1,605 matches
-
picioarele sale de căprioară, fine și cabrate promiteau voluptăți neașteptate. Cu acest gând și cu dorința de a se afla cu o femeie În noaptea aceea a apăsat pe butonul ciclame de după perdeaua de lângă patul cu baldachin. Peste câtva minute, soneria Îl anunță că este cineva la ușă. Înfrigurat, deschise ușa și se pomeni cu o arătare Înaltă Înveșmântată din cap până În picioare Într-o djalubă neagră din care nu se putea vedea nimic, doar pe sub glugă se zărea un iașmac
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
frigider găsești bere, pepsi și vin” Semnat: „G”. A admirat parchetul stratificat, faianța și gresia din import, elemente foarte rare, arcadele și lipsa ușilor din living, acvariul care l-a fascinat și nișele cu tablouri luminoase din pereți. A auzit soneria muzicală și nu a știut cum să reacționeze, nu avea nicio indicație În acest sens. Pe când se gândea dacă să deschidă sau nu, se auzi o cheie Învârtindu-se În broască, apoi ușa se deschise fără zgomot și ... surpriză! În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
șopti ea. Se auzi din nou vibrația firului lung de oțel înainte să sune clopoțelul. —Du-te și deschide până nu vine mama, spuse fata. Pe Charlot îl cuprinse acea neliniște pe care o încearcă orice om când sună o sonerie în toiul nopții. Coborî încet scările privind țintă spre ușă. Teama aceea ancestrală izvora dintr-o istorie îndelungată și o experiență bogată acumulată în timp: crime vechi de o sută de ani, întâmplări din războaie și revoluții. Clopoțelul se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în chestii de-astea. — Mie mi-e frică, eu cred, spune Roman. Mai bine mergem la curve, cred și-n ele. Hai, mă, ne distrăm și noi, insistă Lionel. Voi ați vrut-o, se dă bătut Roman și apasă pe soneria de la intrare. Globul se oprește brusc și afișează din nou 2010. O cameră de luat vederi, în infraroșu, se rotește indiscretă deasupra lor. Ușa se deschide pneumatic. Cei trei urcă. Ușa se închide brusc în urma lor. Jaluzele metalice coboară la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
recreația mare, înaintea orei de religie, pe o batistă, în groapa cu nisip de la săritura în lungime, numai experiență nu s-a putut numi. Cu atât mai puțin experiență la pat. La sfârșitul celor două minute și patru secunde, când soneria de intrare l-a făcut pe Richard să concretizeze precoce, Liliane n-a găsit altceva mai bun de zis decât: Oh, mon Dieu! Ceea ce l-a făcut pe Richard, imediat, în timpul orei de religie, să i se laude lui Gérard
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
După episodul nefericit cu buldogul Danton, și-a luat un bichon frisé. Care prezintă următoarele avantaje: e mic, poate fi ținut în sacoșă, e bun la ștergerea prafului și, în zilele ploioase, e foarte practic la uscarea cizmelor. Liliane aude soneria. Simte un fior pe șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată în vacanțe pe Coasta de Azur (și din cauza banilor, dar asta n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
următoarele avantaje: e mic, poate fi ținut în sacoșă, e bun la ștergerea prafului și, în zilele ploioase, e foarte practic la uscarea cizmelor. Liliane aude soneria. Simte un fior pe șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată în vacanțe pe Coasta de Azur (și din cauza banilor, dar asta n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre începe să latre nervos. Intrigată, Liliane se îndreaptă spre ușa de la intrare. Înainte de-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Mai ales când li se termină banii, și-au vândut deja paltonul și pe pantofii scâlciați nu pot lua nimic. Ca bețiv amator, Lionel trebuie înțeles că a luat această hotărâre. E ora 9.30. Se aude un țârâit de sonerie. Intrigat, Lionel ascunde banii în sertar și se duce la ușă: e îmbrăcat în boxeri și în maieu. Se uită pe vizor: e madame Agnès. Despre Agnès Agnès e o fată bună, chiar dacă nu mai e de mult fată și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o casă. Samir încetează să strige. Pentru el, care toată viața a dormit în cort, două cărămizi înseamnă începutul unui vis frumos. Lionel e hotărât să se țină tare: nu va mai deschide nimănui. Timp de o jumătate de oră, soneria continuă să sune. Se aud și niște pumni zdraveni în ușă. Chiar și niște înjurături în mai multe limbi străine, necunoscute lui Lionel. Ignoră totul. Se întinde pe salteaua care e pusă direct pe podea. Desface o sticlă de șampanie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
podea. Desface o sticlă de șampanie și se bucură că a făcut câțiva oameni fericiți. E ora 16.30. Lucrurile s-au liniștit de tot, iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în cei cinci ani de abstinență cvasitotală, irosiți în așteptarea cetățeniei franceze. Oare câte femei din Nantes ar fi putut face fericite? Sau din Angers? Sau din regiunea Maine-et Loire? Se oprește aici cu geografia, pentru că aude un țârâit de sonerie. Ar putea fi un amărât care nu s-a putut învoi de la serviciu la timp și încearcă o ultimă șansă. Lionel îi strigă: Nu mai am nimic de dat! Omul de la ușă sau n-aude, sau nu înțelege franceza, pentru că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Franța, viața unui orfan român? Face o socoteală în cap și își dă seama că toată viața lui încape pe maximum douăzeci de pagini, la două rânduri și cu corp 16. Se hotărăște să i dea banii înapoi lui Étienne. Soneria sună pentru a enșpea oară. De data asta e Liliane. Vede casa goală și - reflex profesional - îl întreabă: — Ai dat faliment personal? — Nu, am dat de pomană lucrurile care nu-mi mai trebuiau. Un obicei românesc. — Și dacă n-o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lasă urme adânci asupra memoriei recente, fapt constatat clinic. Își amintește ce s-a întâmplat cu o zi înainte, cum a dat totul de pomană și cum s-a hotărât să-și aștepte moartea în liniște. Liniștea e tulburată de sonerie. Lionel nu se mai obosește să întrebe cine e și deschide. La ușă e Gérard cu băieții de la tehnic, care au venit să instaleze camerele de luat vederi pentru cel mai mortal reality-show din istoria televiziunii. I-au adus și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
stinge televizorul. Deschide o sticlă de șampanie. E ora 21.45. Lionel e băut bine. A dormit puțin după masă, dar când s-a trezit, a început să bea și mai tare. Vrea să plece vesel de pe lumea asta. Sună soneria. Se duce la ușă în pași de cha-cha-cha. Deschide. E Liliane, în pardesiu și cu o valijoară. Intră, călcându-l pe picior cu cârja. Lionel nu protestează, e anesteziat cu Moet. — Am venit să-mi iau la revedere. Plec s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sincronizare, încep să strige sacadat: — Li-o-nel, te iu-bim, Li-o-nel, te iu-bim! Atunci, dați-mi mobila înapoi! Se lasă o tăcere bruscă. Lionel reintră în cameră. Agnès iese din cameră. Lionel desface o sticlă de șampanie. Când ajunge la jumătate, sună soneria. Lionel deschide. Un individ pe care nu l-a văzut în viața lui îi aduce un cuier de care voia să scape mai demult. În mai puțin de două ore, garsoniera lui Lionel seamănă cu Le Marché aux Puces: o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să avanseze în poliție. — Știu, e o coincidență macabră. Pot să-l iau? — Te rog. Didier ia pachetul. Sună la ușă. Lionel tocmai a terminat de făcut o ordine inginerească în apartament. Se poate circula. Și chiar dansa, în caz că... Aude soneria. Se apropie de ușă, dar nu are curaj să se uite pe vizor. Cu un firicel de glas, întreabă: — Doamna Moarte? — Sunt Didier, domnule Lionel. Lionel răsuflă ușurat. Îi deschide. Picoloul intră. Îi spune sincer: — Nici nu știți cât mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt eu, Esmé, aude el un glas inconfundabil, care, surpriză, vorbește românește. Lionel îi deschide. Esmé e spectaculoasă: are o nouă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
câteva scaune șchioape ședeau în mijlocul curții. S-a oprit descumpănit. Să sune sau să se lase păgubaș? „Am să sun, că altfel degeaba am bătut atâta cale pe o vreme ca asta” - și-a zis Costăchel. A apăsat pe butonul soneriei, fixat pe stâlpul porții. După un timp a ieșit o servitoare. Ce doriți? Eu am venit... adică mi-a spus domnul doctor să trec pe la el peste o lună... Apoi treceți peste o lună. De ce ați venit astăzi? Apoi că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nezdruncinat, o țineau mereu în stare de veghe. Dacă voia să-și atingă țelurile trebuia să lupte, să depășească toate obstacolele, oricâte i-ar fi stat în cale. Trebuia!... 7 D oina tocmai se pregătea să intre în baie, când soneria sună prelung, de parcă cel din fața ușii uitase degetul pe butonul electric. Privi prin vizor și găsi că această vizită este inoportună, de vreme ce nu era stabilită nici o oră de meditație. Era profesoara de engleză, care în ultima perioadă mai venise așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ultima perioadă solicitat și de numărul excesiv de gărzi pe care era nevoit să le îndeplinească, nu reușea să o ajute pe Doina în aprovizionările de sărbători. Nu avu însă răgazul să reflecteze dacă să-i deschidă sau nu ușa, că soneria începu din nou, cu și mai multă intensitate. Sunetul strident o scoase din minți. Se hotârî în ultimul moment să-i deschidă, dar pe fața sa stăruia vizibil umbra unui reproș. Deranjez? spuse Simona prefăcându-se jenată. Doina avu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
există o doză de flegmatism în scuza care se vedea de departe că e formală. Fără a fi invitată, profesoara puse deja primul pas în interior. Tocmai mă pregăteam să intru în baie... Aaaa, de aceea probabil n-ați auzit soneria. Am suuuunaat! Beatrice m-a invitat, urmă ea. Mâine are teză la engleză și probabil mai dorește unele clarificări. Dar Beatrice nu-i acasă. Nu face nimic, o s-o aștept. Între timp puteți face și baie... Doina nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în suspens, pentru a o savura împreună. Timpul trecea anevoie. De câteva ori avu impresia că o femeie care intrase pe aleia dintre blocuri ar fi Ema, dar se înșelase. După un timp, care i se păru Ginei deosebit de lung, soneria curmă așteptarea. Îi deschise larg ușa și o mustră dulce: S-a răcit și mama cafelei, draga mea, pe unde umbli? Stai așa, nu e cazul să te alertezi. Eram la tine la fix, dar pe când treceam prin piață, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
viața mea, fac ce vreau cu ea, nu? Ai avea acest curaj? De ce nu! Cum altfel să astâmpăr atâtea vorbe, în doi peri, care nu mai încap nici în culise? Și în pauza mare, chiar a doua zi, înainte ca soneria să anunțe intrarea la clasă, Simona solicită tuturor o clipă de atenție: Domnilor colegi, doamnelor, dragilor, circulă prin școală un zvon în care persoana mea se află în centrul unor discuții, după părerea mea, cam lipsite de delicatețe. Sunt bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
am potolit curiozitatea, cred că se vor topi toate clevetirile. Eu vă stimez și vă rog respectuos, la rândul meu, să fiu stimată. Își luă catalogul și ieși prima din cancelarie, îndreptându-se spre clasa unde avea oră, înainte ca soneria să anunțe sfârșitul pauzei. Toți cei prezenți au rămas perplecși. La o așa declarație deschisă, fără jenă, despre o problemă atât de intimă, nu se așteptase nimeni. Nici unul din cei prezenți nu a făcut nici un fel de comentariu. Dacă însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi bănuit măcar, și-ar fi cusut nu numai gura ci și limba. După ieșirea din spital, Simona l-a căutat pe doctor de mai multe ori la telefon. Într-o dimineață, chiar înainte de vizita obișnuită prin saloane, acesta auzind soneria telefonului, a răspuns dezinvolt: Doctorul Teodoru la telefon. Ce bine, doctore, că te-am găsit! Știi, avem un băiat! Parcă ne-am înțeles... Desigur, dar m-am gândit că e bine să știi... și a închis telefonul. Doctorul Teodoru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]