204 matches
-
lui Daniel Corbu sunt cutreierate de personaje emblematice sau de simboluri ale literaturii universale: Estragon, Godot, Hamlet, Faust, Penelopa, Ulise, Ofelia, Leopold Bloom, Corbul lui Poe, Don Quijote / Cavalerul Tristei Figuri, prințul Mâșkin etc., în compania cărora își creează poemele, aprinse solilocvii, protejându-și astfel integritatea visului, fiindcă Nimeni nu pleacă prea departe de sine. Existența nutrită de vis și dedicată acestuia sporește însă sentimentul însingurării, laitmotiv la nivelul întregului volum, care-și găsește una dintre cele mai elocvente expresii în Evanghelia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
i-a salutat pe toți cu o voce plată, s-a așezat și a Început să-și răsucească o țigară. — Ce faci pe-aici la ora asta? Nu trebuia să fii la balet? a Întrebat-o Caricaturistul Alcoolic, uitând de solilocviul lui. În ochi Îi sclipea o considerație adâncă - un semn pe care Îl remarcaseră toți, În afară de nevastă-sa. — Păi acolo și sunt: la balet. Și chiar În clipa asta - Asya a Îndesat tutunul În foiță - execut una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de Jonathan X. Uranus, fragmente de jurnal de Eugen Ionescu (Carnet intim) și Arșavir Acterian, un articol antietnicist al lui Anton Holban, „Contribuții la specificul românesc”, proză simili-avangardistă de Neagu Rădulescu, recenzii pozitive despre Interior de C. Fântâneru (Petru Comarnescu), Solilocvii de Mircea Eliade (V.S.), Itinerar sentimental de Perpessicius (Em. Ungher), Amantul doamnei Chatterly de D.H. Lawrence (Horia Groza), În preajma revoluției de C. Stere (O. Șuluțiu), Febre de Virgil Gheorghiu (Eu - Em. Ungher), comentarii de Marcel Bresliska despre Tudor Vianu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
M.: Oceanografie, Editura Humanitas, București, 1991. 17. Eliade M.: Nostalgia originilor, Editura Humanitas, București, 1992. 18. Eliade M. Sacru și profan, Editura Humanitas, București, 1992. 19. Eliade M.: Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. 20. Eliade M. : Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991. 21. Eliade M.: Jurnal, III, Editura Humanitas, București, 1993. 22. Eliade M.: În curte la Dionis, Editura Cartea Românească, București, 1981. 23. Eliade M.: La țigănci și alte povestiri, Editura pentru Literatură, București, 1969. 24. Eliade
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
374 Pentru târgoveață cuvintele sunt adevărate arme folosite cu iscusință în acest război al sexelor. știe să atace, dar e și amuzantă. Se încadrează în tipologia feminină negativă, aceea a soacrelor sau a femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
374 Pentru târgoveață cuvintele sunt adevărate arme folosite cu iscusință în acest război al sexelor. știe să atace, dar e și amuzantă. Se încadrează în tipologia feminină negativă, aceea a soacrelor sau a femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rețea densă de motivații 28. Spre deosebire de sinucigașul obișnuit, scriitorul care se sinucide produce și un document al auto-extincției. Un document doar În aparență moral și doar În al doilea rând preocupat să motiveze o atitudine. Fie că e vorba de solilocviile (nu lipsite de perversitate) ale lui Pavese, de Îndureratele lamentouri purtate Într-un peisaj dezolant, amintind de lumina palid-cadaverică a tablourilor lui de Chirico, fie de fantasmele maladive, Înecate În lichiditatea putredă a unui Albion Înfricoșător, ale Virginiei Woolf sau
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de luptă cu propriile insuficiențe, neputințe și Îndoieli, jurnalul e, adeseori, pus sub semnul Întrebării de Însuși autorul său. Autorul-standard, Amiel, n-a fost ocolit de dubiile ce Însoțesc nespectaculozitatea aparentă a notației cotidiene. „La ce Îmi servește acest interminabil solilocviu?”, se Întreabă el. Percepând identitatea destul de precară a jurnalului (solilocviu nu e un termen care să indice o deschidere hotărâtă spre În afară, spre exteriorul lumii și al realității), el caută legitimitatea genului În luxul pe care și-l permite
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adeseori, pus sub semnul Întrebării de Însuși autorul său. Autorul-standard, Amiel, n-a fost ocolit de dubiile ce Însoțesc nespectaculozitatea aparentă a notației cotidiene. „La ce Îmi servește acest interminabil solilocviu?”, se Întreabă el. Percepând identitatea destul de precară a jurnalului (solilocviu nu e un termen care să indice o deschidere hotărâtă spre În afară, spre exteriorul lumii și al realității), el caută legitimitatea genului În luxul pe care și-l permite: de a fi un hibrid intelectual. Dacă Jean Rousset avansa
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
S-a constatat între noi [...] că viața fericită nu există fără desăvârșită cunoaștere a lui Dumnezeu”. De ordine - Despre ordine, lucrare în două cărți, scrisă în 386, la Milano, tratează despre originea omului în lume și despre providența divină. Soliloquiorum - Solilocvii, lucrare în două cărți, cuprinde un dialog între Augustin și rațiunea sa cu privire la Dumnezeu și la suflet, un dialog care vizează întâlnirea cu Dumnezeu pe calea cunoașterii. Concluzia primei cărți este precizată de Augustin în Revizuiri: „cele ce sunt adevărate
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
proza subiectivă) transformă monologul întro strategie discursivă specifică (persoana I narativă). - În opera dramatică, monologul ia forme diverse: monologul adresat altui personaj prezent în scenă (monolog propriuzis) sau unui grup, unei mulțimi (discursul retoric sau tirada), ori monologul autoadresat (apartéul, solilocviul). - Genul liric conferă monologului statutul unui mod definitoriu de expunere pentru cea mai reprezentativă arie a sa: lirismul subiectiv. Astfel, monologul liric devine cadrul discursiv al eului liric. 2.7. Repere spațiale și temporale Universul ficțional instituit prin opera literară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în somnul materiei încremenite, în neantul neființei ori în abisul lăuntric. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în poezia studiată Întreaga poezie a lui „Bacovia, poetul de plumb“ este „un solilocviu pe muche de cuțit, între luciditate și demență; ca și pe marii romantici, amorul și moartea îl obsedează, dar fără patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită prin aglomerarea simbolurilor thanatice (cavou, sicriu, funerar veșmânt etc.). Mai mult chiar, ființa însăși, luată în stăpânire de un frig lăuntric - substitut al neantului -, încearcă zadarnic să opună morții solilocviul, cuvântul, Logosul, care eșuează însă în strigăt (expresionist), în zbor invers. ÎNCHEIERE Rezultă, așadar, un topos poetic ce există sub teroarea realului „concret“, a limitelor, a spaimei de neant și necuvânt. O lume ființând numai în limbaj ce anunță depoetizarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit de critică. Această înșiruire presupune de fapt o evidențiere a ipocriziei și a inversării valorilor, subsumate cel mai adesea actului critic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o sinteză de viață, de gândire și plăsmuiri, un mod de inserție într-un timp unificat și, concomitent, introducere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în gol; redundanța, ticurile, manierismul proliferează. Cu Epica magna, Nichita făcea un pas îndărăt. Intervenise oboseala. Frapează autopastișarea, un anumit funambulism, o vizibilă diluție! În Laus Ptolemaei, trecerea de la concepte la poezie eșuează în prozaic și retorisme. În Necuvintele, câteva solilocvii pe teme existențiale, de genul: Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?; sau Care este puterea supremă ce animă universul și creează viața? nu ating nivelul poemelor de vârf. Limbajul filozofant din al doilea text sfârșește în frivolitate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inevitabilă: "Cu blânda regină în față mă văd / Vorbim între noi ca-ntre moarte / Prin dragostea noastră pierdută murind / Supuse aceleiași soarte". Moarta dintr-un Cântec se adresează unui alt iubit decât Ieronim: unui Natanael simbol masculin și acesta. Și solilocviile din Crini pentru domnișoara mireasă (1973) se integrează stilistic tiparelor mentale de până acum; altfel spus într-o mitologie deja consolidată. Deviată în fantastic, Nunta ceremonial cu apariții dematerializate e, în realitate, un monolog înlăcrimat despre moarte. "Domnul mire zboară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu cele dialogale. Când o persoană produce un mesaj, adresându-se unui public (real sau imaginar) fără a aștepta un răspuns imediat de la acesta, comunicarea ia forma monologului. Monologul se caracterizează prin lipsa alternanței la cuvânt. Monologul autoadresat se numește solilocviu. În structura lui internă, orice monolog are, în esență, caracter dialogic prin două trăsături definitorii: dialogism și plurivocitate. Orice activitate comunicativă este, în esența ei, dialogală, chiar dacă, la nivelul structurii de suprafață, apare ca monolog. Dialogul este o practică socială
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
proza subiectivă) transformă monologul întro strategie discursivă specifică (persoana I narativă). - În opera dramatică, monologul ia forme diverse: monologul adresat altui personaj prezent în scenă (monolog propriuzis) sau unui grup, unei mulțimi (discursul retoric sau tirada), ori monologul autoadresat (apartéul, solilocviul). - Genul liric conferă monologului statutul unui mod definitoriu de expunere pentru cea mai reprezentativă arie a sa: lirismul subiectiv. Astfel, monologul liric devine cadrul discursiv al eului liric. 2.7. Repere spațiale și temporale Universul ficțional instituit prin opera literară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în somnul materiei încremenite, în neantul neființei ori în abisul lăuntric. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în poezia studiată Întreaga poezie a lui „Bacovia, poetul de plumb“ este „un solilocviu pe muche de cuțit, între luciditate și demență; ca și pe marii romantici, amorul și moartea îl obsedează, dar fără patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită prin aglomerarea simbolurilor thanatice (cavou, sicriu, funerar veșmânt etc.). Mai mult chiar, ființa însăși, luată în stăpânire de un frig lăuntric - substitut al neantului -, încearcă zadarnic să opună morții solilocviul, cuvântul, Logosul, care eșuează însă în strigăt (expresionist), în zbor invers. ÎNCHEIERE Rezultă, așadar, un topos poetic ce există sub teroarea realului „concret“, a limitelor, a spaimei de neant și necuvânt. O lume ființând numai în limbaj ce anunță depoetizarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de-al doilea modernism", postbalzacian, printre care André Gide și, în mod diferit, specific, Marcel Proust. Teoria formulată sub învelișul metaforei cercetează mai ales genul de personaj construit în aria inovată structural a noului tip literar. "Istorii" ale solitudinii și solilocviului, confesiuni care pun în scenă naturi narcisiace, egolatre, romanele "celibatului" caută partea imaterială a existenței, tentînd acea construcție "en creux", în golurile, adîncimea, negativul vieții diurne. Nu cu totul invizibile în romanele clasice, care au fost însă ale reliefului faptic
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
celui dintîi, tiparul "omenesc" comun este dat de "aria geloziei". Natura ei apare însă infinit cercetată în opera de rafinament și speculație artistă. Viața amoroasă a lui Swann pune în scenă, după Julia Kristeva, ceea ce am putea rezuma sub formula solilocviul gelosului: "L'amoureux(se) idéalise son aimé(e), mais c'est son propre moi basé sur les frontières problématiques du narcissisme qu'il (elle) porte au zénith dans l'épreuve de la passion. Swann et le narrateur, mieux que personne, avouent
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale autorului"). Melville nu a reușit (nici cu această capodoperă) să anihileze un stereotip cultural, prin medierea căruia contemporanii săi l-au perceput pînă la moarte acela de scriitor "de raftul al doilea". Problematicile alegoriei mitologice, ale intertextu-alizării transculturale, ale solilocviului simbolic-shakespea-rian (în roman!), combinat cu ingenioase direcții de scenă, precum și ale intercalării documentării științifice în structura principală a epicului se dovedeau, estetic vorbind, mult prea avansate pentru timpul istoric în care fusese redactat romanul. În consecință, Melville ajunge autor internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
auxiliar. Această tehnică are mai multe variante: - varianta dublului multiplu: când personalitatea subiectului este jucată de mai mulți actori, fiecare evocând o altă fațetă a ei; - tehnica televizorului, în care subiectul își urmărește pe ecran filmul propriului său ego; d. solilocviul: este un monolog al individului care dublează, în surdină, varianta oficială, comercială a gândurilor și sentimentelor sale, în scopul exteriorizării tonalității lor tainice. M. Stein (1975) apreciază că dintre toate aceste tehnici jocul de rol poate fi folosit cel mai
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]