2,284 matches
-
Titlul: (a) Mullah, (b) Hadji. Data nașterii: cu aproximație 1958. Locul nașterii: Kandahar, Afganistan. Naționalitatea: afgană. Alte informații: (a) prim deputat în Consiliul de Miniștri (regimul taliban), (b) în cadrul facțiunii Malwhavi Khaalis, una din cele șapte facțiuni ale Jihadului împotriva Sovietelor, (c) absolvent al unei madrrassa în Queta, Pakistan, (d) un apropiat asociat al lui Mullah Omar. 38. Următoarele date "Khalil Jarraya (cunoscut și ca (a) Khalil Yarraya, (b) Ben Narvan Abdel Aziz, (c) Amro, (d) Omar, (e) Amrou, (f) Amr
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181168_a_182497]
-
Demonstrațiile din 14 aprilie 1978 din Tbilisi, capitala RSS Gruzine, au fost o reacție la tentativa guvernului sovietic de a schimba statutul constituțional al limbii georgiene autohtone. După adoptarea unei noi constituții în octombrie 1977, Sovietul Suprem al RSS Gruzine a propus o nouă constituție a republicii prin care, spre deosebire de cea din 1936, georgiana nu mai era declarată limbă de stat. Au urmat mai multe acțiuni de protest, iar liderul comunist Eduard Șevardnadze a negociat cu
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
rămânea liniștită, în RSS Gruzină (și, puțin, și în RSS Armeană) evenimentele au evoluat într-o manieră neașteptat de dramatică. În toată Georgia au izbucnit demonstrații, ajungând la un punct culminant în Tbilisi la 14 aprilie 1978, ziua în care Sovietul Suprem al RSS Gruzine s-a întrunit pentru a ratifica noua lege. Circa 20.000 de oameni, în principal studenți, au ieșit în stradă. Mai mulți intelectuali, inclusiv respectatul lingvist octogenar Akaki Shanidze, au scris petiții împotriva modificării articolului 75
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei. Kremlinul este, de asemenea, și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul. Ambele camere ale parlamentului rus (Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse) funcționează și ele în Moscova. Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă, care include patru aeroporturi internaționale, nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume, Metroul din Moscova, al
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
(în ) (n. 14/27 mai 1915 - d. 21 aprilie 1980) a fost un activist de partid și om politic din RSS Moldovenească, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească (1963-1980). s-a născut în satul Lipețchi din gubernia Herson, (astăzi în raionul Bârzula, regiunea Odesa, Ucraina), într-o familie de țărani. A absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Institutului Pedagogic din Tiraspol (1939), apoi
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
II-IV ale PCM a fost ales membru supleant al Comitetului Central, apoi la Congresele V-VII, IX-XIII ale PCM, membru titular al CC. În anul 1962 este numit președinte al Comitetului de stat pentru coordonarea lucrărilor de cercetări științifice al Sovietului de Miniștri al RSSM. După ce în perioada ianuarie - aprilie 1963 îndeplinește funcția de locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM, Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
ale PCM, membru titular al CC. În anul 1962 este numit președinte al Comitetului de stat pentru coordonarea lucrărilor de cercetări științifice al Sovietului de Miniștri al RSSM. După ce în perioada ianuarie - aprilie 1963 îndeplinește funcția de locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM, Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină obținerea postului de
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
științifice al Sovietului de Miniștri al RSSM. După ce în perioada ianuarie - aprilie 1963 îndeplinește funcția de locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM, Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină obținerea postului de locțiitor al Președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (din august 1966). Odată cu numirea sa în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină obținerea postului de locțiitor al Președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (din august 1966). Odată cu numirea sa în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, începând din 12 aprilie 1963 Kiril Iliașenko devine și membru al Biroului CC al PCM (între anii 1962-1966 Prezidiul CC al
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină obținerea postului de locțiitor al Președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (din august 1966). Odată cu numirea sa în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, începând din 12 aprilie 1963 Kiril Iliașenko devine și membru al Biroului CC al PCM (între anii 1962-1966 Prezidiul CC al PCM). La Congresul al XXIII-lea al PCUS a fost ales membru al Comisiei centrale de
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
ales membru al Comisiei centrale de revizie (8 aprilie 1966 - 30 martie 1971), iar la Congresul XXIV (1971) și XXV (1976) - membru supleant al CC al PCUS (9 aprilie 1971 - 21 aprilie 1980). De asemenea, a fost și deputat al Sovietului Suprem al URSS (în legislaturile 7 și 8) și deputat al Sovietului Suprem al RSSM (în legislaturile 4-9, din 1955). În semn de prețuire a activității desfășurate pe plan politic, a fost distins cu Ordinul Lenin, două ordine Steagul Roșu
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
1971), iar la Congresul XXIV (1971) și XXV (1976) - membru supleant al CC al PCUS (9 aprilie 1971 - 21 aprilie 1980). De asemenea, a fost și deputat al Sovietului Suprem al URSS (în legislaturile 7 și 8) și deputat al Sovietului Suprem al RSSM (în legislaturile 4-9, din 1955). În semn de prețuire a activității desfășurate pe plan politic, a fost distins cu Ordinul Lenin, două ordine Steagul Roșu al Muncii și ordinul „Insigna de onoare”. Kiril Iliașenko a încetat din
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În toamna anului 1940, Comitetul Executiv Raional Volontirovca din RRS Moldovenească a inițiat un demers către Sovietul Suprem al URSS, de trecere a satului Manja în componența RSS Moldovenească, deoarece populația sa este formată din moldoveni și el se află în apropiere de frontiera interunională. În mai 1941, Sovietul Suprem al URSS a respins demersul "„privind trecerea
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
din RRS Moldovenească a inițiat un demers către Sovietul Suprem al URSS, de trecere a satului Manja în componența RSS Moldovenească, deoarece populația sa este formată din moldoveni și el se află în apropiere de frontiera interunională. În mai 1941, Sovietul Suprem al URSS a respins demersul "„privind trecerea satului Manja din raionul Starocazacie, RSSU, în raionul Volontirovca, RSSM, deoarece depărtarea acestui sat de centrul raional Volontirovca nu poate servi drept temei pentru trecerea lui dintr-o republică în alta" . În
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
ianuarie 1905, în urma incidentului cunoscut ca "Duminica însângerată", în timpul căruia cazacii au deschis focul asupra unor demonstranți pașnici conduși de părintele Gheorghi Gapon ucigând numeroase persoane în fața Palatului de Iarnă din Sankt Peterburg, s-a declanșat revoluția rusă din 1905. Soviete muncitorilor au fost înființate în cele mai multe orașe, aceste organe colective de conducere ocupându-se de organizarea activităților revoluționare. Mișcările de protest au paralizat țara. În octombrie 1905, țarul Nicolae al II-lea a fost de acord fără nici o tragere de
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
regimul, iar armata a trecut deschis de partea protestatarilor. Câteva zile mai târziu a fost numit de către Dumă un guvern provizoriu condus de Prințul Lvov. A doua zi, țarul a abdicat. În acest timp, socialiștii din Petrograd au format un "soviet" (consiliu) al deputaților muncitorilor și soldaților ca să se înzestreze cu puterea de care duceau lipsă în Dumă. În iulie, primul-ministru al guvernului provizoriu a demisionat și a fost înlocuit de Alexandr Kerenski, care era un politician mult mai progresist decât
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Dumă. În iulie, primul-ministru al guvernului provizoriu a demisionat și a fost înlocuit de Alexandr Kerenski, care era un politician mult mai progresist decât predecesorul său, dar insuficient de radical, după părerea bolșevicilor. În timp ce guvernul provizoriu bătea pasul pe loc, sovietul marxist din capitală își înmulțea organizațiile, înființând noi soviete locale în toată țara. În acest timp, Kerenski a făcut greșeala fatală de a angaja Rusia în continuare în luptele războiului mondial, o hotărâre extrem de nepopulară în rândurile mulțimii sătulă de
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
și a fost înlocuit de Alexandr Kerenski, care era un politician mult mai progresist decât predecesorul său, dar insuficient de radical, după părerea bolșevicilor. În timp ce guvernul provizoriu bătea pasul pe loc, sovietul marxist din capitală își înmulțea organizațiile, înființând noi soviete locale în toată țara. În acest timp, Kerenski a făcut greșeala fatală de a angaja Rusia în continuare în luptele războiului mondial, o hotărâre extrem de nepopulară în rândurile mulțimii sătulă de privațiuni. Lenin s-a reîntors în Rusia din exilul
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
politice să facă Rusia să înceteze lupta. Când trenul cu care se deplasase Lenin a intrat în gară, o mulțime de mii de țărani, muncitori și soldați l-a întâmpinat cu entuziasm pe liderul bolșevic. După numeroase lupte de culise, sovietele au reușit să preia controlul guvernului în noiembrie 1917, Kerenski și miniștrii guvernului său moderat fiind alungați în exil, tot acest șir de fapte rămânând în istorie ca Revoluția din Octombrie. Când parlamentul, în ședința din ianuarie 1918, a refuzat
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
corespundea în mare cu teritoriile fostului imperiu tarist. La început, uniunea a avut patru republici constitutive: RSFS Rusă, RSS Ucrainiană, RSS Bielorusă și RSFS Transcaucaziană. Constituția adoptată în 1927 stabilea un sistem "federal" de guvernare bazat pe o serie de soviete sătești, orășenești și regionale. Acest sistem piramidal avea în vârf Congresul Unional al Sovietelor. Deși se părea că acest congres al sovietelor deținea puterea suverană în stat, această adunare era sub controlul partidului comunist, care la rândul lui era controlat
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
republici constitutive: RSFS Rusă, RSS Ucrainiană, RSS Bielorusă și RSFS Transcaucaziană. Constituția adoptată în 1927 stabilea un sistem "federal" de guvernare bazat pe o serie de soviete sătești, orășenești și regionale. Acest sistem piramidal avea în vârf Congresul Unional al Sovietelor. Deși se părea că acest congres al sovietelor deținea puterea suverană în stat, această adunare era sub controlul partidului comunist, care la rândul lui era controlat de Biroul Politic al CC al PCUS. Capitala a fost mutată la Moscova, atât
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
și RSFS Transcaucaziană. Constituția adoptată în 1927 stabilea un sistem "federal" de guvernare bazat pe o serie de soviete sătești, orășenești și regionale. Acest sistem piramidal avea în vârf Congresul Unional al Sovietelor. Deși se părea că acest congres al sovietelor deținea puterea suverană în stat, această adunare era sub controlul partidului comunist, care la rândul lui era controlat de Biroul Politic al CC al PCUS. Capitala a fost mutată la Moscova, atât din considerente de securitate cât și pentru a
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
de o platformă politică alternativă pentru a-l învinge pe Gorbaciov. Acestă platformă politică antigorbaciovistă a fost una a naționalismului rusesc și a democratizării. Printr-o remarcabilă întorsătură a sorților politici, Elțîn a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Sovietului Suprem al Rusiei în mai 1990, devenind astfel primul președinte ales al țării. În urmmătoarele luni au fost aprobate o serie de legi care dădeau prioritate legilor Rusiei în fața celor ale Uniunii și care stabileau cedarea numai a unei treimi
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
ea a recoltat în medie la hectar cîte 45 centnere de grîu, 61 centnere grăunțe de porumb și 22 centnere semințe de floarea soarelui. Ea a fost decorată cu două ordine "Lenin", de două ori a fost aleasă deputat în Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Veniamin Apostol - (15 august 1938-2000), artist al poporului, fost rector al Institutului de Arte "G.Musicescu" din Chișinău. A absolvit Școala republicană de cultură din Soroca, Institutul de Arte "G.Musicescu" din Chișinău și
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
cetățenie sovietică. A reușit să scape de epurărilor staliniste cărora le-a căzut victimă o parte din conducerea Partidului Comunist din România, inclusiv activiștii maghiari Imre Aladár, Elek Köblös și alții cu care fusese în legătură. A devenit deputat în Sovietul Suprem al RSS Ucrainene (1940-1944) și viceprimar de Cernăuți, sprijinind în această calitate deportările de români și de persoane calificate drept ostile regimului comunist din Bucovina și fiind recompensat de sovietici cu gradul de maior în Armata Roșie. A participat
Vasile Luca () [Corola-website/Science/304559_a_305888]