324 matches
-
existențiale în lucrarea mântuirii lui, din cauză că o scoatere în evidență a prorpiei lui contribuții, are în ea direct pericolul alunecării lui în simțăminte egocentrice și mândre. În același timp, însă, spre localizarea lui psihologică-duhovnicească, omul patristic învață și proclamă adevărul soteriologic valabil în mod obiectiv, că dacă creștinul nu se luptă „până la sânge” („dă sânge și ia duh”) nu se poate mântui numai cu tainele Bisericii și ținerea exteriaoră, formalistă a tipurilor vieții religioase. În acest sens Sfântul Maxim va nota
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354190_a_355519]
-
om are numai iluziile că vrea să se mântuiască. De acum în colo, se luptă cu iluziile mânturii lui. Acest fapt de a avea voința mântuirii „fără însă de a dori într-adevăr” constituie o provocare puternică a autoconștiinței noastre soteriologice! Este posibil să avem convingerea că vrem să ne mântuim și totuși, în realitate, să nu avem o astfel de voință? După Sfântul Maxim e posibil ca voința sau intenția noastră pentru mântuirea în Iisus Hristos, să nu fie întotdeauna
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354190_a_355519]
-
Charon bonom, care permite și acceptă să se treacă, reversibil, peste linia Styxului („peste linia ei” - linia-coardă de SĂRIT : este saltul peste interdicțiile ulterioare căderii omului - dar și pascalul „leagăn al lui Iuda”, cu funcție atât exorcizatoare, cât și metanoică, soteriologic - transcendentalizantă!), să se intre în jocul rugăminților umano-metafizice, prin care să se îngăduie neîngăduitul: „plimbarea” (descendent-ascendentă!) prin timpurile ființei. „Adolescență. Mă mai uit, înainte de a sări coarda, / Peste linia ei. O găsesc și pe-o filă, într-un poem adolescentin
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
pentru că ea are prin excelență un caracter antropologic. Aceasta trebuie să fie funcția metafizicii, de a oferi soluții liniștitoare pentru totalitatea experienței noastre în legătură cu sensul existenței noastre și a tot ceea ce ne înconjoară. În acest sens, metafizica este o încercare soteriologică a celor care nu au reușit să se mântuiască prin trăirea sfințeniei. Astfel, ca teolog, propune imaginea creștinismului metafizic. El afirmă: „nu văd vreun interes al speculației metafizice, în afară de necesitatea aceasta de a ne găsi noi un loc în existență
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
de Harul lui Dumnezeu [47] . Ar fi foarte potrivit să vorbim de o morală teocentrică și teonomă (între teologii occidentali care s-au ocupat de această problemă îi pomenim pe: Neuhausler, Anspruch și Schurmann, „Eschatologie and Ethic”). Aspectele eshatologice și soteriologice ale divinității trebuie păstrate permanet în minte și în inimă. Orice referire sau trimitere este necesar a fi (de)săvârșită numai la Dumnezeu și în Dumnezeu, Care a venit să restaureze, să răscumpere și să mântuiască lumea odată pentru totdeauna
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
în acest studiu autorul prezintă importanța slujirii arhierești a Mântuitorului Iisus Hristos, legătura dintre Învierea Domnului și prezența Sa permanentă în Euharistie, valoarea și importanța Sfintei Euharistii ca Taină etc. Un subcapitol important al acestui studiu este cel consacrat caracterului soteriologic al Sfintei Euharistii din care desprindem faptul că scopul ultim și ținta finală a Jertfei Mântuitorului este dobândirea libertății și a eliberării omului. Un alt capitol important al lucrării este cel consacrat Epiclezei Euharistice, adică a rugăciunii de invocare a
STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359448_a_360777]
-
de viață pentru viața lumii. Pentru Sfântul Chiril, cuvintele Domnului „Acesta este trupul Meu” cuprind în sine întregul sens euharistic. În aceste vorbe „al meu” se regăsesc atât doctrina euharistică, cât și cea hristologică și nu în ultimul rând cea soteriologică. Cu alte cuvinte, Domnnul acceptă elementele nu numai ca o nouă formă de continuare a trupului Său, ci și ca o afirmare a aparteneței acestui trup la Euharistie. Adevărul este, pentru Sfântul Chiril, că acest trup se integrează în Logos
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
la rândul lor înduhovniciți și hristifacați , participând și dovedind o structură unitară a lumii, voită și rânduită de Dumnezeu care voiește „ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4) - reieșind de aici caracterul soteriologic și pnevmatic al Euharistiei. Omul este creat de Dumnezeu pentru a se bucura de viața comuniunii cu El, părăsind sinele său egoist și îngust, deschizându-se tot mai mult iubirii de Dumnezeu și de aproapele, care îl ridică la lumină
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
sonetele rostite întru slujirea Poesiei, în care se îmbină rafinamentul și erudiția, precum și desăvârșirea artistică a formei poetice, îl singularizează pe Theodor Răpan, impunându-l ca pe o voce lirică aparte!” (Nicoleta Milea) ● „La Theodor Răpan Sonetul devine principalul instrument soteriologic al umanitătii! - el conținând și Iubire-Armonie, dar și Puritatea Marianico-Hristică, Resurecțională, a Iubirii. Ceea ce-l face foarte român și uman pe acest sonetist de excepție este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
de Cântec ard stindarde mute,/Fântânile, sleite, îmi beau Clipa”) - și 4 - TIMPUL/NEMURIREA - de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a Artei Nemuritoare - și, evident, prin „preaplinul iubirii”, de sorginte divină, deci cu enorme valențe soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca-ntr-o capcană,/Zăpada nemuririi se afundă,/ Văpaie sunt! Văpaia naște undă:/ Ah, inimă, neprihănită rană!”). Sau: „Vai, Doamne, cât mai e până departe?/Azi , cum să-ngădui chinul ce-ntârzie/Regretul? Doar căința
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” - Tăcerea-ca-Mantră, ca Elixir Blagian, transfigurează Moartea, în MOARTE INIȚIATICĂ - și, iată cum SONETUL devine instrumentul soteriologic al INVIERII HRISTICE! Singura Glorie Regală, pe care THEODOR RĂPAN o admite: Gloria prin Cuvânt („Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/Și nici nu vreau să dau azi socoteală/ Spre a-nlumi nimicul, o himeră!”) - Logos-ul este singura Armă
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
Armoniile Paradisiace - „repară” relațiile Poetului cu Biblia, de data aceasta, pe linie neotestamentară!): „Nu stă-n Scriptură, dar, conform uzanței,/ Completul știe - întrebați și luna:/Un singur vinovat e, Tu, Femeie!” - cf. Sonetul CCLIII. Și, astfel SONETUL devine principalul instrument soteriologic al umanității! - el conținând și Iubire-Armonie, dar și Puritatea Marianico-Hristică, Resurecțională, a Iubirii: „Păzește-mă, am lira-n toropire,/Să strig, nu pot - sonetul meu răzbate!/ La miezul nopții facă-se dreptate:/ Sub praporii-nvierii fi-voi mire!” - cf. Sonetul
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul - sunt sublimate (în excelentul Sonet XVIII), prin Iubire Dionysiacă (cel puțin, așa este indicată de către autor ... ), în Albinele Hyblei Olimpiene[4], cele având funcție soteriologică și psihopompă (ca și Calul, care inițază întru „roata” Moarte-Înviere, prin intermediul Somnului/ Visare, „lavina de-ntuneric” - în: „înflorirea migdalui” marianico-hristic: „De vii la mine, potcovește-ți calul!/Cin' să mă tragă-n fugă azi pe roată?/ Lavină de-ntuneric, neaflată
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
și non-ipocrit, factorul anti-spiritual, al Căderii Adamice, „sexul”!) - prin acordarea, din nou, a lumii întregi, la Soteriologia Iubirii! SONETULUI i se restaurează, prin renascentiști, deci și prin Duhul renascentist al lui THEODOR RĂPAN - după moda/rețeta petrarchiană (binecuvântată Terapie!), valențele soteriologice, prin Magia Armonică, dar și prin aceea a Rigorii-Logos - dar, mai ales, prin SIMBOLISTICA (direct cosmico-divină!) RESURECȚIONALĂ, a cifrei 12: 4 X 3 încifrează, de fapt, semnificația adâncă a reîmpăcării Dumnezeului-Demiurg, cu Omul, a Pământului (4) cu Cerul (3). și
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
către Mântuirea pneumatică: Eminescu, dacă va fi cunoscut teoria valentiniană, se pare că a considerat-o mult prea sofisticată, ne-ortodoxă - și a intuit că este sacrificată, astfel, Măreția - întrerupe (cf. II-356-357 - Geniu pustiu) sistemul, prin întreruperea discursului despre soluția soteriologică, al lui Toma Nour (Toma Nour fiind metafora soluțiilor soteriologice oculte, în-văluite ținând de esență, existente în mijlocul Vârtejurilor înșelăciunilor și vehemențelor, sentimentale și istorice): “Întunericul din jurul meu era metafora acelui nume: Toma Nour” (II-358). Împotriva gnosticilor, Eminescu socotește somnul ca
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
se pare că a considerat-o mult prea sofisticată, ne-ortodoxă - și a intuit că este sacrificată, astfel, Măreția - întrerupe (cf. II-356-357 - Geniu pustiu) sistemul, prin întreruperea discursului despre soluția soteriologică, al lui Toma Nour (Toma Nour fiind metafora soluțiilor soteriologice oculte, în-văluite ținând de esență, existente în mijlocul Vârtejurilor înșelăciunilor și vehemențelor, sentimentale și istorice): “Întunericul din jurul meu era metafora acelui nume: Toma Nour” (II-358). Împotriva gnosticilor, Eminescu socotește somnul ca trezire în interior a Sinelui (“Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
cuplu cătaților-regăsiți devine cuplul copiilor “cu plete lungi, bălaie” - ei înșiși devin proprii lor copii, pentru a evita creația multiplicatoare, prin care se blochează mântuirea b) asceza Luceafărului-Hyperion, prin autoblocare în cercul de sus al Spiralei-Arbore, este o altă cale soteriologică: între cercurile spiralei nu există contactul procreator, ci continuitatea mistică, pentru revenirea în Principiul Suprem (de care vorbește Valentin Gnosticul). Mani Gnosticul (cf. Mircea Eliade, op. cit.) vorbește de Statuia care se va înălța la Cer, după purificarea, prin incendiu (foc
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Anadyomene” cu “marmura-i cu ochii negri” - Zeițe-cerboaice), dovedește că Eminescu vede în Femeie înglobarea daimonului jertfit-chinuit spre demiurgie, complementaritate funcțională a lui Hristos (Maria-Hristos, în esoterism: Lună-Soare), care mântuie de materie, prin neliniștea misterioasă și mereu dureroasă, în sensul soteriologic (“Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor” I-121) - mântuie ultimele particule de Lumină. Statuia-Femeie, la Eminescu, poate ajunge să personifice Lumina-Spirit, definitiv separată de Materia-Haos-Întuneric (I-92: “O, vis ferice de iubire, / Mireasă blândă din povești (...) Cât
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
lui pentru virtuțile, împlinirile lui duhovnicești în lupta vieții evanghelice. Așadar, „fericiți cei săraci cu duhul” sunt acei care nu cunosc și nu au nimic chiar dacă și cunosc și au. 3. Așadar, „De voia noastră depinde mântuirea noastră” Acest principiu soteriologic și eshatologic fundamental al vieții patristice ortodoxe, este formulat de Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca concluzie finală a îndemnurilor lui pentru practica adevărurilor evanghelice ce se referă la relațiile interpersonale, în spiritul reciprocității iubirii, a îndelungii - răbdări, a iertării păcatelor și
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
principal al mântuirii, în principal pentru motive de protejare a lui de microbul aducător de moarte al vanității și slavei deșarte, între trăirea personală a lucrării mântutirii și a încredințării mânturii obiective, prin revelarea adevărului în Iisus Hristos, a principiului soteriologic, conform căruia, mântuirea e rezultatul sinergiei factorului dumnezeiesc și omenesc. Astfel, omul patristic, privind mântuirea sa, se odihnește trăitor în principiul mântuitor „absolut”, că numai Dumnezeu îl salvează și mântuiește[53], după harul și bunăvoința Lui. În acest fel el
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
existențiale în lucrarea mântuirii lui, din cauză că o scoatere în evidență a prorpiei lui contribuții, are în ea direct pericolul alunecării lui în simțăminte egocentrice și mândre. În același timp, însă, spre localizarea lui psihologică-duhovnicească, omul patristic învață și proclamă adevărul soteriologic valabil în mod obiectiv, că dacă creștinul nu se luptă „până la sânge” („dă sânge și ia duh”) nu se poate mântui numai cu tainele Bisericii și ținerea exteriaoră, formalistă a tipurilor vieții religioase. În acest sens Sfântul Maxim va nota
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
om are numai iluziile că vrea să se mântuiască. De acum în colo, se luptă cu iluziile mânturii lui. Acest fapt de a avea voința mântuirii „fără însă de a dori într-adevăr” constituie o provocare puternică a autoconștiinței noastre soteriologice! Este posibil să avem convingerea că vrem să ne mântuim și totuși, în realitate, să nu avem o astfel de voință? După Sfântul Maxim e posibil ca voința sau intenția noastră pentru mântuirea în Iisus Hristos, să nu fie întotdeauna
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
poalele Muntelui Sinai atestă limpede interesul față de taina Schimbării la Față din partea monahismului contemplativ de tip isihast, a cărui primă codificare este faimoasa Scară a Sfântului Ioan Scărarul († 670). Într-adevăr, în spiritualitatea răsăriteană aprofundările clasice ale semnificațiilor multiple — teofanice, soteriologice și eshatologice — incluse în episodul evanghelic al Schimbării la Față aparțin principalilor reprezentanți ai tradiției monahale din două zone și epoci istorice distincte, situate la extremitățile geografice și cronologice ale lumii bizantine: pe de o parte, din Palestina secolelor VII-VIII
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
și cea tipiconală decât receptarea Harului Divin!... 6. - Este lumea bisericească contemporană suficient de conștientă de valoarea și supremația acestei Sfinte Taine, care nu abordează o simplă practică liturgică ci pe ea se sprijină, de fapt, toată viața noastră eclesiologică, soteriologică și, îndeosebi, cea eshatologică?!... - Este deplin corigentă din păcate, de la A la Z, de la Ortodoxie la Catolicism și de la Α la Ω!... 7. - Avem noi, astăzi, bine structurată și articulată o teologie a Sfintelor Taine și, în special, a Sfintei
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA ŞAPTE ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1587 din 06 mai [Corola-blog/BlogPost/344069_a_345398]
-
îl blasfemiază pe Dumnezeu (iată o latură și o consecință a secularizării) și, prin aceasta, își tăgăduiește mântuirea ca om (pentru că, fără Iisus Hristos, nu există nici om în adevăratul sens al cuvântului, nici mântuire - ieșind aici în evidență, aspectul soteriologic și eshatologic al vieții persoanei). Potrivit acestui principiu putem zice că istoria întreagă a umanității, și a fiecăruia dintre noi, este deja anticipată, judecată și manifestată, mai puțin prin faptele noastre personale, cât mai degrabă prin Crucea și atitudinea noastră
DESPRE OMUL DE AZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE HRISTOS, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379341_a_380670]