193 matches
-
facem poze, iar eu urlam la lume că niciodată nu m-am simțit mai fotogenică. Concertul începuse, berea se împuțina. Sticla dădea semne că alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine, deși îmi simțeam tălpile cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă cu toată lumea și ciocneam într o veselie cu toți cei care se simțeau, atunci, boemi. Ultima
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lui Logan, În timp ce firmituri de ciocolată Îi cădeau din napolitana cu caramel direct pe uniforma de culoare neagră ca niște firișoare de mătreță. — Comisarul McRae, Înviat din morți! Eric dădu din cap. — Înviat din morți. Gary cel Mare luă o sorbitură de ceai. — Ești ca și cetățeanul ăla care a Înviat din morți. Cum Îl cheamă, știi tu, ăla din Biblie? Care, Întrebă Eric, Isus? Gary cel mare Îl lovi ușor peste ceafă. — Nu, nu amicu’ Isus. Cred că pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întreprizători precum cei din sud, dar nici Teletubbies nu sunt. Și ce să vezi, Geordie e găsit plutind În port cu fața În jos și cu genunchii hăcuiți cu o macetă. Reporterul se sprijini de spătarul scaunului și luă o sorbitură mare de vin, rânjind către Logan. Ia zi, așa-i că merit și eu ceva la schimb? Logan trebui să recunoscă faptul că merita. — În regulă, spuse Miller, punându-și coatele pe masă. E rândul tău. Logan se Întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lege nenorocită. Logan tresări. — Ce vreți să spuneți prin „Încă vrea să-l vadă pe băiat“? — N-o să-l las nici să se apropie de soldățelul meu. Doamna Erskine ridică nesigur paharul la gură și bău aproape jumătate dintr-o sorbitură. — A, da, el trimite cadouri și scrisori și felicitări, dar eu le arunc direct la gunoi. Ne-ați spus că tatăl e mort. Doamna Erskine Îl privi Încurcată. — Nu-i adevărat. — Ar putea la fel de bine să fie mort. La cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o revoltă populară. Un front comun al muncitorilor și studenților ar fi silit de mult guvernul să pună imediat capăt ororii. —Să-ți mai aduc un brandy. O să te mai calmeze. Fima dădu febril coniacul pe gât dintr-o singură sorbitură, lăsând capul pe spate, așa cum văzuse că se bea votca În filmele rusești. Putea vedea limpede În minte buturuga asta cu sprâncene ca sârma de frecat tigăile aducându-i Yaelei la pat un pahar cu suc de portocale sâmbăta dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum acesta e un locaș vremelnic al sufletului. Se surprinse controlându-se. îi era teamă că ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vorba de ceva foarte ieșit din comun. Șiraguri de mese, una lângă alta, de câteva zeci de metri șiragul; pe mese - amar de tacâmuri, de pahare și păhăruțe, de căni și cănuțe, farfurii și farfuriuțe, tăvi și tăvițe, și, dacă sorbiturile fuseseră, deja, puse la locul lor, În ustensilele care urmau a fi folosite pentru dus la gură și dat drumul pe gât, mâncarea, a Început să fie adusă și așezată dinaintea celor, care, mai că-și Înghițeau limba, de poftă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vârsta, orice doamnă zglobie devine tot mai serioasă și mai așezată. Plecat raționalismului modern și îndoielii metodice, Vladimir conveni aparent la aserțiunile Zoei: Într-adevăr, există un acel ceva care poate înnebuni și instinctul pisicilor, spuse el între două zgomotoase sorbituri. E acel ceva care determină comportamentele aberante: gutuii și merii înfloresc frecvent a doua oară, către toamnă... viorelele apar primăvara, înaintea clopoțeilor albi... din ouă de viperă ies șerpi cu două capete... caprele fată iezi cu cinci coarne, ca ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uitai la gagicile adormite și cum numărai efectivul de dame. Nu e timpul pierdut, să știi. Nu lipsește nici una dintre fufe... Că nu pleacă vreuna, dacă nu-i permite, uite, subsemnatu'... Se opri, umplându-și paharul, golindu-l dintr-o sorbitură și comunicându-i șoptit o informație de mare încredere: Am un lanț de hoteluri, de care trebuie să se ocupe nevastă-mea. Eu am prea multe ocupații, așa că nu am timp de ele. Am uns-o pe ea director al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câteva secunde, apoi dau amândoi din cap. Vrem! De ce să nu vrem?! Hai să strângem semnături, scoatem masa pe trotuar, cu tot cu umbreluță... Da’ ne trebuie un slogan. Și să fie penetrant. Gore cade pe gânduri apoi golește halba dintr-o sorbitură și strigă de se zguduie masa: „De-mi dați votul numai mie, vom trăi Într-o beție!!!” Sandule, dacă nici sloganul ăsta nu e penetrant, atunci o pun pe moni prim-ministresă, iar pe tine te dau afară din staf... 17
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să răspundă acestui val de bunăvoință. Nizam Îl oprește s-o facă printr-un gest: — Să nu crezi că Încerc să te măgulesc. Sunt Îndeajuns de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
De-aia am venit, să plâng în compania cuiva. Mai plâng puțin și plec. Vă rog să nu vă uitați la mine. E umilitor. S-a vorbit ceva despre o cafea? Liliane se ridică și aduce cafelele. Lionel ia o sorbitură. — E bună, zice el, după care mai ia o sorbitură. E foarte bună. — Mersi. Nu, n-aveți pentru ce, chiar e bună. Duminica trecută m-am dus cu cei doi... ezită Lionel. — ...companioni, îl ajută Liliane. — Exact, ăsta e termenul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plâng puțin și plec. Vă rog să nu vă uitați la mine. E umilitor. S-a vorbit ceva despre o cafea? Liliane se ridică și aduce cafelele. Lionel ia o sorbitură. — E bună, zice el, după care mai ia o sorbitură. E foarte bună. — Mersi. Nu, n-aveți pentru ce, chiar e bună. Duminica trecută m-am dus cu cei doi... ezită Lionel. — ...companioni, îl ajută Liliane. — Exact, ăsta e termenul just pentru bețivii ăia doi. Ne-am dus toți trei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu mi-a mai cerut nici un ban pentru manoperă. N-are rost să mai vorbim: o altă coincidență nefericită. — Două coincidențe mortale. Ghicitoarea ne-a spus exact - se corectează - le-a spus exact cum o să moară. Lionel mai ia o sorbitură de cafea, cu ceva zaț. Bine-crescut, înghite și zațul. Deodată, remarcă ghipsul lui Liliane. Ciocăne cu degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
exact cu același dop și exact cu aceeași sticlă. Îi întinde dopul lui Lionel, care, după ce-l miroase, spune: Așa da, măi Gustave! Vezi că, dacă vrei, poți? Gustave, disprețuitor, îi toarnă, pe fundul paharului, puțin vin. Lionel ia o sorbitură, plimbă vinul prin gură cum a văzut că se face, după care îl înghite. Îi spune lui Gustave, cu alură de connaisseur: — Toarnă! Gustave le umple paharele. Liliane dă paharul peste cap, ca pe-o oranjadă: i se uscase gura
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
reluă nerăbdător profesorul. Să-ți spun eu despre ce e vorba. Altfel, matale precis o iei pe departe, pe la Katmandu... Ai nevoie de cameră, zi-i de-a dreptul. Trebuie să eliberez cavoul, așa-i? Musafirul aproape se înecase în sorbitură. — Nu, nu, deloc. Voiam doar să, să te anunț că... se fac masive reduceri de personal. Va conta și dosarul. Ca în anii ’50. Asta e, concedierea nu e glumă. Și nu mai am cum să te ajut. Vorbise repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume, tocmai fiindcă devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rumoare, aș zice, primejdioasă. Poate mi s-a părut, știu eu. Nu suntem obișnuiți cu știri de acest tip în presa noastră... Articolul avea ecou, m-am convins, multă lume comenta. Vorbește dintr-o suflare. Golește paharul repede, dintr-o sorbitură. Repede, neatentă. Vocea adâncăanulează, parcă, ezitările, cere un răspuns, o confirmare. Are nevoie de glasul și vorbele imediate, imediate,ale cuiva care să-i confirme că vorbele existaseră, într-adevăr, că seara asta există, terasa, tăcerile, vinul sunt reale, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vin în minte fără ajutor. Nu am nevoie să-mi vină în minte mai mult decât îmi vine, zic eu. Ajunge și e chiar prea mult. Ai putea realiza o lucrare în mai multe volume, continuă el, deja afectat de sorbiturile pe care le-a înghițit. O trilogie. Sau mai mult. Ar fi o exagerare, spun eu. Un gest de aroganță. Și acum, când am primit-o înapoi pe cea adevărată, în piele roșie, gravată cu aur, mă descurc bine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Dieu, dă-mi te rog o nucă de cocos. Ata strigă și un băiat veni fuga într-acolo. Se cățără într-un copac și imediat aruncă o nucă de cocos coaptă. Ata îi dădu o gaură și doctorul trase o sorbitură lungă și înviorătoare. Apoi își răsuci o țigară și se simți mai bine dispus. — Ei, unde e roșcatul? întrebă el. — E în casă, pictează. Nu i-am spus că ați venit. Duceți-vă să-l vedeți. — Dar ce-l supără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de tabăra din Kinomoto. Răspunsurile proveneau de la unii vasali din jurul lui. Hideyoshi rămase în șa. — Dați-mi puțină apă, ceru el. Luând polonicul oferit, bău apa dintr-o sorbitură și se întinse, pentru prima oară de când plecase din Ogaki, după care descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau pășind pe proptelele de lemn fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]