22,065 matches
-
mișcă și, sâcâit să spună ceva, întredeschide buzele într-un suprem efort. Cea mai bătrână femeie din lume, japoneza Kamato Hongo, în vârstă de 116 ani mai poate efectua un dans al mâinilor, dar la filmare dormea, cu porții de somn de câte 48 de ore. Și, presupun, cu treziri de câte zece minute. Altcând, cel mai vârstnic bărbat, de vreo sută patruzeci de ani, muntean din Caucaz, călărea vesel, muncea zdravăn la colectivă, se însurase de nu știu câte ori, avea prunci
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
Spiridon este inteligentă, bine plasată între poezia asupra căreia își concentrează atenția și ansamblul liricii stănesciene, dar „plusurile” sunt mai greu de înregistrat datorită aceluiași demers critic abstract, neadecvat. Câteva exemple. Văduvit de contextul inițial, citatul care însoțește poezia Lauda somnului, vol. O viziune a sentimentelor, este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
De groază, nu? Apoi, în cadru au apărut doi preoți: unul semănând cu un dascăl de provincie pe strada Berthelot, celălalt cu un magistrat din dulcele târg al Ieșilor ținând în mână un par în loc de toiag. Blasfemie!, am țipat în somn. Degeaba... Vasul cu apă sfințită era pregătit, nașul, care semăna înspăimântător cu Domnul Președinte Iliescu, la fel... După cunoscutul ritual premergător botezului propriu-zis, fiecare preot a luat câte un prunc și l-a aruncat în cazan. Au urmat urlete nefirești
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
Rus - toți trei, Doamne, tocmai întorși de pe la mănăstiri unde încercaseră convertirea enoriașilor de la ortodoxism la pesedism... Gata, nu mă mai interesează televizorul. Și nici nu mai dorm nici măcar pe taburetul din bucătărie unde am domiciliu forțat, fiindcă o imit în somn pe Gabriela Vrânceanu-Firea prezentând la Antena 1 săptămâna pătimirilor noastre existențiale. E a șaptea noapte de când „dorm” rezemat de perete și, culmea, încep să visez chiar și în poziția asta. Văd mulțimi de oameni buimaci privind pe pereți, parcă niște
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
treia). La rîndul său, imaginea lirică apare anexată bufoneriei, narcisismul fiind compromis: „Să te vezi în oglindă,/ ce umilință - pojghița feței tale e furată/ de un bufon ce rîde pe sub oglindă/ de fragilitatea și multiplicarea ta” (Ești o jucărie în somn). De ce oare această ontologizare a unei posturi ingrate, scoase îndeobște în afara onorabilității, plasate în zona periferică a pitorescului? Răspunsul credem a-l putea găsi în însăși gravitatea crizei spirituale, în dramatismul inadaptării ființei umane la regulile unui cosmos ostil, terifiant
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
-mpute-n neștire, a mai zis el plimbîndu-și privirile mijite peste articulațiile din oțel prost, că drăciile astea nici măcar nu funcționează.” (p. 7) Din punct de vedere literar, lucrurile devin și mai complicate pentru că, după cîteva fraze, personajul recade în somn și visează una dintre zilele obișnuite din viața lui cotodiană. Această continuă interferență vis/realitate poate fi, în cazul acestei proze, interpretată și în cheie realistă, ca un delir al personajului, pentru că, aflăm în final, acesta nu s-a mai
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
una dintre zilele obișnuite din viața lui cotodiană. Această continuă interferență vis/realitate poate fi, în cazul acestei proze, interpretată și în cheie realistă, ca un delir al personajului, pentru că, aflăm în final, acesta nu s-a mai trezit din somnul său. Relația dintre banal și supranatural devine mult mai complexă în proza Avatarurile lui Vasile Spălărețu în care ambiguitatea este păstrată pînă la capăt. Este povestea unui mort care, a doua zi după creștineasca înhumare își face apariția pe ulițele
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
ne interesează pe noi, scriitorii: agerimea, adevărul cuvântului. Am trăit mult. Am văzut mult. Noaptea nu dorm. Se face unu, se face două... trei... patru... Stau în fotoliu și mă gândesc. Stau, și, de atât trecut, rămân cu ochii deschiși. Somnul. * La plecare, CEI NOUĂ ZECI ȘI PATRU DE ANI îmi scutură viguros mâna, cu amândouă mâinile având aspectul unor căngi cărora nu le scapă nimic. În timp ce pletele albe îi cad în părți peste fața cu ochi încă poznași, ca ai
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
dar nu am enumerat încă toate cauzele și, pe lîngă culpabilitate, mai intervenea și uitarea. Autorii acelor țări erau pur și simplu dați uitării. Cînd ei își făceau apariția în Apus, era ca și cum niște fantome le-ar fi tulburat occidentalilor somnul sau conștiința. Dar să nu generalizăm. Au existat și autori care au avut noroc, cum este cazul meu. Am avut parte de o bună primire, nu mă pot plînge. Iar cînd am putut lua cuvîntul, am făcut-o și pentru
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
varză aferentă, iar carafa cu vin) de către una din dalbele copile în negru, poate doar ea, masa aceasta cuviincioasă, să aline cît de cît plouata dezamăgire. O noapte în luxosul hotel părințesc și, rugîndu-mă celui de sus să-mi dea somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
i se pregătește o acută componentă politică. În acest caz, e încă mai iresponsabil decât pare. Pentru că, indiferent de motivație, efectul din teritoriu e același: derutarea și, pe termen mediu, demobilizarea unui electorat ce pare să se fi trezit din somn doar pentru a cădea în leșin. Singura șansă a opoziției de-a marca, în acest moment, puncte substanțiale, constă în renunțarea la luptele fratricide și mersul pe o singură carte. Dacă alianța PNL-PD începe să fie deja privită ca o
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
de-acasă” sau „șmen”? Ori dansatorii nopților Vămii, cu tălpile însîngerate de așchii și capete de cuie prea delicat bătute în podelele îmbătrînite elastic? Ori nudiștii, toți și toate, tatuați uni cu lumină? Ori chitarele și focurile de pe plajă? Ori somnul pe nisip pînă la amiază? Ori bîrfitorii subțiri - dar nici unul ca Mioara Neicu? Ori adoratorii cînepei? Ori blehătinzii de la „Ovidiu” molfăind castraveți murați dimineața? Ori jucătorii de bridge și diplomat (ba chiar și de whist și yums)? Ori căluții de
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
scoate pe eroină din anonimat, permanenta ei încleștare întru salvgardarea adevărului, pentru înlăturarea minciunii, „cea inutilă, utilă, grotescă, monstruoasă, dar mai ales rutinieră, meschină, intrată în sângele și viscerele tuturora.” Părăsind România, unde „Securitatea și umbra ei sinistră ne privegheau somnul și munca, ne însoțeau - liniștite sau gălăgioase - pretutindeni”, povestitoarea va cunoaște realitățile din Israel, ce-i vor ridica alt gen de probleme, dar unde își va afla solul unei noi patrii: „Toamna israeliană seamănă cu o primăvară, bate un vânticel
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
Și într-adevăr, l-am găsit acolo, lângă o biserică, înmormântat între Samuil Micu și Timotei Cipariu" (p. 16). Mormântul lui Axente Sever se află într-adevăr la Blaj, în cimitirul de lângă Bisericuța Grecilor, adevărat Pantheon național și-și doarme somnul de veci alături de Timotei Cipariu și... Ioan Micu Moldovan și alte glorii ale culturii și istoriei literare. Omonimia a jucat o festă descendentului: Ioan Micu Moldovan (1833-1915), cărturar blăjean, autor de manuale de istorie și geografie a Transilvaniei, elogiate de
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
o mare admirație față de întemeietorul Blajului, Inochentie Micu Klein și nepotul său, istoricul Samuil Micu, unul din cei trei corifei ai Școlii Ardelene. Din păcate, un destin tragic a făcut ca nici unul din reprezentanții Școlii Ardelene să nu-și doarmă somnul de veci în pământul Patriei și până în anul 1997 și Inochentie; în sfârșit, în 1997, i s-a împlinit dorința exprimată într-o scrisoare testamentară și este așezat într-o criptă în Catedrala Blajului, alături de Cardinalul Alexandru Todea: "Nu știu
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
ne apărăm interesele.” „Vopsim mereu fațada, fără să observăm că pe dinăuntru, igrasia macină zidurile.” ar fi spus textual, în conferința scriitorilor din 22-24 mai 1972, Adrian Păunescu. Și nu avea atunci decît 29 de ani. Loial partidului și în somn și folosindu-și dexteritatea verbală pentru a convinge de loialitatea lui, Păunescu putea oricît și oricînd să pună „sub semnul întrebării” pe oricine și orice, încă de la 29 de ani. Și la fel, putea să „salveze”. Înțelegi repede, cum „mai
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
difuzate la emisiunile de știri, dacă autorii isprăvilor nu-și vor clama identitatea pesedistă. Și asta pentru că fără acordul lui Octav-Baba, în România celor "O mie și una de nopți" ( adică, de două ori câte cinci sute de reprize de somn al națiunii și rațiunii) Lampa lui Aladin a fost înlocuită de Lampa lui Lenin.
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
bogata recoltă în drame istorice ale profesorului, un spirit răutăcios din epocă afirma că, împovărat de lucrări ce nu-i lăsau o clipă liberă, Nicolae Iorga își rezerva pentru piese lungile călătorii prin străinătăți cu trenul. Atunci, le șuiera prin somn, în timp ce, un secretar, meșter în alexandrini, le trecea pe hârtie. În Dicționar: "Oricât s-ar poticni în revărsări amorfe de alexandrini, și oricât de deficientă ar fi mimica raciniană, N. I. este un scriitor foarte talentat, cu un simț artistic imediat
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
în cap dinainte? M.P.: Ba da, aveam un vers și cu versul ăla am tras și am depănat tot ghemul și m-am grăbit să ajung acasă să-l pun pe hîrtie, să nu-l pierd. Așa cum scriu poeme în somn și le pierd pentru totdeauna, firește. Deci poemele vin. Sigur că trebuie să fii atent, să fii pregătit pentru ele, fiindcă nu vin ele la oricine, haide să fim cinstite, amîndouă știm că nimic nu vine la oricine și că
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
cedează pasul badineriei: "Adam se-ntinsese în iarbă/ Jumătate lucru verde-nisipos,/ Jumătate ființă murmurînd/ Cerul de ce e prea jos. ( ...) Adam era lipit pămîntului/ Și cum nu știe a visa/ El adormise ca un mormînt/ Pe umbra tulbure a sa.// Domnule somnule ce naibii faci/ Cu-acest mormînt previsătoriu?/ Un coridor, un coridor/ Pentru ivire de ivoriu.// Apoi s-a trezit pe-un bălegar/ De vise și de bumerange/ Lumina-i deschisese ochii/ Ca două goange.// Și pus în situația aceea/ De
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
monumentul funerar dedicat eroului militar Gh. MILITARU, rănit grav În timpul sângeroaselor lupte din octombrie 1944 la Oarba de Mureș. Autorul evocă cu multă sensibilitate, dar și obiectivitate faptele de arme și curajul excepțional ale acestui erou militar, care Îți doarme somnul de veci În cimitirul Ghencea militar din București. Sunt oferite, totodată, și câteva informații succinte legate de viața și activitatea fiicei eroului, binecunoscuta poetă și scriitoarea Doina URICARIU. Paul Joseph La CHANCE este profesor de teologie la Colegiul Sf. Elisabeta
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
stropit cu cloroform și păstrat în alcool medicinal, fiindcă astea sunt exemplare pe cale de disparițe. Nu intru în alte amănunte. Mie, însă, îmi place boxul. De-aceea, cu o incredibilă nepăsare, am sacrificat deconectantele emisiuni TV de sâmbătă seara în favoarea somnului, pentru ca duminică dimineața să pot număra cei 2000 ( două mii) de pumni pe care îi promisese Leonard al nostru lui Spadaflora. Și unde? Tocmai în bârlogul acestuia, în Pittsburgul american, în prezența a doi arbitri americani și un panamez. Mă scuzaț
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
Arde ceasul din perete/ Ochiul alb al rugăciunii/ Om de lemn sub împăcare". ( Lucian Pop, Baia Mare) * Cum nu vă putem publica în spațiul și așa insuficient al rubricii, cele patru poeme apărute cu erori de tipar în volumul Vis fără somn, vă sugerăm în schimb să faceți cu răbdare corecturile pe fiecare exemplar ce urmează a fi dăruit cu dedicație. Altfel, ar fi un act de suavă nepolitețe față de cititor, să-l tot trimiteți la colecția revistei care v-ar publica
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
crud pentru ieșirile mele neglorioase din izolare, acel din tinerețe vers al meu "cu mult curajul fricii", în voia căruia m-am abandonat de atâtea ori, îndurând o stare de imensă trudă interioară pe gol, sufletul meu în atingere cu somnul, cu boala, cu moartea amânată, nu știu, dar când l-am formulat m-am liniștit în ticăloșia mea. Așa că, atunci când nu apuc să renunț, când nu mai am loc de întors, nu-mi rămâne ca ultimă stratagemă de autoînșelare decât
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
încercând să evit tot ce e rațune și explicațe. Într-o zi i-am spus unui producător mexican, care nu prea mi-a înghițt gluma: Dacă filmul e prea scurt, o să bag un vis în el". Se spune că în timpul somnului creierul se protejează de lumea exterioară, fiind mult mai puțn sensibil la zgomote, mirosuri și lumină. Dar creierul pare, dimpotrivă, bombardat din interior de o furtună de vise care năvălesc în valuri. Miliarde și miliarde de imagini țâșnesc așadar în
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]