220 matches
-
nu se putea programa și mai ales nu se poate manifesta atât de dezordonat. Concluzia: că l-a programat cineva care nu se pricepe. Radu: Sau a vrut să-l strice. ML: Să-l strice?! Gigel: (care apare din asunzătoare spășit) Eu, eu am vrut să...Dar nu să... Radu: Gigel?! Ce cauți tu aici?ML, este Gigel, fratele meu. ML: Ascultă piciule, dacă nu-mi spui ce cauți aici, te urechesc de-o să-ți crească ca la magar. Gigel: Am
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ca o lovitură de cârpă umedă. „Gata, gata, am obosit!” își zise samuraiul în sinea lui. Încăpățânați nu erau Ichisuke și Daisuke, ci el însuși. — Yozō, strigă el încet. Trei umbre cenușii se întoarseră înspre el și își plecară capetele spășite. De ajuns cu mustrările! E de înțeles că lui Ichisuke și Daisuke le e dor de casă. La fel de dor îmi e și mie. În ultima vreme nu visez decât valea noastră... Yozō, să știi că și eu, și senior Tanaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
biroul administratorului, un bătrânel care abia își târâia picioarele, dar cu o nevastă trăsnet de frumoasă, de care noi ne bucuram sincer totdeauna când o vedeam, nu ca alții mai puțin simțitori, numai atunci când o și atingeau... Ne-am prezentat spășiți, sperând într-o minune și după ce s-a dat telefon tovarășei directoare, s-a dovedit că minunea într-adevăr durează doar trei zile, exact cât avea să dureze și eliminarea noastră, la care se adăuga ca bonus eliberarea capului nostru
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
simt la fel... Între Mașa-ou și Mașa-tu și Mașa-eu nu-i acum nici o deosebire. Întreabă-le și ai să te convingi..., râse Extraterestrul. Privește la această Mașă, crezi că n-a simțit nimic? Întrebă el, făcând semne spre capul spășit al celei de-a treia Mașe ce foia sub coada Evlampiei... Acum cred c-ai să Înțelegi mai bine ce Înseamnă trinitatea“, adăugă el, pufnind din nou În râs. „Există o Mașă-tu?“, exclamă femeia. „Păi, jubilă Extraterestrul, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să-i șocheze pe tovarășii săi de beție, Își Întrebă consoarta: „Ai putea să-mi spui, drăguță (Ippolit accentuă cuvântul «drăguță», care sună destul de fals În gura lui), cui aparține acest praf?“ „E un praf cosmic“, răspunse cu un aer spășit consoarta. „Praf cosmic, praf cosmic, repetă Subotin, dar al cui a fost? Presupun că a fost al cuiva, zise el, abordând o figură meditativă. Că doar n-a apărut din nicăieri...“ „Al tău, al cui altuia să fie, drăguțule, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
categoric solicitarea ta, zise inspectorul sanitar șef. — Da, spuse și perceptorul districtual, care continua să se gândească la zicale. Numai că, la finalul zilei, când își dădură seama a că nu elaboraseră nici un plan funcțional, coduseră înapoi spre casă oarecum spășiți. Șeful poliției îi aduse Colectorului Districtual vestea că maimuțele fuseseră în altă expediție și făcuseră un raid prin dulapurile fostului Judecător Districtual. Luaseră cinci sticle de whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tocmai Media, dintre toate feteleă Dispărută, dar unde? Să-i fi urmat pe Virgil și Vultur-în-Zbor. Dar cât de departe? Și i-au cerut-o ei? Au vrut ca ea să vină cu ei? Și se va mai întoarce oare, spășită, târându-se și cerând iertare? Iocasta ar fi vrut să creadă că da, dar și-a amintit și ea de Liv; și a știut că Media nu se va mai întoarcedecât dacă n-avea încotro, numai dacă nu va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din când în când, ne mai trimitem câte o felicitare.“ Matvei s-a ridicat brusc. A dat să o zbughească spre ieșire. L-am prins de haină. „N-am bani, Matvei. Ai spus că faci tu cinste.“ S-a întors spășit. „Iartă-mă, frate Simioane. Am uitat. Am văzut că s-a făcut două și înseamnă că s-a deschis la ambasadă. Mă grăbesc, zău.“ A plătit și am pornit spre stația autobuzelor de la cofetăria „Scala“. Mergea grăbit, parcă voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Era primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întărea nimicul într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text, se retrage, amânându-și pentru altă dată clipa izbânzii depline. Știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să zicem, mi-aș schimba numele...” „Da”, făcu Bikinski. „Dacă mi-aș schimba numele, ați accepta?” Pictorul stătu În cumpănă. „Poate că aș accepta”, zise el. „Vedeți că putem să ne Înțelegem”, spuse Satanovski. Și apoi inginerul, luând o figură spășită, Începu să le povestească tuturor celor de la masă câte probleme Îi creează numele. „Am parte numai de belele din pricina lui. Chiar și la slujbă am fost avansat destul de greu, tocmai din cauza asta. Toți mă privesc cu suspiciune. Aa, Satanovski, ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl atenționă: „O femeie este o femelă plus o rochie... Dă-i rochia jos și Își va da și pielea peste cap, numai ca să se simtă cât mai În largul ei...”. Noimann-penitentul, ridicându-și capul din podea, cu o figură spășită, spuse: „Totul până la piele...”. „Și totuși, femeile Își imaginează propria piele ca pe o a doua fustă... De aceea au tendința de a o scoate-n grabă și a o arunca sub pat... Aruncă o privire acolo și vei găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai mult nervii. Iar plecarea ta a răvășit-o cu totul. Nu poate accepta că ar avea vreo vină În tot ce s-a Întâmplat cu viața ei. Pentru ea continui să fii vinovat și, fără Îndoială, te vei Întoarce, spășit, căci tatăl tău nu poate să-ți ofere altceva decât aventură, lupte, pericole, și, firește, o avere inferioară celei deținută de familia Frassetti. Aceasta este viziunea ei, iar deocamdată n-am Încercat să i-o schimb. Bănuiesc că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimicnicie - se adună, se-nchină laolată și audiază pasaje din cărțile lor sfinte, lălăite sau spuse-ntr-o altă limbă, pentru a fi îngreunată înțelegerea lor! Funcție de confesiune, casele sînt pline de desene, statui antropomorfe sau cuvinte, iar ei par spășiți sau veseli la grămadă, manifestîndu-se mecanic, imitativ, repetitiv... Pînă nu demult, angrenarea lor în fenomenul religios le cerea să privească viața ca pe un fenomen singular în Univers, să accepte nu limitarea rațiunii, ci însăși bagatelizarea ei, ceea ce este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
N pădure? Tot o prind ei, jăndarii... - Ori Mănenii voștri, zice Mătușa Domnica. - Or Mănenii noștri, ș-atuncea-i vai di cur’lețu’ ei, i-l fac hărmăsarii iștea strec’ătoare! - Moș Iacob!!, răcnește mama la el - prea târziu. Bătrânul Își dă, spășit, cu palma peste gură, baba chicotește după băsma - ah, ce l-ar bate la palmă cu rigla pe elevul cel rău directoarea cea severă... - D-apăi dacă-i așă... C-adica-i mai rău dacă fuge, asta am vrut să spun... Măcar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
categoric solicitarea ta, zise inspectorul sanitar șef. — Da, spuse și perceptorul districtual, care continua să se gândească la zicale. Numai că, la finalul zilei, când își dădură seama a că nu elaboraseră nici un plan funcțional, coduseră înapoi spre casă oarecum spășiți. Șeful poliției îi aduse Colectorului Districtual vestea că maimuțele fuseseră în altă expediție și făcuseră un raid prin dulapurile fostului Judecător Districtual. Luaseră cinci sticle de whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
javră jucăușă... — E adolescent, are doar un an, explică Sabina. Se adresă apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scoate capul cu permanent lung pe fereastră: Leo, ia naibii proastele astea de-aici, că nu-nțeleg nimic! Două zile mă țin tare, apoi o iau la întrebări. De unde știa ea o limbă așa ciripită, de unde îi aflase ăla numărul. Spășită, îmi spune că maică-sa o înscrisese la o agenție matrimonială, doar așa, din curiozitate. Italiana o știa de la primul și unicul prieten pe care-l avusese înaintea mea. Ce prieten? Unde l-a cunoscut? Cum arăta? Ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dependente de el. Chiar după externare, cele mai multe reveneau negreșit. Și-apoi nu era plăcut să fii înconjurat de atâta carne tânără, albă, delirantă? La despărțire am luat-o pe Sabina la rost: cum naiba ajunsese prizonieră acolo? Mi-a răspuns spășită că ea venise doar la un control. Odată intrată pe poartă, maică-sa îi șterpelise actele din poșetă și-o internase forțat. De parcă avea zece ani. De fapt așa făcuse Maria mereu: la cea mai mică depresie își băga fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vouă, pe la cârmă, șase conducători nepricepuți, trufași, abrași și mincinoși. Cinci au fost, v-au stors și s-au cărăbănit. Unul mai este, și vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă veți redeștepta și vă veți întoarce spășiți, amărăștenilor, în pace, la răzorul vostru. Ori, nu veți mai avea nicicând un Vodă fals, dacă veți sparge mai curând oglinda mincinoasă a blestemului ca să gândiți și voi la ceea ce faceți și să faceți într-adevăr ceea ce gândiți, odată și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aliajul etatism infracționalitate și mafiotlâcul de stat, când orice energie dornică de legalitate eficientă devine automat primejdie generală, într-un sistem pentru care cea mai firavă pornire de onestitate și corectitudine reprezintă o pacoste deopotrivă pentru putere și opoziție! Recunosc spășit: și azi îmi bubuie mustrător în minte cele trei cuvinte pe care mi le-a înfipt în auz Antonie Plămădeală în primăvara lui 1991 la Sâmbăta de Sus. Eu îl tot hărțuiam pe teme de colaboraționism ceaușist. El se dezvinovățea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Irina? Ți-am spus de la-nceput că ai făcut o tâmpenie? Uită-te-acum la tine. Ce s-a ales din talentul tău, din tot ce ai fi vrut odată să faci?“ Mă așteptam să lase bărbia în piept și să plângă, spășită, dar deodată mi-a aruncat o privire ironică și trufașă, de parc-ar fi spus: „Știi ce, las-o baltă cu rahaturile astea...“ Era ca și când sub dis perarea ei circumstanțială încă ar fi subzistat o mare putere întunecată. Imediat, însă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
muncitor din Caransebeș care cere, în acord cu toate manifestațiile din marile orașe din Ardeal și Banat, să se dea în întregime Proclamația la TVR. Același respinge cu hotărîre dezinformarea conform căreia documentul respectiv ar cere secesiunea Banatului. Pe ton spășit și voit obiectiv ziarul anunță că la demonstrație s-a cerut eliminarea nomenclaturii și a securității din structurile de conducere ale statului. Pe de altă parte, în aceeași zi și în același loc, în coloana din josul paginii, în articolul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fi certat din cauza asta? ă Eu... Privirea ei îi acceleră pulsul. ă Sau poate că erau rivali? ă Vă rog! strigă Anna Alexandrovna. Odată sugerați că el era fiul soțului meu. Apoi, că el era iubitul meu. Porfiri se înclină spășit. Brusc, ușile duble ale sufrageriei fură date la o parte, dezvăluind figura rotofie cu ochelari a lui Osip Maximovici. Fața sa era hotărâtă, pusă pe fapte mari. ă Ce înseamnă asta? întrebă el. ă Osip Maximovici, răsuflă ușurată Anna Alexandrovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fie un nemernic. Se întinse să ia un șervețel, apoi coborî din mașină cu, speră ea, o mișcare grațioasă dar hotărâtă. — Ticălosule, îl salută Fran. Era povestea noastră și știai asta. Nu mă mir că aveai o mutră atât de spășită deunăzi. Dădeai târcoale ca să vezi dacă am ajuns acolo înaintea voastră. Ei bine, te informez, eu una nu sunt adepta mentalității înduste a poveștii în exclusivitate. Jack deschise portiera vechiului său Saab decapotabil, o mașină pe care o avea de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]