281 matches
-
o voce feminină, foarte ascuțită și stăruitoare, care nu te lăsa să înțelegi dacă era vorba despre mici râsete neîntrerupte sau despre suspine. Am păstrat timp de câteva zile în suflet tonul acelui șuierat scurt, infinit de îndepărtat, acea imposibilă sosie a vocii tale, repede ștearsă de ciorovăielile unei chinezoaice. Șușotitul acela în care mi s-a părut că-ți recunosc glasul mi-a amintit de o seară de demult, în orașul care ardea dincolo de fereastra noastră, cu plasa ei pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-l Începeam pe al doilea, În timp ce am trecut de la poziția de elevă scundă de clasa a șaptea la cea de elevă Îngrijorător de Înaltă de a opta, la colegiu Capitolul Unsprezece s-a transformat dintr-un cercetător maniac Într-o sosie a lui John Lennon. Își cumpărase o motocicletă. Se apucase de meditație. Susținea că Înțelege Odiseea spațială: 2001, chiar și sfârșitul. Dar de-abia când Capitolul Unsprezece a coborât În subsol ca să joace ping-pong cu Milton am Înțeles ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
recite lucrările în public. Îi pândește ca un rechin să-i jecmănească. Bieții autori! Nu le e greu să ofere cadou o even tuală ediție ulterioară, care oricum nu le va aduce nici un ban. Iar de vor cădea în gheara Sosiilor, chiar că nu vor vedea nici o lețcaie. Suspină. Ce să-i faci dacă așa au decis juriștii? Ceea ce e scris pe papirus sau pergament aparține, conform legii, proprietarului foilor de papirus sau pergament, după cum o clădire preia condiția terenului pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru strădaniile lor. Pesemne că așa primiseră poruncă de la Sfatul Bătrânilor să se poarte cu ei. N-a sosit nici o veste de la seniorul Shiraishi sau de la seniorul Ishida? întrebă samuraiul nemaiputând îndura. Un slujbaș le răspunse cu răceală că nu sosie nici o veste și că nu era nevoie de o întrevedere cu acești seniori. În schimb, zise: Credem că e de prisos ca voi doi să vă mai întâlniți o vreme. Apoi le zise că așa poruncise Sfatul Bătrânilor. De ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a expirat, așa că nu mă mai Întind la băutură. Îți spun povestea lui Subotin și mă duc. Aceasta ca să te fac să scapi de obsesii și să nu-ți mai faci probleme când Îți apare În față Ippolit sau o sosie a lui. Mașa nu Înțelese cuvântul sosie, dar ca să nu-l mai Întrerupă pe oaspete Întrebându-l vrute și nevrute, tăcu. Aprinzându-și o țigară dintr-un pachet abia-nceput, Extraterestrul zise: - Cu ceva timp În urmă am lucrat ca reporter pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la băutură. Îți spun povestea lui Subotin și mă duc. Aceasta ca să te fac să scapi de obsesii și să nu-ți mai faci probleme când Îți apare În față Ippolit sau o sosie a lui. Mașa nu Înțelese cuvântul sosie, dar ca să nu-l mai Întrerupă pe oaspete Întrebându-l vrute și nevrute, tăcu. Aprinzându-și o țigară dintr-un pachet abia-nceput, Extraterestrul zise: - Cu ceva timp În urmă am lucrat ca reporter pe probleme juridice la un cotidian din est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cioc, berzele le duceau de pe un acoperiș pe altul, așezându-se pe hornuri, pe cupole. În curând, tot satul era Învâluit În vâlvătăi. Extraterestrul, urmat de șleahta lui ciudată, cântând din fluier, Înainta pe mijlocul uliței. Din fiecare casă ieșeau sosiile lui și i se alăturau din mers, strângându-se Încet-Încet În trupul său, care la fiecare pas creștea, luând proporții uriașe. Învăluită Într-un nor de fum, Mașa stătea În mijlocul curții, privind cum oaspetele ei, urmat de toți ceilalți, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din Dublin. Când vedete din showbiz se înființau în oraș, responsabilitatea ei era să le ofere orice ar fi dorit, de la numărul de telefon al lui Bono sau pe cineva care să le însoțească la cumpărături după program până la o sosie care să distragă atenția presei. Nimeni, mai ales Jacqui, n-ar fi putut să spună cum se întâmplase asta - nu avea nici o calificare deosebită, singurele ei atuuri erau că avea o fire vorbăreață, practică și nu se lăsa impresionată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
știa și că el era complet neînarmat. — Vino, Născut-din-Moarte, spunea batjocoritor vocea Axonei. Nu vrei să-l înfrunți pe apărătorul meu? Se spune că ești un mare războinic. Vino. Vultur-în-Zbor a oftat și a înaintat încet. Miza pe faptul că sosia lui se va comporta așa cum s-ar fi comportat și el într-o astfel de situație și va folosi toporul indian înainte de a ajunge la simplitatea puștii. întotdeauna se simțise mai la largul lui cu armele care puteau fi aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu speculații. S-ar fi putut gândi: de unde a răsărit și ăsta după atâta timp? Nu l-ar fi observat până acum? Dar nimic din toate astea nu mai conta. Avea o armă, ceea ce schimba natura înfruntării. Probabil că acum sosia lui avea să aleagă siguranța și să folosească pușca. Avea deci la dispoziție doar câteva secunde, scurta „surpriză“ pe care o va trăi adversarul său când va vedea neobișnuitul obiect. Vultur-în-Zbor a aruncat osul cu o singură mișcare fluidă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mea e atât de asemănătoare cu a lui, zise Vultur-în-Zbor, de ce Prepelicarul nu mi-a spus-o? Ar fi putut pomeni de asta... Pe atunci eram apropiați. — Grimus este un maestru al deghizării, spuse Liv. Fii sigur de asta, sărmană sosie prostănacă! Fața ta a fost cea care l-a fascinat. Dar s-a ales cu Prepelicarul. Un râs crud. în timp ce gândurile i se învălmășeau, Vultur-în-Zbor își dori să vadă chipul din spatele vălului. Și încă ceva, spuse Liv. Grimus este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atâtea ori la Corso. Inginerul nu era Însă nici ciung, nu avea nici capul ras și nici nu se ocupa cu ginecologia. Domeniul său de acțiune era asfaltul. „O fi vreun frate sau vreun văr sau vreo rudă Îndepărtată... Vreo sosie... Par clădiți din același aluat”, Își spuse medicul. Noimann se gândi să se Împotrivească, dar curiozitatea Îl făcu să ia o atitudine indiferentă... În fond, ce avea să se Întâmple? O să-l caute În fund? Agitându-și ciotul În aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din gaura aflată În talpa sa bolnavă nu se mai terminau. Privind podeaua pe care se Înșira acum acest șarpe de tifon, Noimann exclamă: „Nici nu-ți Închipui cât material poate să Încapă Într-o gaură infimă...” „Observația dumneavoastră”, răspunse sosia lui Satanovski, „e În general corectă. Într-o gaură infimă Încape o cantitate imensă de materie... În ceea ce privește gaura din talpa dumneavoastră, aș putea spune că nu e chiar infimă... Iar fetusul ce s-a adăpostit În ea avea veleități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
uitând pentru o clipă de sulul de tifon, acoperit cu inscripții ciudate, pe care Îl ținea În mâini. „A sosit clipa”, exclamă el, pornind În urma arătării. Cămașa de noapte făcu un ocol deasupra mesei Încărcate cu tot felul de platouri. Sosia lui Satanovski, abandonând sulul de feșe pe podea, Își agita mâinile În aer. Din ciotul său țâșni o tijă prevăzută la capăt cu un fel de clește. Cămașa, prinsă parcă de niște fire nevăzute, se ondula, plutind peste platouri. Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
oamenii-mâini, nici oameni picior, nici femeia-ușă nu-și vor da seama că Oliver lipsește din salon. Aruncând o privire spre mijlocul Încăperii, Îl vor vedea stând, ca de obicei, liniștit pe taburetul său. Salutându-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze și de pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
detaliile de la autopsia rapidă a cadavrului, întreprinsă de el pe lespedea morgii, mărite de milioane de ori. O mașină coti tocmai atunci în fața lui. Îl trecu un fior și văzu un șir de imagini amestecate cu saxofonistul alto, Coleman,și sosia lui din filmul cu Karen, Tim. Când îi atrase atenția Omului Cameră că ar trebui să-i vadă și pe trecători, ei îi apărură ca niște siluete grotești. Nu era în regulă. Îi trebuiră multe secunde ca să se calmeze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
livrat pentru marele juriu. Trei bărbați stăteau în picioare, ținând în mâini pahare cu băutură: un tip cu o fizionomie semitică, în costum de tweed, un altul mai mititel, într-un jerseu de tenis și pantofi albi de tenis, și sosia portretului robot ce-l reprezenta pe EL - bărbat cu păr argintiu, de vreo cincizeci de ani, trecând cu cel puțin trei centimetri peste un metru optzeci și la fel de suplu ca Mal Considine, dar de zece ori mai chipeș. Danny se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârșit, în fața lui, se lăfăia o sosie reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun. Așteptând sosirea ultimului participant se concentră asupra hologramei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
unei astfel de izbucniri dezlănțuite de furie în spațiul restrâns al unui birou și întregul trup mi s-a încordat atunci când ușa sălii de conferințe s-a deschis brusc. Înăuntru a intrat o femeie superbă, calmă și perfect echilibrată, o sosie a Isabellei Rossellini, dar cu păr blond, de culoarea aurului vechi și cu ochi verzi, migdalați. — Claire? m-a întrebat ea cu un zâmbet captivant, strângându-mi mâna cu fermitate. Vivian Grant. Asta era Vivian Grant? Din tot ce auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ai ce face, nu poți forța roata norocului. Ba poți, uite că poți... perseverezi. Până și Marele Nevăzut se plictisește, cedează, doar e facut după chipul și asemănarea noastră, așa scrie în Cartea Cărților noastre de identitate. Iar celălalt, Răufăcătorul, sosia, cu care împarte jocul, Înalt Prea Păcătoșenia Sa, geamănul, bastardul, seamănă și el cu biata noastră făptură. Așa că: încă și încă o dată, o mie de ori, forțăm norocul, nenorocul? Da, Cușa Octavian, va livra adevărul! Martorul potrivit pentru crima încâlcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ceva vreme. Stai numai să-i zic lui Darren. Sper că polițiștii n-au chinuit-o prea tare pe Naomi, am aruncat eu momeala, simțind că meritam la rândul meu niște informații. — Cum adică? În spatele nostru se Învârteau niște sosii de-ale lui Kurt Cobain, vrând să ajungă mai aproape de cojoace. Ne-am dat la o parte, ca să le facem loc. Nu părea genul care să fie deranjat de puțină eau de oaie. Îmi făceam griji că Întreruperea asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Exii anonimi Prolog Fantoma lui Patrick mi s-a arătat pentru prima oară acum câteva săptămâni. Sau, mai exact, sosia lui, deoarece Patrick este viu și nevătămat. Oricum, acesta e aspectul cel mai puțin important al problemei. Pentru mine el nu mai există, căci a dispărut definitiv din viața mea și mi-a lăsat doar suferința și un sentiment dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nou receptorul: Suzy, sună tu la Customer Service. Ăă? da, ăia cu deservire non-stop. Așa, așa. Dă-le tu semnalmentele mele și roagă-i să trimită unul care să-mi semene în jur de orele 24 la nevastă-mea. O sosie, da. Vezi, spune-le că săptămâna asta mi-am lăsat cioc și am folosit Malizia verde. Chiar Saab mi l-a cumpărat. Hai, merçi, ești drăguță. Stai! stai! Aoleu, era să uit! Mâine la prânz, să trimită încă unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întoarsă. C XXXVII Lăsase neatins dezastrul de dimineață. De altfel nu mai avea încredere nici în poza aia. Putea fi o făcătură. Mai știi? Poate că Leo fusese chel, cu o cicatrice pe frunte. La fel de bine putea să fi devenit sosia vreunui bancher care se lăfăia pe undeva prin Baleare, în timp ce el trudea într-un birou de sticlă, la cravată roșie și cămașă albastră, cu sinusurile înfundate de la aerul condiționat. Ar fi putut să încerce să-l dibuiască pe Leo cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Învingătorul ia și papă toți firfiricii! Iar Bossulică, rămâne cu fata! Cu femeia publică! Cu femeia-femeilor! Cu draga lui! Cu Cocuța-puicuța, băi! Nici o poveste n-a fost mai de jale, Decât povestea Bossului și a Prințesei sale!" Lancelot de la mahala! Sosia lui Tristan de la Belvedere! Othelo de pe Titanic! Hei-hei! A ta e, Bossule! A ta! A ta! A ta! Numai a ta! Da-da-da-daaa! Dumnezeu nu există! Nu există! Nu existăăă...!! zbiară și Vierme din senin, isteric. Arză-o-ar focu' s-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]