5,168 matches
-
O priveam pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un fel de clătinare a frunții repezite în sus, într-o mișcare pe care odinioară nu mă săturam să i-o privesc, sorbindu-i chipul, șuvițele încolăcite și marginile buzelor ei. Am făcut cîțiva pași pe trotuar și, privind-o pe furiș, am încercat să-i regăsesc trăsăturile din trecut. Mihaela era genul de frumusețe pe care, privind-o, simțeai dintr-o dată nevoia
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Emil Brumaru Incomparabilei Profira O, servitoare, dulce servitoare Din îngereasca mea copilărie, Îți miroseam cu lăcomie fusta Plină de purici din bucătărie Și-ți căutam chiloții sub saltele Ca să le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd trans-bara-bum! Sutienul tău mototolit și acru, Ham pentru țîța grea de arpacaș, Îl sărutam, mi-l potriveam cu cîrpe În magazii obscure de la Iași. O, servitoare, dulce servitoare
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
De demult. Ceara fierbinte ce-mi picură pe degete închipuie o pavăză grea Hotarelor mele. Nu mă mai atinge lumescul. Cerul răsturnat și îndurerat de prea multe păcate. Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea. Peștele din Sud Iată Peștele însetat la nesfârșit Cu botul căscat veșnic primind șuvoiul ce curge Din vasul de pe umărul Omului apelor Așa cum noi nu încetăm să fim însetați De puterea Duhului
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
la sala de cinematograf de pe ,6 a III-a" (bulevardul Șase Martie), ori la Scala și Aro - noile denumiri de Republica și Patria nu reușiseră să le deplaseze pe cele vechi și de toți cunoscute -, povesteau și fabulau cu deliciu, sorbiți din ochi de toată suflarea casei. Un neastâmpăr perfect explicabil se înstăpânea pe familia gata de drum; în tramvai sau troleibuz, îmbrânciți dar fericiți, membrii ei schimbau priviri complice savurând dinainte voluptățile către care tindeau cu toată ființa lor. Apoi
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
cel puțin două generații, a părinților mei și a mea, au fost pe nesimțite modelate de serile liniștite când vocea crainicei anunța o nouă surpriză, o nouă piesă perfect radiodifuzată, spre încântarea miilor de oameni care pe atunci, așa cum respirau, sorbeau încrucișarea de replici pline de vervă sau de dramatism ale unor mari actori. Incredibil, dar adevărat: pe atunci se respira cultură. Iar acum? Acum nici măcar nu poți afla dacă formidabilele spectacole din anii '60 se reiau cumva, fiindcă nu mai
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
de lumina fără început; Dar boala îndoielii sapă-n trup, Cu fiecare gând sunt în răspăr, Poate-ntr-o zi coloanele se rup, Poate mă amăgesc cu adevăr Din frumusețe închide ochii! Lumea se preface, E o rotire largă care soarbe, O volbură de vânturi fără pace, Cu aripile putrede și oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul verde Cu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
furie n-are cum să se plictisească. i-au strâns oasele i le-au pus într-un colț. tata stă acum în colțul gropii într-un săculeț de pânză tata tremură în noroi sub pânza albă stropită cu vin tata soarbe picăturile de vin și așteaptă să se amestece carnea mamei cu carnea lui din noroi să se amestece sângele mamei cu sângele lui din noroi tata nu se grăbește. poate va ieși din sângele lor cineva mai bun. tata a
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
crucea răstingnirii, însângerată, prima dată,Și urmează-L pe Iisus în CREDINȚA cea adevărată!... VII. TĂRÂM DE VIS, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. Cunosc eu un tărâm pe unde merg ades Să sorb licori albastre din cupe de cristal. Fantasme diafane în preajma mea se țes Și mă cuprind, în taină, în zborul sideral. Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crin Și-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm! EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin. Citește mai mult Cunosc eu un tărâm pe unde merg adesSă sorb licori albastre din cupe de cristal.Fantasme diafane în preajma mea se țesși mă cuprind, în taină, în zborul sideral.Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinarăși-am adormit la sânul înmiresmat al verii,Inundată de-o lumină purpurie crepuscularăși de-
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
muritoare? De-ai fi Stejar secular, Aș răsări la umbra ta: Sfioasa Floare de mărgăritar. Tu m-ai hrăni, m-ai alinta. De-ai fi tu Bradul veșnic viu, Eu Floare de colț muritoare, Tot acolo am să fiu Să sorb iubireați răbdătoare. De-ai fi Mesteacănul din munte, Casă mi-ar fi stânca ta. M-ar înveli frunzele-ți nude, Tu pe creste m-ai purta. Citește mai mult De-ai fi Tei stingher la malEu Floarea de nufăr plutitoare
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
iubirea muritoare? De-ai fi Stejar secular,Aș răsări la umbra ta:Sfioasa Floare de mărgăritar.Tu m-ai hrăni, m-ai alinta.De-ai fi tu Bradul veșnic viu,Eu Floare de colț muritoare,Tot acolo am să fiuSă sorb iubireați răbdătoare.De-ai fi Mesteacănul din munte,Casă mi-ar fi stânca ta.M-ar înveli frunzele-ți nude,Tu pe creste m-ai purta.... XXIX. RUGĂ DE SEARĂ, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1938 din
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului Fagul La o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din porunca lui Tezeu - C-un fag cu trup de flăcău București
FAGUL de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380646_a_381975]
-
crăișori în această țară adâncată-n nori? vai - pitice vremuri și preascunde frunți e degeaba încă stâncă-n vechii munți: ați uitat să dați cu pietre după câini iar turbații v-au mușcat și piept și mâini zmeii ne-au sorbit și sufletul și glia ne-a rămas - străin pleoștită - pălăria... părăsit-am vatra - ni s-a stins mânia râdem când - prostește - surpăm temelia ...Criste - simt prin neguri - gâfâit respiri: iscă-n plebi-cenușă jarul de martiri! SFÂNT POEMUL LUMII AZI S-
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
fie ci să-și lucreze duhuri și prinoase un neam de crai și mucenici se scurge prin munții mei - 'napoi la grea poveste căci iată - lumea-i gata să amurge: deci neamul se întoarce iar pe creste țăranii mei se sorb iar în icoane cu strai de moarte și cu strai de viață se răstignesc cu toții în piroane: numai în vârf de munți să-nvii se-nvață... ...voivozii mei țărani - în vremuri rele s-au răspândit pe ceruri - iarăși stele! ALCHIMIȘTI ȘI
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
sfânt ca temelie nu sânge de străbun să-ți fie glie: să paști - să taci - străin și orb și laș Cristul cu tot cu Cruce-l smulg din duhuri să n-avem prispa raiului nădejde să nu vedem copilul cum ne crește sorbind din sfântă limbă - vii văzduhuri ...demoni slinoși - pidosnici - ne-nvăluiți în cnuturi răbdarea strânge trăsnet: iar v-om zvârli în luturi! PATRIA ȘI VÂNZĂTORII adulmec patria și munții - dindeparte precum parfumul unei vechi iubite: aici zile și nopți nu-mi
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
velerim și veler Doamne - sânge scurs în noapte dragostele cruciate: bordeluri de șoapte... spade și deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. te privesc să-ți culeg zâmbetul, șuvița rebelă căzută pe frunte; păsări descătușate își fac de cap în cerul somnului tău, te adun în căușul ochilor să-ți sorb răsuflarea; pe geam, o stea își întinde gâtul, te acopăr cu privirea, stelei nu-i este îngăduit să-ți prindă visul, e numai al meu. vreau să-ți sărut gândurile negândite încă, să înmugurească pe buzele mele, să-mi lipesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pe genele mele lacrima țesută sub pleoape; umbra zilei îmi fură visul. Citește mai mult te privesc să-ți culeg zâmbetul,șuvița rebelă căzută pe frunte;păsări descătușate își fac de capîn cerul somnului tău,te adun în căușul ochilorsă-ți sorb răsuflarea;pe geam, o stea își întinde gâtul,te acopăr cu privirea,stelei nu-i este îngăduitsă-ți prindă visul,e numai al meu.vreau să-ți sărut gândurile negândite încă,să înmugurească pe buzele mele,să-mi lipesc trupul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
din plictis. Ți-am dat un gri, pentru-nceput, Demult, când nu găseai o ușă Încet să te strecori Și să vezi zorii Cum se dezbracă De a lor cenușă. Apoi ți-am oferit un galben Când am văzut că sorbi iar dimineața Și viața vrei s-o-ntinzi La soare-n luna mai. "Mai stai!", mi-ai spus, "Nu-mi da altă culoare, În alte zări, cuvinte am tot spus Dar, pentru-acest apus Am semne de-ntrebare, E-o altă
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
îți scalzi ideea,Femeia desenată din plictis.Ți-am dat un gri, pentru-nceput,Demult, când nu găseai o ușăîncet să te strecoriși să vezi zoriiCum se dezbracăDe a lor cenușă.Apoi ți-am oferit un galbenCând am văzut că sorbi iar dimineațași viața vrei s-o-ntinziLa soare-n luna mai." Mai stai!", mi-ai spus,"Nu-mi da altă culoare,În alte zări, cuvinte am tot spusDar, pentru-acest apusAm semne de-ntrebare,E-o altă zare și un alt nespus!" Eu
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
din cenușă, nicio ascunsă ușă nu mai există. S-au regăsit mai curați decît cerul primăverii. Fiecare dintre ei e ecoul celuilalt, regăsindu-se mai tineri decât moartea ce i-a chemat despărțindu-i. Prin sărutul lor adânc inspirat au sorbit nectarul zeilor, asemeni sărutului pământului cu Cerul, devenit el însuși cer, mirific ca orizontul în lumina asfințitului. Cândva au aparținut viitorului, astăzi, însă, sunt închiși în ziua de ieri. Lumea îi scapă din mână, timpul se scurge prin lacrima lui
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
un tablou și trăirile în mijocul naturii. Una este să privești muntele sau marea în tablouri sau pe ecran și alta este să simți măreția muntelui, vraja mării, să simți tumultul vieții și să faci parte din acest tablou, să sorbi aerul încărcat de o energie răscolitoare, să asculți glasul ce ți se adresează într-un anume fel numai ție. Când te afli alături de Florin Piersic, climatul în jurul tău se schimbă, aerul vibrează, lumina are nuanțe pe care nu le-ai
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
substanță, are trimitere la esențe. Trăiește mereu clipa sub botezul frumuseții, cu o nestăvilită dragoste pentru oameni împletită cu o înțeleaptă înțelegere a diversității umane, daruri cu care a fost pe deplin înzestrat. Cum era de așteptat, cu toții l-am sorbit din priviri. Ne-a cucerit efortul sau nestăvilit de a trăi complet viața, în lumina și în virtutea acelei forțe a binelui despre care crede că este și va fi întotdeauna atotbiruitoare și într-o nestăvilită dragoste de oameni. În finalul
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
zile, pe-Osiris, trinitatea, întâlnește, continuă drumul și dintr-o aură Isis-Hathor, Stăpână a tronului, lumina nocturnă, zeiță a cerului, soție și mamă, ce cu credință îngrijește, un lotus i-oferă și-o cupă de aur din care licoarea să soarbă și Hathor, zeița iubirii-i zâmbește, în stânga-i surâde senină Bastet, "ochiul lui Ra”, blânda zeiță cu cap de pisică, simbol etern feminin, treptat, în albastra lumină a lui RA, ea pătrunde, se scaldă și intră, simțindu-se acasă, în
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]