar din Nimic n-ar trebui să cadă, 94. Jubiliant în fața fantasticilor chipuri ale vieții și a secretei existențe a lucrurilor, atent la conspirativele relații dintre acestea, Gheorghe Grigurcu le mânuiește cu o la fel de dinamică poftă de cuprindere. Într-un solilocviu de cea mai supravegheată economie - clipa de maximă întindere a arcului, înainte de pornirea săgeții. Paradoxul îl constituie versul plin, aproape cantabil („Înotând în carnea tânără a Nimfei ca-n apele Mării”/, „Treci prin verdeața verii ca printro apă clară”), dar
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil solilocviu artistic, de la formulele „violente” ale începuturilor la „subversiunea constructivă” a senectuții. În al doilea rând, ediția s-a alăturat demersurilor lui Ion Pop, Michael Finkenthal și Sebastien Reichmann, prin care întreaga avangardă se vede, încetul cu încetul, repoziționată în morfologia
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]