188 matches
-
făcea Tănase, unul de se uita cruciș. 120 Oprică, cu ochii pe sticla lui. - Voi luați, mă, o gură? se milea gunoierul. - Luăm, nene. - Na, mă, da să nu vă-mbătati! Sorbeau câte o înghițitură, pe rând. Oprică fura încă o sorbitură, striga la ceilalți și se ridicau. - Să-mi aduceți raci, mă, auziți voi, că d-aia v-am dat țuică! striga după ei Tănase. - Las' pe mine, râdea înveselit deodată al Măritei și cobora malul de pământ al gropii după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grupe de jucători de cărți, oameni cu părul în dizordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, pleznind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, mișcîndu-și buzele fără a zice o vorbă și trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase câte - o gură din cafeaua și berea ce li sta dinainte - semn de triumf! Dincolo unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului; unul cu pălăria naltă pe ceafă și cu mînile unite pe spate, c-o țigară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cărți cu părul în dezordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, tăcuți, cu ochii fixi, mișcîndu-și și mușcîndu-și buzele făr-a zice o vorbă și trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase câte - o gură din cafeaua sau berea ce li sta dinainte... semn de triumf! Un june aplecat asupra unui biliard scria cu creta pe pănura verde vorba Ilma. Cugetam că e din vița lui Arpad și că și-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe-a mea, de-i muri tu, moștenesc eu pe-a ta, și - atîta-i tot. Într-o noapte venisem la Toma. Luna strălucea afară și în casă nu era lumânare. Toma sta visând pe patul lui și fumând în lungi sorbituri din un ciubuc lung, și focul din lulea ardea pin întunericul odaiei ca un ochi de foc roșu ce-ar sclipi pin noapte. Eu stam lângă, fereastra deschisă, și priveam visând în fața cea palidă a lunei. În fața locuinței lui Toma
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mi spălai alături cu izvorul fața care ardea ca de friguri. Luai încă un pumn de apă și mi-l turnai în sân, care ardea, fundul apei se turbura și deveni sângerat, mă aplecai pe suprafața ei și sorbii în sorbituri lungi din apa turburată cu sângele lui, apoi băgând amândouă mînile în izvor, scosei capul lui Ioan și-l ridicai în lumina soarelui spre a mă uita lung și cu durere la el. Il așezai în mormânt asupra corpului și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe limbă o urmă metalică și dulce, ca de sânge neînchegat. Pentru ca de fiecare dată gustul paginii să i se pară proaspăt, Melania îi punea alături un pahar cu apă și, înăuntru, un pai cu care Coltuc trăgea câte o sorbitură. Când bea ultimul strop și capătul paiului bolborosea în gol însemna că citise cincizeci de pagini și era destul pentru seara aceea. Așa că Melania îl trase cu scaunul până în camera cealaltă, unde era patul lui, cât un așternut de copil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe buza paharului : De-aia nici setea mea nu are leac. — Cu afurisenii ai încercat ? Popa ezită. — Sigur nu bei vinul ăla ? întrebă, ca să câștige ceva timp. Maca dădu din cap, atunci popa întinse mâna după pahar și luă o sorbitură. — Pe cine să afurisesc ? întrebă, scoțându-și potcapul și ștergându-și broboanele care se înmulțiseră. Pe cine să cadă afuriseniile mele ? — Pe mine, de pildă. Și tu, fiule, ce să faci cu ele ? — Nimica, le dau și eu mai departe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care se face o infuzie, o linguriță la cană. Se consumă un pahar după fiecare masă. Frunze de mentă (40 g), de roiniță (30 g) și flori de mușețel (30 g), infuzie, o linguriță la cană. Se bea rece, În sorbituri. Rădăcină de valeriană (30 g), flori de mușețel (30 g), flori de levănțică (10 g) și fructe de chimen (30 g), infuzie, o lingură la cană. Se beau 2 căni pe zi, treptat. Frunze de mentă (15 g), de roiniță
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
gura Întredeschisă și trăgându-și sufletul. Cu un zâmbet de sălbatică fericire. La naiba cu Caron, șoptise atingându-i lui Faulques fața cu degetele. Și zâmbea. Durerea se insinua iar, așa că pictorul de război a Înghițit două comprimate cu o sorbitură de apă și s-a lăsat pe vine, cu spatele lipit de perete. A așteptat nemișcat, cu dinții strânși, ca pilulele să-și facă efectul. Când s-a ridicat, avea hainele ude de sudoare. S-a dus la Întrerupător și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ar fi făcut o fotografie, dar pe loc Îl lăsa jos. Un peisaj omicid, unde a zămisli călăi nu-i mare lucru. Dar să vedem cine-i frumosul care vede asta și-o pictează. Faulques a stins amintirea cu o sorbitură din berea pe care tocmai i-o adusese chelnerița. Apoi s-a uitat spre răsărit, unde molul ascundea marea. Un vuiet depărtat de motoare se apropia dinspre cealaltă parte a digului, și imediat un coș alb cu roșu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ianuarie (de Sf. Ioan Botezătorul), când deobicei întârziai vreo oră două și erai puțin amețit de vreun coniac sau mai multe, băute cu vreun prieten în drum spre noi, și când îți făceam salvatoarea cafea amăruie la care, după prima sorbitură, dădeai decizia: “eu beau cafeaua dulce” și după care, îți spuneam ceva mărunt printre buze, dar zâmbind, căci te iubeam, rămâneai același tip bine, pentru ca peste o oră să animi masa cu cântecele tale arhicunoscute de noi, dar care rămân
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
descărcate cantități de sute de tone și le aduceam acasă. Mama nu se mai obosea să le sorteze, ci punea în borș câte un pumn-două din ele și, vorba ei, „bun-rău, copchii mănâncă”, căci altceva ce să ne dea? În sorbitura aceea, mama mai punea și borș de putină, căci de acesta se găsea, atunci când avea din ce-l face, adică tărâțe de grâu. Se găsea, slavă domnului și noi mâncam copiosul borș numai așa, de-al naibii, să ne facem
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
numai autobuzul. Trăgea din când în când spre el, cu mare dexteritate, abia acum observase, sticla plată de pe masă. Deșuruba capacul, se juca, neatent, cu sticla, lângă fotoliu. Sub masă, fără zgomot, trebuia mare atenție să-i înregistrezi gesturile. Nici sorbitura, trasă repede, parcă odată cu cuvintele, nu se auzea. — Faptul că autobuzul n-a venit la timp n-a fost cu totul accidental. Am contat că ne veți ajuta printr-o oricât de mică întârziere. Dacă veneați devreme în stație, întârzierea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ușa. Să vadă dacă n-am rupt cumva în pumni gratiile și am evadat, sărind de la etaj. M-au văzut la locul meu și au închis mulțumiți ușa. Sau a fost tot el, să mai arunce o privire între două sorbituri.“ Simți, poate, atunci, o mână moale pe umăr ? Tresări, șarpele luneca pe umăr. Îl simți și pe spate, umed și rece, lungindu-se. Așadar, nu se terminase, abia începea ! Mâna îi apăsa ușor umărul. Reîncepea totul... de acolo de unde se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dilata devenind un hol imens, albit de lumina după-amiezii de vară, restrâns apoi, celulă puturoasă și îngustă, ca un sicriu, și iar cameră elegantă și iar interogatorii. Tic-tacul pendulei, limba subțire a șerpilor, respirația măruntă a iepurașului fioros. În răstimpuri, sorbitura lacomă de alcool, clinchetul căpăcelului metalic, lovind cristalul. — Spune, ai fi fiul ei ? Ești fiul ei, poți fi, spune ? Studenta ținea cartea despre Cosimo în mână, alertată de mereu alte citate, ipoteze, provocări, din același vis fără frontiere, chiar când
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește doar la piața subterană cu preț înzecit ? Se află cu toții la ora cafelei. Ceștile peste tot, aburind. Se răsfoiesc ziarele, deslușește frânturi din evenimente familiale, mondiale, surprinde obișnuitele știri despre piață și aprovizionare, despre programul televiziunii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mari. În colțul de lângă fereastra Ortansei nu se află doar Vera și tranzistorul. Lotomanul rebusist, Sandu Stoian, imaculat, spân, nefumător, și Robert Braun, bibliofilul ochelarist care n-are răbdare să stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la cafea. Fusta roșie, bluza verde, mărgele negre, subțire subțire surâsul viclean, ochi galeși : caucaziana, Mina. Se joacă grațios cu țigareta și cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
câteva secunde, apoi dau amândoi din cap. Vrem! De ce să nu vrem?! Hai să strângem semnături, scoatem masa pe trotuar, cu tot cu umbreluță... Da’ ne trebuie un slogan. Și să fie penetrant. Gore cade pe gânduri apoi golește halba dintr-o sorbitură și strigă de se zguduie masa: „De-mi dați votul numai mie, vom trăi Într-o beție!!!” Sandule, dacă nici sloganul ăsta nu e penetrant, atunci o pun pe moni prim-ministresă, iar pe tine te dau afară din staf... 17
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
confunzi?” „Vreau să beau un vin veritabil, așa că îți dau bacșișul înainte și acum te rog să-mi spui cinstit ce-mi recomanzi? -Alt restaurant!” „ Ascultă, tovarășe ospătar, urlă un client, asta numești dumneata vin de Târnave? -Categoric: de la prima sorbitură v-ați și enervat!” „ Ați achitat vinul, dar chelnerul? -N-am consumat așa ceva.” „Doriți un vin de 18 sau de 30 de lei litrul? Care-i diferența? 12 lei!” „Un vechi lup de mare către chelner: Ce vrea să fie zeama
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nu... zic eu. Mă privește cu o compasiune scârboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o sorbitură, așteptându-mă să mă crispez când lichidul gros și scârbos Îmi trece prin esofag, dar nu simt nimic. — Vin aici de-o grămadă de vreme, Îmi spune el, m-am lăsat de heroină, dar Înainte nu mă atingeam de marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb“ figurează, alături de ciorbă „fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne“ și de regionalismul sorbitură „zeamă, supă, ciorbă“, printre sinonimele lui supă, pe care DEX îl explică prin „fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc.“. După cum se vede și din glosări, diversele cuvinte citate aici
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Anton Roman. „Bucătăria“ țărănească era caracterizată, în primul rând, prin extrema sa sărăcie. Mămăliga, afirmă Mihai Lupescu, „e temelia hranei țărănești [...]. Mâncarea țăranului se alcătuiește din mămăligă ori pâne, malai și din udătură, care cuprinde toate felurile de mâncări, și sorbitura, sorghitură, care cuprinde toate borșurile, ciorbele ș.a. La plăcinte, învârtite, alivenci ș.a. li se mai zice și «cocături».“ Preeminența mămăligii este indiscutabilă; o afirmă și Elena Niculiță-Voronca, în Datinele și credințele poporului român (1903): „La țăran, hrana cea mai de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
vacarmul. Zgomotul, intrat pe urechi, a descoperit pupilele, lăsând loc loviturii care îi distruge sufletul, mai mult îndrăzneț decât puternic și cu atât mai slab cu cât contase pe el. De-abia a văzut sângele, că bea ferocitatea dintr-o sorbitură. Departe de a-și întoarce ochii, el fixează spectacolul și-l absoarbe fără a fi conștient de frenezia sa. Lupta îl fascinează prin ceea ce face din ea o crimă; o voluptate sângeroasă îl îmbată. Nu mai este același ca la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deja ca un furnicar. Ursul și Îndesatul urlau unul la celălalt (lucru care se întâmpla des), iar Jasmine Becker împărțea cafea și gogoși dealerilor. Pe Nieve o trecu un fior văzându-l pe Urs luând o îmbucătură din gogoașă, o sorbitură din cafea, țipând la Îndesat și răspunzând la telefon, toate în același timp. Amândoi erau anacronici într-un mediu de afaceri modern, își zise în timp ce intra în biroul ei cu pereți de sticlă. Mai nou, dealerii nu trebuiau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe Neil în cafenea, unde își bea obișnuitul espresso. Nu era sigură dacă să îi facă semn, însă el aruncă o privire peste mese și o văzu. —Bună dimineața, zise Neil. Bună, răspunse ea. Își termină cafeaua dintr-o singură sorbitură și puse înapoi ceșcuța pe farfuria albă. — Precis nu îți face bine la stomac, observă el cu blândețe. Stomacul meu poate să-și poarte și singur de grijă, îl asigură ea. În plus, am nevoie neapărat de ceva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]