922 matches
-
marcate de tot felul de morburi, luptînd cu derizoriul realității. Ei sunt locatarii "căminului de nefamiliști", sau prizonierii "ieudului fără ieșire", devenite cadre simbolice. Poetul, ca toți locuitorii acestor spații de altfel, nu pare a căuta însă mijloace de evadare; sordidul îl închide în el însuși ca-ntr-un prizonierat familiar, în care se complace. Nu există accente tragice, tonul interior nu pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
fi devenit scriitor într-o țară liberă, cu o limbă de largă circulație? Ori dacă textele lui ar fi fost traduse în franceză sau engleză, dacă ar fi izbutit să atragă atenția unui editor străin, reușind astfel să evadeze din sordida lume în care trăia? Odată puse la condițional perfect, asemenea întrebări marchează finalul, oboseala, abdicarea. În mai, 1945, Mihail Sebastian a murit într-un accident stupid, lovit de un camion în timp ce traversa strada. Era în drum spre o conferință dedicată
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
la fel de dezgustați de proprietate, de dezastrele acesteia, și asta fie și când nu conștientizează motivul, adânc din care și-a depus bănișorii la Caritas, SAFI sau F.N.I. și unde nimic, dar absolut nimic nu avea de-a face cu vreo sordidă poftă de câștig, simptom al infecției cu proprietatea. Nicicând nu l-a încercat pe păunașul codrilor pofta de altă proprietate decât a frunzei smulsă cu aceeași mână cu care o ducea la buză, ca să cânte, pe când industrioasa ginte feminină ce
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
care nu protestează în piață publică, nu împrăștie manifeste, ci citește pe ascuns un tratat de filozofie idealista, sau își încredințează gîndurile unui jurnal. Hanta, eroul din acest român, duce zilnic acasă tomuri salvate de la măcelul mașinii hidraulice. Cămăruța lui sordida e un depozit de cărți îngrămădite pretutindeni, ca o fortăreața menită să-l apere, odată ce s-a refugiat înăuntrul ei, de lumea de-afară. Dar aceeași fortăreața amenință să se prăbușească, să-l strivească sub povară ei: peste zi, Hanta
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
dată un roman contemporan al lui Sandor Tar: Avem o singură viață. Pe un ton sarcastic sînt relatate pasiuni stupide, înecate în alcool și prostie, tot atîtea drame ale neputinței sexuale sau emoționale, configurînd o jalnică dezumanizare într-un mediu sordid, undeva într-o localitate rurală. Destrămarea unei familii sfîșiate de neîncredere, dezamăgire și ură atinge culmi deopotrivă tragice și derizorii, eroii călcînd în șanțuri ori ridicîndu-se la ceruri... Într-o aparent secundară apariție grea de semnificații pentru lupta mocnită dintre
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita la București echivala cu o coborîre în infern. L-am găsit speriat, înfrigurat (caloriferele nu funcționau în
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita la București echivala cu o coborîre în infern. L-am găsit speriat, înfrigurat (caloriferele nu funcționau în
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
în spectacolul erotic extraordinar imaginat de autor, desenează un veritabil roman al iubirii mistice încărcate de o supremă vibrație a ființelor". În opoziție, universul lui Broch e unul al urâtului și al promiscuului. Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
un penitenciar (citează el din cărțulia lui Schopenhauer). Deprimat, e un inadaptat. Lumea nu corespunde versiunii lui asupra realității. Plecat de acasă unsprezece zile (singura lui escapadă, presărată de Frantzen cu câteva pasaje gen Henry Miller), se revoltă, în camere sordide de hotel, pe preacurvia ce răzbătea cu mulți decibeli din camerele alăturate, pe majoretele dezgolite. "Restricțiile stau la baza civilizațiilor". Aceasta e axioma după care se ghidează în viață singurul corect veritabil al romanului. Enid nu l-a putut corija
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
să se oficieze mult mai tîrziu, cu binecuvîntarea Papei Pius al XII-lea , după ce Dali, în tablourile lui, îi conferise Galei (care era orice altceva decît angelică) trăsăturile unei Madone, ale unei sfinte. Finalul relației lor matrimoniale este dezgustător și sordid. Gala nu greșise mizînd pe Dali: mina de aur părea inepuizabilă și talentele ei de a o exploata depășiseră orice imaginație. La anii senectuții Gala se avîntă în legături amoroase cu tineri pe care-i copleșește de cadouri în timp ce pe
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
cea despre corporalitatea feminină sunt cele mai la îndemână. Agata murind este un roman psy generos, lizibil până la capăt și deloc tehnic, scris cu eleganță și inteligență, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneț, dat fiind amestecul de poetic și sordid, cu frumusețile și chiar seninătatea lui în ciuda morbideții subiectului, un roman peste medie al unei scriitoare discrete, reprofilate pe proză, care pare să aibă multe de spus. Premiul USR (care, de data aceasta, a mizat pe un outsider, nu pe
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
nu-și mai poate zice, după Jules Michelet: “Je suis à qui m’a compris”) ; află, de asemenea, că el murise ucis de Puiu, soțul ei (a cărui ticăloșie îi depășește cele mai sinistre presupoziții); apoi, asistă la moartea tenebroasă, sordidă, a lui Mihai Lazăr, psihiatrul care, cu devotament și delicatețe, ținuse, pentru Corina, locul ambilor părinți, de a căror veghe și căldură fusese lipsită. Totul se năruie, ca-ntr-o catastrofă, ca-ntr-o surpare a lumilor. Încât, spune autoarea
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
și crize de gelozie încheiate cu jurăminte pe Biblie, după care ambii se tratează cu Rudotel și cafea tare, alternativ. Totul se petrece în spațiul unei garsoniere în care progeniturile, două fetițe, încearcă să-și facă temele. Atmosfera nu e sordidă ca în filmele românești de gen, ci curat comică, pentru că autorul se ferește cu îndemînare de orice demonstrativism. Grupul intelectualist e alcătuit din doamna Pelaghia, o femeie adulteră care se roagă pios pentru sănătatea soțului Costică și are discuții teologice
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
ar traduce prozaic starea de grație, sublim cinematografiată, a acestei relații dintre un bărbat și o femeie - Tony Leung, altul decît cel din Amantul, și Maggie Cheung, aceeași din Irma Vep sau Chinese Box. Cei doi - proapsăt mutați într-un sordid imobil cu încăperi minuscule și coridoare înguste - descoperă într-un tîrziu că partenerii lor de căsnicie sînt amanți, iar deplasările și le petrec împreună. Un soi de curiozitate a cinstei conjugale îi determină să încerce să afle ce a determinat
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
la un nivel mai terestru, în acord cu tonul și intenția textelor care o compun. Înțelesul colecționării editorialelor și al ambalării lor în frumosul volum de la Polirom ar putea fi unul documentaristic. Atunci cînd, undeva în viitor, toate scamele realității sordide care le-au generat se vor fi risipit, aceste texte semnate de un jurnalist faimos de la sfîrșitul secolului XX vor spune multe despre o Românie istorică. Dar va trebui avut în vedere că nu e vorba despre niște documente neutre
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
Peste zi îmi plăcea să intru în holul marilor hoteluri, Hilton, Sheraton, să mă cufund în brațele voluptuoase ale unui fotoliu elegant, să fumez o țigară și să privesc luxul prin ceața fumului. Noaptea, însă, ne refugiam în cele mai sordide hoteluri. Odată, la München, într-un astfel de hotel, pe la miezul nopții am auzit niște bubuieli puternice, cu pumnul în ușă, și o voce de bărbat beat a început să profereze o ploaie de insulte (de genul feminin) și de
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
ta însăși, în interiorul ei, în spatele rețelelor de sârmă ghimpată de care atârnă cadavre putrezite și dezarticulate...” Nu e decât un fragment. Am folosit cu intenție clișeul „teatru de luptă” pentru că Echenoz îi dă consistență comparând războiul cu opera, cu una „sordidă și împuțită” dar, ca și războiul, „grandioasă, emfatică, excesivă, plină de lungimi penibile”. La fel ca opera, războiul „face mult zgomot și este adesea, până la urmă, destul de plictisitor”. Cu această comparație, am și început să ilustrăm registrul stilistic dominant al
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
Imaginea mâinii cu degete rășchirate ieșind dintre gunoaie este emblematică pentru această reprezentare a vieții care face mult loc etalării cruzimilor. Un realism rareori îmblânzit de compasiune, aceasta e nota dominantă în care scrie prozatorul, în reprezentări care nu ocolesc sordidul, imaginile descompunerii. Dacă e să îl asociem pe Vosganian unui clasic al literaturii noastre, acest clasic este Hortensia Papadat-Bengescu, cu al său realism al necruțării, astfel cum îl cultiva în scrierile ei de la începutul veacului trecut. Maca, Tili, Jenică din
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
Oh What a Paradise It Seems va fi șocat să afle că delicatul, cerebralul filozof al naturii umane era, în realitate, o fire profund torturată, violentă, care încerca să anihileze prin băutură suferința provocată de ceea ce un critic numea „fragmente sordide ale promiscuității sexuale și ură înveninată contra soției și a familiei.” E drept că nici familia nu l-a cruțat: fiica sa, Susan, a publicat în 1984, la doi ani după moartea tatălui ei, o carte de amintiri, Home Before
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
scală care oscilează de la păcat la sacralitate. În A Short History of Madness, Isabelle Hayeur coregrafiază, în șase tablouri tulburătoare, procedee psihiatrice practicate în Quebec de-a lungul ultimului secol și jumătate. De la ospiciul pustiu, de tip victorian, la depozitul sordid de la periferie și la dormitorul unui adolescent care incearca (și eșuează) să recreeze un mediu familial, regizoarea ne poartă într-o explorare a modalităților în care societatea tratează înfricoșătoarea - dar fascinantă - stare de nebunie. Scopul declarat al lui Gianni Grot
Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF [Corola-blog/BlogPost/98518_a_99810]
-
în care, într-o zi, s-ar putea să ajungi chiar tu sau mă-ta! Dar, pentru că nu faci nici cel mai mic efort pentru nimeni și nimic altceva decât confortul personal, s-ar putea să ajungeți într-un spital sordid și infect. Tu și mă-ta, desigur”. Mă întristează groaznic oamenii care nu fac niciodată nimic pentru ceilalți. Iar a face ceva nu înseamnă numai a dona bani pentru campanii umanitare. Poate să însemne orice, inclusiv să dai din timpul
Despre oamenii care nu fac niciodată NIMIC pentru ceilalți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20193_a_21518]
-
pe cel mai bun, trebuie să găsesc urgent cea mai bună soluție. Avem, peste câteva zile, o programare la Viena (spitalul Bagdasar l-am eliminat din prima, după ce am văzut pacienții înghesuiți pe hol, cu tot cu paturi, în spatele unor perdele jegoase, sordide), dar, între timp, analizăm și alte variante, pentru că situația e atât de urgentă și de fragilă încât s-ar putea să nu mai ajungem până la Viena. În orice moment, se pot precipita lucrurile și urgența poate coborî către gradul zero
Doctorul care-și dă numărul de telefon tuturor pacienților by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20234_a_21559]
-
fi scrijelit pe mână numele „Teo“.” Despre un bulibașă mort citeam că avea nu știu ce fel de BMW, care poate fi văzut într-un filmuleț de pe YouTube. Și tot așa... Tare mi-e teamă că tocmai a luat naștere o nișă sordidă, care va căpăta cât de curând un contur foarte precis. Parcă văd pe tarabe revista “Viața de dincolo”, plină de paparazzi cu morți. Parcă le văd, mâine, răscolind morminte pe bietele reporterițe care se lasă, azi, pupate de administratori de
Mondenități cu morți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20630_a_21955]
-
dacă-l invocă, apare. Eu mai risc o singură dată, acum. Zic că “prelucrătorul prin aschiere-porno” n-are cum să existe. Dacă îl văd, mâine-poimâine, prin ziare, pe bune că nu mai fac nici o glumă. Oricum, lucrurile evoluează atât de sordid încât deja nu-mi prea mai arde de glume d-astea... Luați un Colebil înainte să vă uitați la pozele de mai jos.
Mi-e rau! Pensionara-porno chiar exista! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21136_a_22461]
-
simple și aproape că nu contează foarte mult, pentru că adevăratele povești, asupra cărora autorul pare că nu mai are niciun control, sunt în capul lui Sebastian. Acolo, în mintea bărbatului care se apropie de 40, ratat pe toate planurile, realitatea sordidă se transformă într-un spectacol surprinzător și inteligent, care-l ajută, cum ar veni, pe el însuși să nu iasă din sală la jumătatea filmului propriei vieți. E ca și cum Mihai și-ar fi băgat, la un moment dat, personajul în
Melancolia, Sebastian și un câine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18440_a_19765]