290 matches
-
Călinescu (Poetul, Aerul, La unghiile unei femei, Varza, Nocturnă, Clavecin, Avioane, Anatomie serafică, Răpire), Camil Baltazar (Testament sau Cântec de moarte, Luciditate, Sociabilitate, Dedicație pe „Tărâm, transcendent”, Unei interprete a cântecului popular), Horia Furtună (Poetul), Constant Tonegaru (Fata morgana, Pianul somnambul, Moartea primului amorez, David), Sașa Pană (Însemnare pe rouă, Tăria mea ești tu), Margareta Sterian ( M-am plecat să privesc, Primăvara, Poeme pentru cer), Iulian Vesper (Țăranii), Iordan Chimet (Cântec spiritual negru). Maria Banuș traduce sonetele VIII, XVIII și XIX
CAIET DE POEZIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286002_a_287331]
-
numărul victimelor care ar fi putut fi salvate... Existau în filmul ăsta câteva găselnițe tehnice. La un moment dat, ecranul se împărțise în două. În jumătatea din dreapta, secvența se derula cu încetinitorul, fixând soldații care se deplasau cu pași de somnambuli. Iar jumătatea din stânga, într-un ritm accelerat, arăta cadavrele în veșminte vărgate, care umpleau la iuțeală cu trupuri un cimitir. În secvența finală, aceste două realități juxtapuse își pierdeau contururile și se vedeau în transparență blindatele și soldații americani, în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întemeiem o dinastie, glumește Marcia, trăgându-și bărbatul după ea. Bătrânul se urnește din loc cu mișcări rigide, ca o mașinărie. Tiberius Nero este nevoit să-l rețină cu o mână de fier pe Paterculus, care a pornit precum un somnambul pe urma lor. Augustus îl împinge și el pe flamin de la spate, în direcția treptelor. Ușurel însă, nu cumva să se prăvale. Se întoarce din capul scării și-i adresează pentru prima dată un semn lui Tiberius. Îl invită să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de blănuri și afacerile mergeau destul de bine. Bunicul și tata se ocupau de prăvălie, mama gospodărea, iar eu, când nu ajutam la tejghea, mă jucam în podul casei pe mormanele de blănuri ale unor animale necunoscute... Aici vocea ternă, de somnambul, a macedoneanului se întrerupse și părea că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își investi tot capitalul cumpărând câteva sute de jderi de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
luminii să-l înlocuiesc cu cel pe care-mi exersasem priceperea în ale ceasornicăriei. M-am sculat așadar ceva mai devreme și am pornit soneria ceasului. Vasilescu a sărit furios din pat pe jumătate adormit, s-a îndreptat ca un somnambul către etajeră, a luat ca un robot ceasul, a deschis geamul și când l-a aruncat, am întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de blănuri și afacerile mergeau destul de bine. Bunicul și tata se ocupau de prăvălie, mama gospodărea, iar eu, când nu ajutam la tejghea, mă jucam în podul casei pe mormanele de blănuri ale unor animale necunoscute... Aici vocea ternă, de somnambul, a macedoneanului se întrerupse și părea că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își investi tot capitalul cumpărând câteva sute de jderi de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe aici, ca să mai respirăm și noi...“ „Respirați, respirați, dragii mamei, murmură babulea. E suficient aer pentru toți...“ „Păi, dacă ne iei cu filosofia, mamaie, Întoarcem foaia, și o să fie de rău...“ Ținându-și pleoapele Închise, bătrâna vorbea ca un somnambul. „Întoarceți și ceasul, nu numai foaia“, zise ea cu un glas neașteptat de tineresc. Numai lăsați-mă să dorm...“ „Ceasul a fost Întors, te așteaptă Judecata de Apoi...“ „Judecata de Apoi?“, repetă bătrâna ca un papagal, adăugând: „Las’ să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai buni scriitori să se distreze cu percepții. Când ieșea pe stradă, viața nu era goală. În acest timp oamenii chitiți, agresivi, puși pe treabă, volitivi făceau cum făcea omenirea În mod normal. Dacă mai toți umblau ca sub vrajă, somnambuli, circumscriși de, Înhățați de scopuri nevrotice minore, fleacuri, indivizi precum Sammler erau doar cu un stadiu mai avansați, stârniți nu de scopuri, ci de consum estetic al mediului Înconjurător. Chiar de erau insultați, Îndurerați, undeva sângerând, neexprimând pe larg nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spărgîndu-se. Motorul s-a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați la pămînt, așa cum căzuseră, alții se tîrau de colo-colo sau se plimbau clătinîndu-se ca niște somnambuli la marginea albiei - poate de prea multă băutură sau poate din cauza rănilor de care sufereau. Oricum, datorită microbuzului răsturnat, drumul se deblocase. Ce noroc! Mașinuța mea nu era nici pe jumătate cît un microbuz, dar dacă făceam vreo greșeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă ruga să-i arăt trusa mea de machiaj. Erau uluiți de slujba mea fantastică și nu făceau nici un efort să-și ascundă uimirea că mă pălise norocul tocmai pe mine. Maggie se îndrepta spre trusa de machiaj ca un somnambul cu mâinile întinse. —Pot să mă uit? —Te rog. Iar trusa mea de duș e acolo pe podea. Mai sunt chestii mișto și acolo, dacă nu le-au ras mama și Helen. Ia tot ce vrei. Ca în transă, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înăuntrul palatelor? La acest moment al discursului, tonul tatei nu mai era acela al unui imitator, ci al unui pedagog de școală coranică; glasul îi curgea acum fără nici un artificiu, iar ochii îi erau fixați în zare, ca ochii unui somnambul: — Când privirea Celui-prea-Înalt străbate incintele palatelor, ea vede cum sunt ascultate cântărețele mai mult decât doctorii Legii, vede cum sunetul lăutei îi împiedică pe oameni să audă chemarea la rugăciune, cum nu se mai deosebește bărbatul de femeie nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căprioare. — Ne cerem scuze pentru deranj, fiul nostru e în suferință. — Cum adică e în suferință? — Suferă de nebunie. Cum adică suferă? Urlă? — Nu. — Amenință cu pumnii? — Nu. — Își smulge părul? — Nu. — Îi mușcă pe vecini? Se mușcă singur? E somnambul? Scoate limba și dă ochii peste cap? E necuviincios cu străinii? — Nu. Mănâncă și doarme și are mare grijă de părul lui. Nu urlă și nu se mușcă singur. N-a fost niciodată necuviincios cu străinii. — Atunci nu prezintă nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stinse, iar deasupra lui plutea o lună imensă, palidă ca moartea. Un vânt ușor adia peste traverse, stârnind murmure ciudate. Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trandafiriu aprins, cu mult violet și verde grețos, erau plasate într-o clădire asemănătoare unui hangar subdivizat, cu intrările fiecăruia marcate de ornamente din neon. Iar Club Zombie crea impresia unei moschei maure, din mijlocul fațadei ridicându-se macheta unui somnambul înalt cât două etaje - un personaj întunecat, cu ochi de jăratic, surprins în momentul în care pășește prin noapte. Parcări imense uneau toate cluburile. Oamenii de ordine, niște negri solizi, stăteau în dreptul intrărilor, promițând câte o friptură de pui gratuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îndesa instrumentul pe gât și ieși rapid din club pe una din ușile laterale. Răcoarea aerului îi îngheță transpirația și-l face să tremure. Neoanele pulsatorii îi rănesc privirea. Mici frânturi de muzică se sudau într-un zgomot uriaș, iar somnambulul din vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct spre vedenie. Gorila de la ușă se dădu la o parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă sau cine știe cât tăcu, la altă măsură a timpului. Vorbise cu un glas somnambul, ca și cum ar fi citit. Reluă tonul conversației. 44 - ... N-am mai revăzut nici la serviciul de ziuă, nici la cel de seară, acel mistic exaltat, membru poate al vreuneia din acele congregații care călăuzesc spiritele slabe către deviații religioase. De ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
el să se privească răsturnat în valul magic. Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau, în adevăr, raiul a primit pașii lor de creaturi înamorate. Mirați de sufletele lor dumnezeiești, pe când sufletele lor iui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca acesta să intre. Scâncetele trădătorului și loviturile pe care le încasează în timp ce este alergat în jurul sălii de pregătire, răzbat sus până la el, urmate de pași greoi care urcă. Evident, Fender Greene este beat. Dă buzna în cameră ca un somnambul, cu cămașa scoasă din pantaloni, atârnând într-o parte, ca o draperie albă, crâmpoțită. — Johnny? Aici erai! — Ce doriți? — Johnny, ce bine că te găsesc! Fără resentimente, Johnny, băiatule. Nu între noi doi. Jonathan nu-i răspunde. — Fără resentimente, Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pot evalua proba de desfigurare numită om. Cine mai bine ca voi să le știe slăbiciunile și neputința? Dar Vancea? Ce se poate gândi despre efemerida Vancea, fostul profesor Vancea? Ar zâmbi, bucuros de dialog. Zâmbetul său știutor, vanitos, șiret. Somnambulul Tolea simțea că nu mai e singur în cameră... Nu mă interesați, domnule Vancea. De Ianuli v-am întrebat. Ianuli, vechea noastră obsesie, cum știți. Nu-l cunosc pe Ianuli, am tot repetat. Nu am avut ocazia și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
artificiul care să simuleze harul. Textier la cabaretul Levcenco! Sau cabaretul ATOMICA sau clubul PĂSĂRICA. Un rege, un gigant! Ca mine, Giganta... Nu părea o glumă. Giganta forfecase aerul cu picioarele ei gigantice. Și ce dacă și ce dacă. Brusc, somnambulul a simțit falsul, discordanța. Nu, glasul nu fusese al Gigantei. Un fel de post sincron dubios. De ce de ce de ce. Mișcarea buzelor gingașe, diavolești, sclipirea dinților lucioși, ca gloanțele egale, perfecte. Glasul: ce, de, dacă. Nu era glasul ei, nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți mă mint. Mor, nu e leac la moarte. Crede-l pe Vecellio, smintitule. Bătrânul Vecellio cunoaște târfa asta. Sunt Tizian, ți-am spus, am 99 de ani. — Dar tabloul din colecția regelui Carol al României? se auzi iarăși întrebând, somnambulul Tolea. — Carol, bineînțeles. Din cauza lui am întrerupt portretul Papei, ți-am spus. Carol Quintul m-a chemat la Roma. L-am lăsat baltă pe Papa, mă chemase Carol. Carol, Împăratul, Quintul. Voiau toți portrete, să fie nemuritori. Soarele amiezii îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]