217 matches
-
de a lungul ansei, dinspre corticală spre medulară. Segmentele subțiri prezintă membrane epiteliale subțiri cu țesut pavimentos unistratificat, fără margine în perie, cu puține mitocondrii și activitate metabolică redusă. Segmentul descendent este foarte permeabil pentru apă și practic impermeabil pentru solviți. Pe măsură ce filtratul coboară spre vârful ansei, apa trece din tub în interstițiu prin osmoză (fig. 102). La vârful ansei filtratul este izoton cu mediul, la valoarea de 1200 mOsm/l. Partea inferioară a ramului ascendent al ansei are permeabilitate mare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
ioni pozitici, precum calciul și magneziul și ionul amoniu. Aproximativ 25% din ionii filtrați sunt reabsorbiți la acest nivel, împreună cu cantități considerabile de alți ioni, precum calciul, bicarbonatul și magneziul. Acest eflux electrolitic major menține gradientul osmotic medular. Apa și solviții reabsorbiți la nivelul ansei sunt îndepărtați prin trecerea în sângele din vasa recta, care drenează direct în vasele arcuate. Lichidul tubular care intră în ansa Henle este izoosmotic cu plasma, dar la ieșire este clar hipoton (100 mOsm/l), deoarece
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
în sângele din vasa recta, care drenează direct în vasele arcuate. Lichidul tubular care intră în ansa Henle este izoosmotic cu plasma, dar la ieșire este clar hipoton (100 mOsm/l), deoarece la nivelul ramului ascendent se reabsorb mai mulți solviți decât apă. 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent Curgerea în direcții opuse în ramurile descendent și ascendent al ansei și proximitatea celor două brațe permite interacțiunea între acestea. Se crează un fenomen de feedback pozitiv, determinat fenomenele ce au
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
celulele țesuturilor și prin intermediul căruia se realizează toate schimburile între celule și sânge. Insumând ¾ din LEC, este foarte dificil de diferențiat de limfă, de aceea sunt considerate ca făcând parte din aceeași unitate. Din punct de vedere electrolitic și al solviților, lichidul interstițial, limfa și plasma au o compoziție foarte apropiată, cu excepția proteinelor aflate în cantitate mare în plasmă. Un component adițional al LEC, de dimensiuni reduse dar important din punct de vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC), care variază de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de tip inulină sau manitol. Compoziția lichidelor corporale este diferită în funcție de compartiment. Aceste conțin cantități semnificative de moleculă fără sarcină electrică, dar, din punct de vedere cantitativ, substanțele ionizate (numite generic electroliți) contribuie cel mai mult la concentrația totală a solviților sau osmolaritatea lichidelor corporale. Osmolaritatea plasmei, măsurabilă cu osmometrul sau calculată este de 290-300 mOsm/l. După cum se poate observa din tabelul de mai sus, există diferențe semnificative în compoziția LIC și LEC. Celulele au o concentrație mai mare de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
este foarte mică, 10-7 M. In condiții obișnuite, lichidele intracelular și extracelular se află în echilibru osmotic, ceea ce înseamnă că presiunea osmotică de o parte și de alta a membranei celulare este similară, chiar dacă este menținută de alți ioni și solviți. Acest echilibru osmotic este necesar, deoarece membranele celulare sunt permeabile pentru apă, deoarece prezintă o multitudine de canale pentru apă ce permit influxul sau efluxul de apă guvernat osmotic. Dacă unul dintre compartimente își modifică presiunea osmotică, apa se mișcă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
poate crea cantități suplimentare de bicarbonat în plasmă. Acesta implică generarea și secreția ionului de amoniu (NH4). Celulele tubulare preiau glutamina atât din filtratul glomerular cât și din capilarele peritubulare și îl metabolizează formând amoniac. Amoniacul liber nu poate rămâne solvit, și atunci preia un proton din mediu, creând NH4, care apoi va fi eliminat prin antiport NH4+/Na+. Eliminarea fiecărui ion de amoniu în lumenul tubular va avea ca rezultat net crearea unui nou anion bicarbonat, care va fi eliminat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
3. Tubul contort distal 196 24.5.4. Tubul colector 196 25. Formarea urinii 197 25.1. Filtrarea glomerulară 197 25.2. Reabsorbția tubulară 201 25.2.1. Reabsorbția în tubul contort proximal 202 25.2.2. Reabsorbția apei și solviților la nivelul ansei Henle 206 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent 207 25.2.4. Reabsorbția în tubul contort distal 208 25.2.5. Tubul colector medular 210 25.3. Fenomene secretorii 211 26. Homeostazia hidro-electrolitică 212 26.1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Acesta este responsabil pentru reabsorbția întregii cantități de glucoză și aminoacizi, a celei mai mari părți din Na+, K+, Ca2+, Cl-, HCO3și apei și pentru secreția de diverși anioni și cationi organici. Procesul de reabsorbție implică: filtratul (toate fluidele și solviții trec în capsulă), urina (reprezintă filtratul minus substanțele reabsorbite + substanțele secretate), calea de reabsorbție (proces transepitelial). Compartimentele implicate în procesul de absorbție sunt: lumenul tubular (membrana apicală), epiteliul tubular (membrana bazolaterală), interstițiul renal (între celulele tubulare și endoteliul capilarelor peritubulare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
multitudine de canale ionice și transportori proteici care asigură trecerea substanțelor hidrosolubile din lumenul tubular în celula tubulară. Ea prezintă o serie de joncțiuni strânse în zona periapicală, în așa fel încât epiteliul tubular este relativ impermeabil pentru apă și solviți. Mecanismul principal care asigură forța motrice a reabsorbției tubulare este transportul activ secundar (fig. 100). Membrana bazolaterală este invaginată și conține multe ATP-aze Na+/K+, iar celula tubulară prezintă o abundență de mitocondrii. La acest nivel există un eflux de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
apă (aquaporin-1), dar o mare parte a fluxului osmotic trece prin așa numitele „joncțiuni strânse” dintre celulele epiteliale. Fenomenul este deosebit de important mai ales la nivelul tubului proximal și este însoțit și de o reabsorbție semnificativă pe cale paracelulară a substanțelor solvite, prin așa-numitul fenomen de „solvent drag”. Odată ajunsă în interstițiu, apa se reabsoarbe extrem de rapid prin capilarele peritubulare, deoarece sângele de la acest nivel este același sânge care a trecut prin glomerul și care are o presiune osmotică crescută datorită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
iar eliminarea la nivel tubular se face printr-un antiporter de tip cation organic/H+ și este motivată de gradientul de protoni stabilit de către schimbul Na+/H+. Cinetica transportului depinde de pH-ul urinar. 25.2.2. Reabsorbția apei și solviților la nivelul ansei Henle Ansa Henle este alcătuită din trei segmente cu funcționalitate distinctă: segmentul descendent subțire, segmentul ascendent subțire și segmentul ascendent gros. Funcția acestora este de a crea un gradient osmotic de a lungul ansei, dinspre corticală spre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de a lungul ansei, dinspre corticală spre medulară. Segmentele subțiri prezintă membrane epiteliale subțiri cu țesut pavimentos unistratificat, fără margine în perie, cu puține mitocondrii și activitate metabolică redusă. Segmentul descendent este foarte permeabil pentru apă și practic impermeabil pentru solviți. Pe măsură ce filtratul coboară spre vârful ansei, apa trece din tub în interstițiu prin osmoză (fig. 102). La vârful ansei filtratul este izoton cu mediul, la valoarea de 1200 mOsm/l. Partea inferioară a ramului ascendent al ansei are permeabilitate mare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
ioni pozitici, precum calciul și magneziul și ionul amoniu. Aproximativ 25% din ionii filtrați sunt reabsorbiți la acest nivel, împreună cu cantități considerabile de alți ioni, precum calciul, bicarbonatul și magneziul. Acest eflux electrolitic major menține gradientul osmotic medular. Apa și solviții reabsorbiți la nivelul ansei sunt îndepărtați prin trecerea în sângele din vasa recta, care drenează direct în vasele arcuate. Lichidul tubular care intră în ansa Henle este izoosmotic cu plasma, dar la ieșire este clar hipoton (100 mOsm/l), deoarece
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
în sângele din vasa recta, care drenează direct în vasele arcuate. Lichidul tubular care intră în ansa Henle este izoosmotic cu plasma, dar la ieșire este clar hipoton (100 mOsm/l), deoarece la nivelul ramului ascendent se reabsorb mai mulți solviți decât apă. 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent Curgerea în direcții opuse în ramurile descendent și ascendent al ansei și proximitatea celor două brațe permite interacțiunea între acestea. Se crează un fenomen de feedback pozitiv, determinat fenomenele ce au
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
celulele țesuturilor și prin intermediul căruia se realizează toate schimburile între celule și sânge. Insumând ¾ din LEC, este foarte dificil de diferențiat de limfă, de aceea sunt considerate ca făcând parte din aceeași unitate. Din punct de vedere electrolitic și al solviților, lichidul interstițial, limfa și plasma au o compoziție foarte apropiată, cu excepția proteinelor aflate în cantitate mare în plasmă. Un component adițional al LEC, de dimensiuni reduse dar important din punct de vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC), care variază de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de tip inulină sau manitol. Compoziția lichidelor corporale este diferită în funcție de compartiment. Aceste conțin cantități semnificative de moleculă fără sarcină electrică, dar, din punct de vedere cantitativ, substanțele ionizate (numite generic electroliți) contribuie cel mai mult la concentrația totală a solviților sau osmolaritatea lichidelor corporale. Osmolaritatea plasmei, măsurabilă cu osmometrul sau calculată este de 290-300 mOsm/l. După cum se poate observa din tabelul de mai sus, există diferențe semnificative în compoziția LIC și LEC. Celulele au o concentrație mai mare de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
este foarte mică, 10-7 M. In condiții obișnuite, lichidele intracelular și extracelular se află în echilibru osmotic, ceea ce înseamnă că presiunea osmotică de o parte și de alta a membranei celulare este similară, chiar dacă este menținută de alți ioni și solviți. Acest echilibru osmotic este necesar, deoarece membranele celulare sunt permeabile pentru apă, deoarece prezintă o multitudine de canale pentru apă ce permit influxul sau efluxul de apă guvernat osmotic. Dacă unul dintre compartimente își modifică presiunea osmotică, apa se mișcă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
poate crea cantități suplimentare de bicarbonat în plasmă. Acesta implică generarea și secreția ionului de amoniu (NH4). Celulele tubulare preiau glutamina atât din filtratul glomerular cât și din capilarele peritubulare și îl metabolizează formând amoniac. Amoniacul liber nu poate rămâne solvit, și atunci preia un proton din mediu, creând NH4, care apoi va fi eliminat prin antiport NH4+/Na+. Eliminarea fiecărui ion de amoniu în lumenul tubular va avea ca rezultat net crearea unui nou anion bicarbonat, care va fi eliminat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
organele beneficiare. Digestia propriu-zisă se efectuează în mod diferit în seria animală. La unicelulare are loc intracelular, în vacuolele digestive, cu ajutorul echipamentului enzimatic lizozomal; substanțele preluate din mediul extern prin fagocitoză (ingerarea de particule) și prin pinocitoză (ingerarea de substanțe solvite) sunt astfel descompuse până la substanțe elementare, care trec prin membrana vacuolară pentru a fi orientate spre locul de întrebuințare. La pluricelulare, digestia se realizează în lumenul diferitelor segmente ale tubului digestiv, sub acțiunea catalitică a enzimelor, furnizate de glandele mucoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sferice. Forma celulelor libere și a unor ființe unicelulare este determinată de asemenea de tensiunea superficila, acestea căpătând forme ce corespund unor suprafețe minimale. Coeficientul de tensiune superficială este influențat de o serie de factori: temperatură, concentrație de săruri etc. Solviții modifică tensiunea superficială a solventului. In cazul apei, solviții minerali(acizi, baze, săruri minerale) măresc ușor tensiunea superficială. Solviții organici, însă, reduc tensiunea superficială. Foarte importante sunt substanțele tensioactive care au proprietatea de a micșora tensiunea superficială: alcooli, acizi organici
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
este determinată de asemenea de tensiunea superficila, acestea căpătând forme ce corespund unor suprafețe minimale. Coeficientul de tensiune superficială este influențat de o serie de factori: temperatură, concentrație de săruri etc. Solviții modifică tensiunea superficială a solventului. In cazul apei, solviții minerali(acizi, baze, săruri minerale) măresc ușor tensiunea superficială. Solviții organici, însă, reduc tensiunea superficială. Foarte importante sunt substanțele tensioactive care au proprietatea de a micșora tensiunea superficială: alcooli, acizi organici, detergenți. Moleculele acestor substanțe au proprietatea de a micșora
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ce corespund unor suprafețe minimale. Coeficientul de tensiune superficială este influențat de o serie de factori: temperatură, concentrație de săruri etc. Solviții modifică tensiunea superficială a solventului. In cazul apei, solviții minerali(acizi, baze, săruri minerale) măresc ușor tensiunea superficială. Solviții organici, însă, reduc tensiunea superficială. Foarte importante sunt substanțele tensioactive care au proprietatea de a micșora tensiunea superficială: alcooli, acizi organici, detergenți. Moleculele acestor substanțe au proprietatea de a micșora forțele de coeziune dintre moleculele solventului. Lichidele din organismele vii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
expresia (I.37) se găsește: Soluțiile macromoleculare nu respectă legea Van’t Hoff. In acest caz presiunea osmotică este dată de expresia: In (I.38) B este o constantă ce depinde de intensitatea forțelor de interacțiune dintre moleculele solventului și solvitului. Relația (I.38) se poate scrie și sub forma: Dacă se reprezintă grafic mărimea π/C se obține o dreaptă a cărei intersecție are valoarea RT/M. Această valoare permite aflarea masei moleculare a macromoleculei. Dacă moleculele sunt disociate, presiunea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sensul gradientului de concentrație. Pentru anumite substanțe transportul prezintă trăsături incompatibile cu difuziunea simplă și anume: ¾ difuzia are loc mult mai rapid decît în difuzia simplă (chiar de 100.000de ori) ¾ viteza de difuzie prezintă saturație cînd concentrația externă a solvitului crește ¾ transportul poate fi inhibat prin analogi structurali ai solvitului Dacă se reprezintă grafic viteza de difuzie în funcție de concentrație se obține graficul In cazul difuziei facilitate se consideră că la transport participă un constituent al membranei, cel mai adesea o
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]