3,003 matches
-
suferința fiecăruia fiind o poveste de iubire aparte, complicată, dureroasă, care s-ar fi putut termina și altfel ș...ț Pentru prima oară intuia dimensiunile catastrofei, prin intermediul sentimentelor omenești: atâtea morți solitare, provocând o imensă jale, și ea unică și solitară, al cărei joc nu era la conferințe în titlurile ziarelor, în istorie, ci se retrăsese discretă în case, bucătării, paturi neîmpărțite cu nimeni, amintiri dureroase." Un interes colateral poate prezenta pentru cititorul român problema adeziunii celor două personaje la Partidul
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
renunță nici o clipă la prețiosul ei colier de mărgele. Revista publică două articole denunțînd pericolul drogurilor, altul - despre sectele sinucigașe. Am fi tentați să spunem "Bravo!", dar ne reține următorul detaliu: revista publică, în același număr, trei apologii ale sexului solitar și una a sexului oral. Concluzia vine de la sine: demne de condamnat sînt doar viciile altora, ale noastre sînt licite, inocente și salubre. (Altfel, cum s-ar mai vinde revista?) Chip Rowe scrie, în Bucuria de a fi singur (cu
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
și alta, "opusă", deci antisemită și xenofobă, în care "figurează oameni ca Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas și "neîndoielnic, adevăratul lider al grupului", sau Nicolae Manolescu, director al revistei România literară". Dar, cum spuneam, inițiativa d-lui Reichmann nu este solitară, se înscrie într-un proces. Ne amintim articolele d-lor Michael Shafir, Radu Ioanid, Norman Manea, ale d-nei Alexandra Laignel-Lavastine, și ale altora, apărute atât în străinătate cât și în țară, toate, dincolo de nuanțe, de stiluri personale, întâlnindu-se în
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
Tânărul om de cultură urmărește atent evoluția situației din țara sa și este la curent cu tot ce se întâmplă în lume. El stă de veghe, 24 de ore din 24, ca și cum ar fi o instituție, și nu un observator solitar. Adună informații, le prelucrează, formulează opinii. Opinii pe care ulterior, dacă este cazul, și le revizuiește cu franchețe, la scenă deschisă. O imagine a prezenței sale în lumea contemporană ne-o oferă volumul recent apărut, Frica de diferență, în care
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
aceștia au cultura literară necesară pentru a sesiza rafinamentul unui text aparent simplu. Este vorba de un roman picaresc, a cărui acțiune se petrece în zilele noastre. Personajele principale sunt un copil, Daniel, și unchiul său, Don Pedro, un bărbat solitar și excentric, care merge pe stradă cu patine cu rotile și locuiește într-o cabană din munți, după ce a fost un parlamentar neconvențional, gata să spună oricând ce crede, indiferent de reacțiile asistenței. Daniel își petrece vacanța la unchiul său
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
ca în povestirea lui Emilian Blaj. Oralitatea copleșitoare, decontractată propulsează nu numai marginalizați, lumpeni, ci și o nouă tipologie, cea a angajatului la firmă sau a tânărului om de afaceri. Ce se conduc adesea după un manual al succesului pentru solitari, maniaci, psihotici. Cordialitatea glacială a relatării nu exclude explorarea zonelor erogene ale limbajului ce atinge cota cinismului misogin la George Cușnarencu. Sigur, există evaziune din deviații, derapaj și obsesiile prezentului în bucle temporale SF (Ovidiu Bufnilă sau Mihail Gălățanu), în
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
realitate nu există rude, nici prieteni cu care să poți fi într-o adevărată și desăvîrșită comuniune sufletească. Trebuie să înțelegi că menirea omului (de altfel, cred că a oricărei ființe vii) este să ducă singur o viață în fond solitara... Însemnările pe care le voi face aici aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, franca și de absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afara vor înfățișa nu senzațiile momentane, ci mai ales - asa
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
făcute rîndul trecut de Mărie, aspre, neconcesive. Șunt un moșulică pierit, îmbătrînit înainte de vreme. Am zîmbetul lui tata, blînd și dezamăgit. Deci, vorba lui Moromete, pe asta mă bazez. Nu pe hotărîrea de a ma retrage, speologic, într-o experiență solitara, a venit vremea. Proiectele mor de la sine. Mai pot să palavragesc. De altfel, îmi propusesem să fiu eu insumi, redus la ceea ce sînt. Asta, un moșulică, sînt". Masochismul, după cum vedem, e în floare, reprezentînd un alibi, întrucîtva, pentru impulsul sadic
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
unde "nu-ți rămîne altceva de făcut decît să măsori trotuarul ori să te așezi la o masă și să ceri o bere", posibilă poezie a vieții, pierdută și ea (În așteptarea lui Vartolomeu, Fotografii particulare), peisajul cu b\trîni solitari, vegetînd pe cîte o bancă (Stiloul și foile albe), completează un tablou pictat în tonuri, încă o dată, bacoviene. Chiar și prozele care par a ieși din acest registru (Despre Blond numai de bine, Si trenul încetini, Pana) - cu oameni banali
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
în vremea internetului,/ despre indurarea care pe toate le absolvă, daca iubim.// Ezitînd totuși la diferență, altfel clară, dintre Eros/ și Agape.// Chipul tău e bine modelat de degetele lui Dumnezeu,/ pe care prea puțin îl asculți în rugăciunile-ti solitare,/ fiica a Neîncrederii de ce nu mă crezi că El ne/ privește/ neîncetat și pentru fiecare din noi se apleacă de pe Cruce?" (Sfîrșitul verii ploioase). De asemenea în fraternizarea cu necuvîntătoarele, asimilate moralmente grație unei descripții somptuoase, efectuate cu condeiul celui
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
o mînăstire budhistă, primit fără a fi întrebat de religie, naționalitate și de bani. Leapădă hainele europene, se îmbracă în portul studentului brachmacarin, umblă în sandale și se supune regimului integral vegetarian. În schimb capătă un kutiar, adică o cameră solitara cu prispa de ciment, un pat de lemn și o lampă. Și, astfel, începe traiul sau de eremit, descris atent, cu sfințenie și recunoștință. Uimitor că, aici, libertatea este totală, fără prezenta obligatorie la serviciile religioase, liberă fiind și conduită
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
de generozitate spirituală". Admirabila caracterizare, dar care nu lămurește lucrurile cîtuși de puțin. Tot ce putem afirmă cu oarecare siguranță este ceea ce putem, ca să zic așa, pipai noi înșine, ceea ce se petrece in român. Alonso Quijano devine Don Quijote din manie solitara a lecturii. El nu învață mare lucru din cărți, ceea ce poate însemna că nu sînt bune la cine știe ce. Îi sucesc mințile, fără a-l instrui, emotionîndu-l, poate, în felul lor, desi pasiunea cu care le citește e mai degrabă oarbă
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
cărora mii de poeți, tacticoși sau frenetici, au examinat fiecare posibilitate oferită de limbă română, avem toate motivele să credem că resursele s-au epuizat. Șerban Foartă sfidează însă evidență și descoperă rime noi, în serie. Este ca și cum un explorator solitar ar merge acum în Alaska și ar găsi o mulțime de bulgari de aur. Și nu este vorba doar de rime. Șerban Foartă descoperă cuvinte ascunse în cuvinte, cuvinte care citite invers se transformă în alte cuvinte sau chiar posibilitatea
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
prin a saluta la Paul Zarifopol, de curand dispărut, solidă să erudiție. "Acest om independent, afirmă Vianu, a trebuit să treacă printre noi, ducăndu-si crucea virtuților lui". După care, impresionat de simpatia cu care l-a ănconjurat Al. Rosetti pe solitarul și probul critic, schimbă brusc subiectul raportăndu-se la relația cu G. Călinescu: "Nedreptatea ne păndeste din atatea colțuri. Gestul ăndreptării ei e atat de rar, chiar din partea prietenilor noștri." Și urmează incriminarea celui surprins ăntr-o clară indelicatețe: "Șunt informat, iubite
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
noaptea a căzut pe neașteptate, ca un avertisment. Te-ai lipit și mai strâns de Cora. În curând, din minunatul an 1999 nu va mai fi rămas decât un sfert."), eu porneam, cu biată mea Dacia 1301, într-o aventură solitara de-a lungul și de-a lațul Europei, spre a incerca sa recuperez măcar un strop din voiajurile ce-mi fuseseră refuzate timp de o viață. Tematica și atmosfera celor două române sunt complementare. Peripețiile sentimentale descrise în ele nu
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
absolutorii. Până și-n prietenie și an dragoste, continuă autorul Omului fără ănsusiri poetul simte suflul de antipatie care ține fiecare ființă departe de celelalte". Pentru că Henry Miller să pună punctul pe i, precizând că "omul e cu atât mai solitar cu cât e mai ănconjurat de cei din rasa lui". Se află an chestiune, așadar, o solitudine de un tip special, deosebită de cea biologică, răspunzând an visul ănalt al unei integrări interzise, echivalent cu un vizionarism moral. an lirica
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Stăpânita). Ultimul stih trădează, desigur, fundalul de nostalgie al oribilelor inventivități. Socotindu-se "vinovată de construcția abisului" an fiecare lucru pe care-l atinge verbul, "vinovată și nătânga" pentru a fi "obosit an contemplație", Mariana Marin cultiva o poetica substanțial solitara, solitudinea fiind aici implicată că neămplinire, ca melancolie a concretului, ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea să morală, "despărțirea", reprezintă un alibi al poeziei: "Cu ochii ăngroziti privesc degradarea
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
unui copil de 15 sau chiar 14 ani! Aceste date trebuie cunoscute nu pentru a o privi pe Adina Huiban că pe o curiozitate, ci pentru a o situa într-o tradiție românească a poeților tineri. Este vorba de adolescenți solitari și deciși (că Mihai Eminescu sau Nicolae Labis) care nu sunt produsul de serie al unui cenaclu și care stiu parcă de la ei înșiși ce au de făcut în poezie. Ulterior, bineînțeles, ei sunt cooptați în tot felul de grupări
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
la vizionare și am putut aprecia finul său umor și subtilitatea. John May excelent interpretat de Eddie Marsan este tipul funcționarului perfect, punctual, politicos, minuțios până la pedanterie, de o onestitate fără echivoc și, în același timp, șters, cenușiu, invizibil și solitar, de un devotament exemplar față de tot ceea ce ține de slujba sa. John May lucrează la primărie, ocupându-se cu identificarea rudelor unor decedați care au murit solitari. Este evidentă similitudinea dintre existența singuratică a lui John și solitudinea celor de
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
de o onestitate fără echivoc și, în același timp, șters, cenușiu, invizibil și solitar, de un devotament exemplar față de tot ceea ce ține de slujba sa. John May lucrează la primărie, ocupându-se cu identificarea rudelor unor decedați care au murit solitari. Este evidentă similitudinea dintre existența singuratică a lui John și solitudinea celor de care, prin profesia lui se ocupă, asigurându-le serviciul funerar și asistând la acesta, deși nu este obligat să o facă. Evrei, musulmani, creștin ortodocși sau catolici
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
nuferi și izvor nesecat din grădina casei alor mei, razna în căutarea unei cărți, a unei viitoare foste iubite, a unei viitoare foste soții, a unei viitoare foste vieți, a unei viitoare foste morți, a unui poem, a unui amic solitar dintre aceia înălțându-se la cer prin înșurubare în păhăruț; razna te miri pe unde, repet; vai, mai rar, liber ca adiere de vânt subțire în oglinda paginii scrise, ci hulit în față propagandistic, înnebunit, umilit, într-un cuvânt patetic
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
slăvi, în scopuri didactice, pastele, adăugînd că mi-ar fi plăcut să mănînc ceva asemănător în seara respectivă. Avînd în vedere anotimpul, credeam că dau glas unei dorințe irealizabile. După aceea am ieșit puțin iar la întoarcerea acasă (o casă solitară, în vîrful unei coline), înghețat de frig, aproape năucit de bora care sufla cu putere, am găsit pe masa întinsă, în căldura îmbietoare din bucătărie aceeași minune purpurie văzută cu șapte ani mai înainte la Gabriele D’Annunzio. Și de
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
că unul dintre sensurile adâncirii lui Emil Brumaru în dialogul permanent cu cititorul, prin intermediul publicisticii și al confesiunii, este tocmai spargerea barierei solitudinii, ieșirea din solilocviu, despre care este vorba și în poezia din Julien Ospitalierul. Deoarece Brumaru este un solitar nu atât ca ființă socială (deși este și așa, dar e irelevant în raport cu popularitatea sa remarcabilă), cât este ca autor. Este singur, suspendat între generații - căci, mai degrabă șaizecist ca etate, a început să fie prizat și înțeles de-abia
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
la întrecere cu ceilalți indivizi, ci doar cu tine însuți. De ești elev, nu afli niciodată notele colegilor tăi. La birou, nu știi niciodată cum este apreciat sau retribuit cel de lîngă tine. Ca niște umbre fără consistentă reală, indivizii solitari trec unul pe lîngă altul fără să se atingă. Înfruntarea, competiția, "clash"-ul se desfasoara între colective și colectivități umane instituționalizate). Nu puțini sînt autorii occidentali care afirma că individualismul tradițional nu-și mai găsește locul în lumea contemporană. Mă
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
alte cuvinte, devii "cineva" dar într-un mod impersonal, unicitatea ta, fie ea și de furnică, este înlocuită de identitatea de grup pe care trebuie să ți-o asumi în totalitate. Ideologia grupului devine propria ta viziune asupra lumii. Grupurile solitare, la rîndul lor, sînt doar APARENT diferite, "esență" lor fiind, de fapt, valoarea lor de schimb într-o economie globalizata. Integrat în grup, "marginalul" reintră astfel în sistemul general de echivalente al imaginilor-biect (de aici "echivalentă tuturor culturilor") și participă
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]